ADOLFO BIOY CASARES s-a născut în Buenos Aires pe 15 septembrie 1914. Încă din copilărie a fost interesat de literatură, pe care a descoperit-o în biblioteca familiei, ticsită cu cărți de autori argentinieni și străini, mai cu seamă englezi și francezi. A publicat câteva scrieri în prima tinerețe, însă maturitatea sa literară a început cu Invenția lui Morel (1940), pentru care a primit, în 1941, Premiul Municipal de Literatură al orașului Buenos Aires.
I-au urmat, printre multe altele, romanele Plan de evadare (1945), Visul eroilor (1954, publicat la Curtea Veche Publishing în 2009), Jurnal din „Războiul porcului“ (1969, publicat la Curtea Veche Publishing în 2009), Dormind la soare (1973) și Aventura unui fotograf în La Plata (1985). A scris multe volume de povestiri – dintre care la Curtea Veche Publishing a apărut După-amiaza unui faun (ediția a II-a, 2021) –, eseuri, precum și critică literară.
În colaborare cu Silvina Ocampo, soția sa, a scris romanul Cei care iubesc urăsc (1946), iar împreună cu Jorge Luis Borges, mai multe volume de proză scurtă, unele sub pseudonimul Honorio Bustos Domecq. Împreună, cei trei au editat, în 1940, o importantă antologie a literaturii fantastice.
Printre distincțiile și premiile primite se numără Legiunea de Onoare franceză (1981), Premiul Internațional „Alfonso Reyes“ (1990) și Premiul Cervantes (1990).
A murit în orașul natal, pe 8 martie 1999.