Sfârşitul reglementării şi ultimul reglementator
citește un fragment

Colecție: Profit

Copertă: Griffon and Swans, www.griffon.ro

Anul apariției: 2013

Număr pagini: 160

Format: 15,60 × 24,40 cm

ISBN: 978-606-588-548-6

Sfârşitul reglementării şi ultimul reglementator

Autor: Lucian Croitoru

Profit
În stoc
28,90 Lei

Comenzi telefonice:
021 222 25 36 / 0744 369 721
Interval orar: 9:00 - 17:00
  • Lucian Croitoru s-a născut în 1957, la Otopeni. A absolvit în 1982 cursurile Facultăţii de Planificare şi Cibernetică Economică din cadrul ASE, iar în 1995 a devenit doctor în economie. A urmat o serie de cursuri în străinătate, la Economics Institute at Boulder – Colorado (1993), Centre for Central Banking Studies din Londra (1999) şi Joint Vienna Institute – FMI (2001). În 1994 a urmat un stagiu de cercetare oferit de The British Academy la London School of Economics and Political Science – Centre for Economic Performance.


    Începând din 1998, activează ca profesor asociat de macroeconomie internaţională, în cadrul Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din ASE.


    De-a lungul anilor, a fost cercetător, partener în diverse programe şi consultant pentru numeroase instituţii româneşti (Institutul de Economie a Industriei, Bucharest Investment Group, Institutul European din România) şi internaţionale (ACE Phare, USAID, IRIS).


    În perioada 2003–2007, a lucrat la FMI (Washington), în calitate de consilier principal al directorului executiv pentru Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Georgia, Israel, Olanda, Macedonia, Moldova, România şi Ucraina.


    Lucian Croitoru a lucrat între 1991 şi 1995 ca expert în Departamentul pentru Reformă Economică al Guvernului României. În 1998 a fost consilier principal al ministrului de finanţe. În 2000 a fost consilier personal al prim-ministrului Mugur Isărescu. În perioada 1998–2003 a fost consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, funcţie pe care a reluat-o în 2007, după întoarcerea de la Washington. Este membru al Comitetului de Politică Monetară din cadrul BNR.


    A scris (atât în română, cât şi în engleză) numeroase articole pentru presa tipărită şi online, este periodic invitat la emisiunile economice televizate, susţine discursuri la conferinţele naţionale şi internaţionale şi a publicat mai multe cărţi pe teme economice.


    În 1995, a fost distins cu Premiul Petre S. Aurelian al Academiei Române pentru cea mai bună carte de economie. Pentru studiul „Trei rate ale şomajului relevante pentru politica monetară“, a primit Premiul CFA România, în anul 2011. A fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Comandor în 2000 şi în grad de Mare Ofiţer în 2010.


    Lucian Croitoru este doctor în economie, activează ca profesor de macroeconomie internaţională în cadrul ASE şi a fost consultant pentru diverse instituţii româneşti şi internaţionale.


    A lucrat în Departamentul pentru Reformă Economică al Guvernului României şi în Ministerul de Finanţe.


    Vreme de 4 ani, a fost reprezentantul României la FMI (Washington).


    În 2009, a fost nominalizat candidat la funcţia de prim-ministru.


    Începând din iulie 2007, este consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, funcţie pe care a mai îndeplinit-o între octombrie 1998 şi august 2003.


    Această carte nu neagă nevoia de reglementare în sectorul financiar sau în alte sectoare. Ea doar atrage atenţia că, pentru a conduce la rezultatele dorite, reglementarea trebuie să fie compatibilă cu natura umană. Natura umană ne spune cu precizie unde trebuie să fie poziţionată reglementarea. Din dorinţa omului de a fi respectat rezultă că reglementarea este strict necesară pentru a asigura următoarele obiective: transparenţa acţiunilor, reflectarea corectă a operaţiilor în contabilitate și combaterea fraudei (ultima, înţeleasă în sensul larg al cuvântului, pentru a cuprinde și acele acţiuni care încalcă dreptul la liberă alegere).


    Dorinţa, raţiunea și thymos-ul corect interpretate arată că reglementarea care asigură atingerea acestor obiective este cea optimă. O reglementare insuficientă pentru realizarea obiectivelor menţionate sau una excesivă alterează semnificativ libertatea de alegere și îi determină pe agenţii economici să lupte pentru eliminarea ei pe cale democratică. Această luptă arată că reglementarea de tip „comandă și control“ nu e sustenabilă. Natura umană ne informează că are nevoie de un mod de a reglementa care să prezerve libertatea de alegere. În sfârșit, ideea noastă este că dorinţa, raţiunea și thymos-ul modelează reglementarea, astfel încât, pe termen lung, aceasta să se îndrepte cu necesitate către optimul său.