...Căci mie, personal, mi s-a întâmplat rareori să-ntâlnesc un om de calitatea lui Volodea. De ingenuitatea şi dezinteresarea lui. De bunătatea şi naivitatea lui, de care au profitat şi profită atâţia. (...) Volodea, agent al Securităţii? Păi, i-am citit şi eu cărţile, şi n-am dat în ele decât de cea mai neiertătoare condamnare a acestei instituţii. Rămăşiţă a stalinismului din Primăverii? Dar el n-a făcut, în întreaga lui carieră, decât să demonteze, cu o cunoaştere proustiană a nomenclaturii comunismului românesc, mecanismele terorii, pe urmele Hannei Arendt, ale lui Raymond Aron şi ale lui Isaiah Berlin, stâlpii liberalismului epocii post-Holocaust. Să acuzi fiul pentru faptele tatălui este incorect atunci când fiul, în ciuda pietăţii filiale, a dovedit, de trei decenii încoace, că resentimentul său faţă de sistemul comunist e total şi definitiv. Volodea ne-român sau chiar anti-român doar pentru că e de origine evreiască? Spuneţi-i asta altcuiva, nu mie, cel care ştie că între românii cei mai de seamă ai acestei ţări se numără Moses Gaster, B.P. Haşdeu, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, B. Fundoianu, M. Blecher, Z. Ornea, Paul Cornea, Ovid Crohmălniceanu, Radu Cosaşu şi atâţia alţii. Adevărul este că nu meritam o comisie Tismăneanu care să probeze caracterul criminal al comunismului românesc, şi că, la rândul lui, Volodea nu merita să sufere atât de mult din dorinţa de a contribui la limpezirea de sine a lumii româneşti.

La câtă mizerie, lovituri şi atacuri mârşave a încasat Vladimir Tismăneanu în ultimele luni, ar trebui trecut în galeria martirilor. E adevărat, ca şef de comisie, a făcut şi greşeli. Vorbind prea slobod, şi-a pus în gardă adversarii, dintr-o convingere uşor naivă că marile adevăruri nu mai pot viermui, odată aflate, în subteranele arhivelor. România se desparte de comunism urlând cu toate capetele celor zdrobiţi sub greutatea a 660 de file dintr-un raport târziu. Mai e puţin şi ecoul unei lumi în agonie se va stinge treptat într-un viitor incert.

În termeni dostoievskieni — de sub mantaua lui Vladimir Tismăneanu ne tragem cam mulţi din câmpul analizei istorico-sociale din această ţară: Stelian Tănase, Mircea Mihăieş sau subsemnatul, Marius Oprea, Stejărel Olaru, Dragoş Petrescu, Dan Pavel şi alţii, cu toţii am receptat, de-a lungul anilor ‘90, cărţile şi articolele lui, cu plăcerea şi beneficiul cu care, de regulă, se primeşte luminarea generică.

Vladimir Tismăneanu (n. 4 iulie 1951, Braşov), este profesor de ştiinţe politice la University of Maryland (College Park), directorul Centrului pentru Studierea Societăţilor Postcomuniste al acestei universităţi, editorul revistei trimestriale East European Politics and Societies (între 1998–2003), preşedintele Comitetului Editorial al revistei începând din 2004 şi membru al consiliului ştiinţific „Pasts, Inc.“, Central European University. Este autorul a numeroase lucrări de politică comparativă, istorie şi teorie politică, apărute iniţial în engleză, inclusiv Criza ideologiei marxiste în Europa de Răsărit: Mizeria utopiei; Reinventarea politicului: Europa de Răsărit de la Stalin la Havel; Fantasmele salvării: Democraţie, naţionalism şi mit în Europa postcomunistă; Scopul şi mijloacele (Curtea Veche, 2004); Stalinism pentru eternitate: O istorie politică a comunismului românesc; Democraţie şi memorie (Curtea Veche, 2006). Coautor, împreună cu Mircea Mihăieş, al volumelor Vecinii lui Franz Kafka, Balul mascat, Încet, spre Europa şi Schelete în dulap. Coautor, împreună cu Ion Iliescu, al volumului de dialoguri Comunism, postcomunism, democraţie (Ed. Enciclopedică, 2004). Fost bursier la Woodrow Wilson International Center for Scholars, este Reagan Fascell Democracy Fellow (2003–2004) la National Endowment for Democracy în Washington, D.C. Membru al consiliilor editoriale ale revistelor Journal of Democracy, Studia Politica, Sfera politicii, Vatra, Romanian Journal of Politics and Society, Human Rights Review şi colaborator permanent al revistei 22.
Marele premiu ASPRO, premiul „Brătianu“ acordat de PNL, premiul „Dimitrie Onciul“ acordat de Fundaţia „Magazin istoric“, premiul Fundaţiei Culturale Române, premiul Distinguished Scholar Teacher la University of Maryland. Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest (Timişoara) şi al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. Preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste în România. Articole şi studii apărute în ziare şi reviste precum Times Literary Supplement, Wall Street Journal, Partisan Review, West European Politics, Washington Post, Sinn und Form, East European Constitutional Review, Gazeta Wyborcza.