Drumul spre adevăr. Autobiografie

Colecție: In afara colecțiilor

Titlu original: Droga Do Prawdy. Autobiografia

Traducător: Constantin Geambaşu

Copertă: Griffon and Swans (www.griffon.ro)

Anul apariției: 2011

Număr pagini: 464

Format: 17,20 × 24 cm

ISBN: 978-606-588-226-3

Drumul spre adevăr. Autobiografie

Autor: Lech Walesa

În stoc
43,35 Lei

Comenzi telefonice:
021 222 25 36 / 0744 369 721
Interval orar: 9:00 - 17:00
  • Nu mă gândeam că voi fi soţia unui conducător legendar, preşedinte, laureat Nobel, că voi avea opt copii. Totuşi, am avut parte de oameni buni toată viaţa, care m-au ajutat. Providenţa a vegheat asupra mea. Nici în vis, nimeni nu şi-ar fi imaginat o asemenea viaţă. Eu am nevoie de stimuli, trăiesc, trec prin emoţii. Viaţa alături de acest om, tot ce s-a întâmplat m-a stimulat, chiar dacă au existat şi clipe dramatice.
    Danuta Wałęsa


    Era un sentiment fascinant să aflu că prietenii Michnik, Kuroń, Lityński, Bujak şi alţii erau colaboratori şi consilieri apropiaţi ai liderului mişcării naţionale „Solidaritatea“, Lech Wałęsa. Era, totodată, un mare sprijin moral şi o satisfacţie care îmi permiteau să intuiesc că toate acestea prefigurau începutul sfârşitului întregului sistem totalitar.
    Václav Havel


    Intervenţiile lui Lech Wałęsa se disting întotdeauna prin sinceritate, prin plasticitate, printr-o abordare largă a problemelor internaţionale, în primul rând a celor europene.
    Mihail Sergheievici Gorbaciov


    Lech Wałęsa a iniţiat un proces istoric care a configurat Polonia cea nouă şi a devenit catalizatorul unor evenimente importante în lumea post-comunistă.
    Shimon Peres


    Împotriva întâlnirii Papei cu Wałęsa a fost însuşi generalul Wojciech Jaruzelski. Însă Papa a subliniat categoric că, fără întâlnirea cu Wałęsa, nu mai avea loc nici un pelerinaj. Cardinalul Stanisław Dziwisz


    Ca activist sindical şi apoi ca politician, Lech Wałęsa a jucat un rol istoric şi acest rol nimeni nu i-l poate lua sau diminua.
    Bronisław Geremek


    Premiul Nobel din anul 1983 a reprezentat cea mai mare recunoaştere internaţională a importanţei „Solidarităţii“ şi un simbol al respectului şi al solidarităţii internaţionale cu laureatul, cu preşedintele Lech Wałęsa. Toţi ar trebui să simţim mândria legată de acest premiu. Preşedintele Wałęsa l-a meritat mai mult decât oricine altcineva.
    Emil Constantinescu


     


    Dacă am bănuit cândva că voi sta în fruntea a milioane de oameni? Nu. Ştiam, în schimb, că am de realizat nişte obligaţii importante, sarcini ale momentului actual. De fapt, viaţa umană în sine este o sarcină, de vreme ce toată viaţa trebuie să căutăm adevărul. Dacă renunţăm la acest lucru, ne pierdem rostul. Fiecare a căpătat un talent pe care nu şi-l poate irosi şi, în acest sens, orice om are de efectuat o sarcină concretă. Nu există sarcini mai mari şi mai mici. Fiecare capătă sarcina cea mai mare. Pe măsura posibilităţilor sale. Chemarea noastră, a fiecăruia, nu este o măsură a chemării celuilalt. Şi eu, şi celălalt vom da socoteală în faţa lui Dumnezeu.
    Ştiu că ceea ce am făcut şi fac e departe de perfecţiune. Mai ştiu că există mulţi oameni care, în locul meu, s-ar comporta mai bine. Dar aşa am văzut voinţa Domnului! Ea poate fi primită cu încredere şi umilinţă şi înfăptuită cât mai bine. Eu doresc să-mi îndeplinesc sarcinile cât mai bine, asta intenţionez. Oare întotdeauna mă achit de datorii aşa cum ar trebui? Nu eu sunt cel care să aprecieze asta.
    Lech Wałęsa


     


    A durat ceva îndemnul de a scrie această carte. Eu întotdeauna prefer viitorul. M-am gândit, până la urmă, că merită să arunc o privire spre cei peste 60 de ani — nu-mi vine să cred că sunt atât de mulţi. Merită să-mi reamintesc mie, şi poate şi urmaşilor, istoria unei vieţi captivante. În cu totul alte vremuri a luat naştere cartea mea Drumul speranţei, fiindcă în anii 1970–80 trăiam cu speranţa, vremurile erau grele, cu urcuşuri efemere, dar frumoase, fiindcă îţi dădeau încredere în viitor. Mai târziu a apărut Drumul spre libertate, în care descriu lupta decisivă din a doua jumătate a anilor 1980 şi perioada de răscruce, victoria noastră fragilă. Atunci mi se părea că am descris şi am făcut ce era mai important, pentru că avem libertate şi democraţie. Următoarea carte ar fi putut fi Drumul spre globalizare sau Drumul spre democraţie. Nu am crezut niciodată că va trebui să public Drumul spre adevăr, că va fi necesar să reamintesc felul în care au stat cu adevărat lucrurile. Reamintesc, aşadar, şi mereu spun „eu, eu, eu“, pentru a vedea ce anume am reuşit „noi“ să facem împreună în această generaţie. Fiindcă acesta e adevărul, chiar dacă unul sau altul va încerca să-l schimbe, să-l subestimeze.