Clone, gene şi nemurire

Colecție: Prometeu

Titlu original: Clones, Genes, and Immortality

Traducător: Irina-Margareta Nistor

Copertă: Eugen Alexandru Gustea

Anul apariției: 2003

Număr pagini: 352

Format: 13 x 20 cm, broşat

ISBN: 973-8356-75-X

Clone, gene şi nemurire

Autor: John Harris

În stoc
15,41 Lei

Comenzi telefonice:
021 222 25 36 / 0744 369 721
Interval orar: 9:00 - 17:00
  • Nu tehnica este elementul periculos. Nu există o demonie a tehnicii. Există în schimb misterul esentei ei. Ca un destin al scoaterii din ascundere, esenţa tehnicii reprezintă pericolul. (Martin Heidegger)

    Prometeu întruchipează mitul omului progresist, care îndrăzneşte să aducă "focul" în mijlocul oamenilor. Oare putem înţelege astăzi mai bine ca oricînd raţiunile pedepsirii lui de către zei? Colecţia Prometeu îşi propune să dezvăluie ce se întîmplă în spatele uşilor închise ale laboratoarelor, unde oameni de ştiinţă în halate albe ne pregătesc destinul. Ne aflăm, din nou, în pragul unei revoluţii extraordinare. Revoluţia la nivelul biologiei moleculare şi al geneticii. Vom avea posibilitatea să deviem şi să controlăm evoluţia umană într-o măsură fără precedent. Vom putea să creăm noi forme de viaţă.

    Dar clonarea nu este o jucărie a oamenilor mari; ea implică riscuri şi probleme etice de un gen aparte, cu care specia umană nu s-a mai întîlnit - ele fac subiectul acestei cărţi despre etica biotehnologiei şi a geneticii umane. Cartea lui John Harris aprofundează toate aceste chestiuni pe înţelesul tuturor. Entuziasmul în privinţa clonării umane - apărut odată cu clonarea primului mamifer, oaia Dolly, la 5 iulie 1996, la Roslin Institute - s-a risipit total odată cu moartea prematură a acesteia, la începutul acestui an. A apărut întrebarea: dacă materialul genetic al oii s-a deteriorat rapid, oare nu acelaşi lucru se va întîmpla şi în cazul primei clone umane? Toate aceste preocupări nu sînt străine de strădania permanentă a omului de a afla nemurirea sau măcar de a-şi îmbunătăţi condiţia. Concluzia autorului e mai degrabă sceptică: "Nu ştiu dacă Ťeducaţia îl face pe omť, dar sînt sigur că genele nu îl pot face." Argumentele sale alcătuiesc o lectură de-a dreptul fascinantă.

    John Harris a studiat la Universitatea din Kent şi la Colegiul Balliol din Oxford. A fost membru al Comisiei de etică din cadrul Asociaţiei Medicilor Britanici în perioada 1991–1997 şi unul dintre directorii fondatori ai Asociatiei Internaţionale de Bioetică. De asemenea, este membru fondator al consiliului de administraţie al revistei Bioethics, precum şi membru al colegiului redacţional al Journal of Medical Ethics. Deseori vorbeşte la radio şi la televizor despre problemele eticii biomedicale şi despre alte chestiuni pe aceeaşi temă şi a fost consultant pe subiecte de etică în cadrul mai multor organizaţii şi companii, inclusiv la nivelul Parlamentului European, al Organizatiei Mondiale a Sănătăţii şi al Comisiei Europene. Este fondatorul şi coordonatorul unei importante serii de cărţi nou apărute la Oxford University Press sub genericul Issues in Biomedical Ethics (Chestiuni de etică biomedicală).