Precum un ogar de curse flămând și dezlănțuit, rămas singur pe pista de concurs, autorul se aruncă asupra unor motive narative care ar rezista și ar convinge și ca povești de sine stătătoare, le combină, inserează pe parcursul acțiunii elemente de mit, de science-fiction, de grotesc, digresiuni în aparență nelalocul lor. El simulează că nu i-ar fi suficientă tema de mare forță a deținutului politic din anii ’50, reprezentată prin povestea lui Josef, a cărui soție cedează, până la urmă, insistențelor unui torționar, fost prieten comun și coleg de liceu al amândurora, ceea ce îi va traumatiza și va schimba relațiile dintre ei pentru tot restul vieții. [...] Tocmai aceste „viraje“, elemente de montaj, salturi, acest arbitrar narativ pe alocuri bolovănos, tocmai aceste elemente fermecătoare de stil ale lui Zmeškal m-au fascinat cel mai mult. Pe de altă parte, scena întâlnirii lui Josef cu fiica sa după întoarcerea din lagăr mi se pare una dintre cele mai puternice și mai intense pe care mi le-a oferit literatura cehă a ultimilor ani. Prin schimbarea discretă a tonurilor majore și minore, autorul a reușit să descrie într-un mod extrem de pătrunzător atmosfera ultimilor șaptezeci de ani din existența acestei țări.
– Jan Rejžek
