Bine ai venit!
|
| |
Mandarina
-6%

Mandarina

30,24 lei 32,00 lei
Răzvan Petrescu este un fel de James Bond al prozei scurte: nu ratează nici o metaforă, iar fiecare frază este pentru el o femeie frumoasă, periculoasă și cu simţul umorului. Nu-i poţi repovesti povestirile, dar cine a citit vreodată o proză de-a sa îl ţine minte toată viaţa.

Răzvan Petrescu

Răzvan Petrescu a urmat cursurile Școlii generale nr. 86 în paralel cu Școala de Arte Plastice nr. 2, apoi Liceul 43 (actualmente Ioan Cuza) din București. Tatăl (Radu Petrescu), medic radiolog, mama (Elena Petrescu), asistentă medicală specializată în dermatologie. Este căsătorit din 1982 cu Mariana Petrescu, și are un fiu, Andrei Ioan.

A absolvit Facultatea de Medicină Generală Carol Davila din București în 1982. Practică opt ani, primii trei la spitalele Victor Babeș, Fundeni și Municipal, următorii cinci, ca medic generalist la dispensarul Pietroșița. A renunțat la medicină în 1990, și pînă-n 1992 a fost redactor la revistele Cuvîntul și Amfiteatru, apoi la Editura Litera. În 1993, a lucrat ca referent de specialitate la Ministerul Culturii. În 1994 s-a angajat ca redactor la Editura Alfa (Grupul Editorial ALL), unde a lucrat opt ani. Apoi a devenit pentru un an director editorial la Editura Rosetti. Între 2004 și 2019 a lucrat la Curtea Veche Publishing, după care s-a dedicat exclusiv literaturii. A fost descoperit în 1986 de criticul literar Mircea Martin, căruia i-a frecventat cenaclul (Universitas) între 1986 și 1990.

Inclus în mai multe volume colective, patru antologii de proză scurtă și în manualele de limba și literatura română pentru clasa a X-a, publicate de editurile Univers, Paralela 45 și Rosetti la sfîrșitul anilor '90. A fost tradus în Spania, Israel, Anglia, Bulgaria, Serbia, Franța, Suedia, Ucraina și SUA.

Colaborează cu proză și articole de opinie la aproape toate revistele literare din țară.

Debutează în 1986, în volumul colectiv Debut '86. Urmează volumele Grădina de vară, Cartea Românească, proză scurtă (1989), Eclipsa, Cartea Românească, proză scurtă (1993), Într-o după-amiază de vineri, Cartea Românească, proză scurtă (1997), Foxtrot XX, Cartea Românească, metajurnal, eseuri și publicistică (2008), Variațiuni pe o temă de Vater-Puccini, Curtea Veche Publishing, interviuri în proză (2013), Scrisori către Mihai, epistolar, Curtea Veche Publishing (2014), Ursulețul lui Freud, critică ficțional-literară, Curtea Veche Publishing (2015), Mandarina, proză scurtă, Curtea Veche Publishing (2017) .

Michel Simion, prietenul dintotdeauna, odinioară Mihai Simionescu: "Deși nu seamănă cu nimeni și este profund original, Răzvan Petrescu a fost inițial fascinat de Louis Ferdinand Céline, pe care l-a descoperit în anii liceului". Un singur critic, Dan Stanca (este și un important scriitor), a descoperit această influență subterană (printre multe altele ecouri, toate trecute prin propriul filtru pentru a ajunge la scriitura originală care-l caracterizează).

Michel Simion afirmă : "Ca și la marele scriitor francez, disperarea este machiată cu un umor cinic. Ca și Céline, Răzvan Petrescu nu propune nici o soluție, pentru că pur și simplu nu crede că există soluții. Scriitorul român are un profund "sentiment tragic al vieții". Dincolo de stil (e considerat unul dintre cei mai mari stiliști români, "maestrul din umbră al literaturii române" - Marius Chivu), dincolo de vocabular, umor negru, absurd și subiecte dure, se ascunde un om chinuit într-o lume cu care nu mai are nici o legatură."

Teatru

Farsa (1994)

Primăvara la bufet (1995)

E un scriitor tragic-comic care te năucește și un mare stilist, unul dintre puţinii adevăraţi.

Marius Chivu

Peste ani, tonul a devenit pronunțat melancolic, pesimismul, crepuscular, iar umorul este acum argintat discret – reflexie a cartușelor etice percutate de stilistică. Elegii nevralgic autobiografice despre speranțe înșelate, satire livrate la adresă, parabole biblice răstălmăcite clinic și improvizații libere ce-și configurează dinamic propriul gen, feliile Mandarinei ascund de fapt povestea unei supraviețuiri. Într-o lume diformă, dacă nu ești un as al portativului, poți rămîne intact încercînd să captezi emoția muzicală într-o suită de tropi literari. Lui Răzvan Petrescu, jazzman ironic, figura îi iese impecabil.

Alex Budac
Înalt, taciturn, ochelarist, poartă uneori barbă. Diagnosticat cu depresie mascată, începe să se mascheze cu bucăţi de tifon şi devine neobişnuit de vesel. Se plimbă mult prin cimitir, are cîţiva prieteni aici. Îi plac animalele, dă de mîncare furnicilor, pisicilor vagaboande, nu și vagabonzilor – au existat perioade cînd a încercat s-o facă, însă a fost mușcat. Continuă să practice medicina, specializîndu-se în psihoterapie. Înregistrează un succes mult mai mare decît ca scriitor, așadar de la anul va frecventa cursuri de acupunctură și ginecologie conceptuală. Pasiuni: yoga, echitaţia, ţintarul. Locuiește împreună cu familia în Balta Albă, într-un apartament semidecomandat de trei camere și un balcon care îndeamnă la săritură. Din acest motiv, ţine legătura cu Ambasada Mongoliei. PIN: 2579.

Cum să-i fie Răzvan Petrescu sorţii Tom Degeţel, cînd el – cel mai mare realist dromologic al literaturii mondiale de azi și de pretutindeni – e stăpînul Mandarinei, roller coaster-ul ce dă-n sfîrșiturile toate? Aici monștrii se recunosc și devorează; acolo, trădătorii, peștii, administratorii de bloc, nebunii suflecaţi în rîul timpului ori securiștii cearcă să se retragă cu torţe spre-apocalipsa pensiilor grase; dincolo, preasfinţita preacurvie umple ţara de poluţii cînd inima bate, bătută, mai tare; dincoace, taţii alunecă din Bach în ah în fiii vii, nu în resentiment. 20 shades of black de citit în doze mici – cînd la apogeu, cînd mereu.


Călin-Andrei Mihăilescu


Răzvan Petrescu e furios şi esenţial. Elastic și urgent, el întinde mereu capcane cititorului care nu prea știe cum să se descurce în aparenţa halucinaţiilor sale, devine el însuși nervos, nu-și mai poate bea cafeaua în liniște, dimpotrivă, într-un acces de nerefuzat o varsă pe pantaloni (culoarea oului de raţă, nu-i nimic, iese cu puţină apă rece). Cine are răbdare să meargă mai departe descoperă o structură stilistică muzicală, ici un accent sumbru de Bach, colo o înfloritură de Ravel, şi tot așa pînă unde tragicul și umorul cel mai sec se îmbină într-o formulă unică de rîsu-plînsu’. La noi, ba chiar și aiurea, nu seamănă cu nimeni, e un kamikaze solitar care aduce tot mai mult, suspect și simptomatic, cu el însuși.

Dumitru Radu Popa

Anul apariției: 2017

Format: 13.5 x 19 cm

Număr pagini: 288

Autor: Răzvan Petrescu

Format ediție: Paperback

ISBN : 978-606-588-989-7