Rusia anului 2027. Problema renaşterii Rusiei este din nou pusă pe tapet. Monarhia a preluat frâiele puterii şi a declarat oficial că principiile sale călăuzitoare sunt autodeterminarea, ortodoxia şi tradiţia. Paşapoartele au fost deja de multă vreme arse în Piaţa Roşie şi toţi diplomaţii străini au fost expulzaţi. Ţara este încercuită de „Marele Zid“ rusesc şi izolată de restul lumii…
Fără ornamente stilistice, precis, rece, calculat, violent până la cruzime, cel mai recent roman al nonconformistului Vladimir Sorokin descrie o Rusie proiectată în viitor, dar cu trimiteri caustice inconfundabile la realităţile Rusiei actuale.
Opricinicii lui Ivan cel Groaznic, acea „poliţie secretă“ a arhanghelilor ţarului creată pentru a-l sluji, continuă să bântuie istoria Rusiei şi să îl servească pe Conducătorul suprem, indiferent de secol. Între 1565 — anul creării opricinei de către ţar — şi 2027 sau chiar 2007, diferenţele par să fie practic inexistente.
O satiră politică acerbă, o antiutopie ce a dezlănţuit dezbateri şi polemici aprinse în cercurile literare şi politice din Rusia, dar şi în presa occidentală.
„Noi trăim într-o societate construită de Ivan cel Groaznic“, declară Sorokin într-un interviu, „iar cartea aceasta vorbeşte, fireşte, despre contemporaneitate şi despre Moscova ca stat în stat“.

Vladimir Sorokin, nume emblematic al postmodernismului rus, s-a născut în 1955 lângă Moscova. A absolvit Institutul de Petrol şi Gaze în 1977, dar nu a profesat niciodată ca inginer. S-a ocupat cu pictura, desenul, grafica de carte, arta conceptuală şi a ilustrat peste cincizeci de cărţi. Scrie proză din 1977. Ca literat, s-a format în mijlocul artiştilor şi scriitorilor moscoviţi underground ai anilor ’80. Primul său roman, Coada, a apărut la Paris în 1985. Au urmat alte scrieri, printre care Norma, Cea de-a treizecea iubire a Marinei, Inimile celor patru, Roman, Slănina albastră, Gheaţa, Calea lui Bro, precum şi volumele de proză scurtă Ospăţul şi Primul subotnik. Este deopotrivă autor de piese de teatru şi de scenarii de film. În 2003, a compus pentru Teatrul Balşoi libretul unui spectacol de operă pe muzica lui Leonid Desiatnikov.
Cărţile lui Vladimir Sorokin s-au bucurat de succese internaţionale, fiind publicate de case editoriale de prestigiu şi traduse în peste zece limbi, de la franceză şi engleză, până la japoneză şi coreeană.
Sorokin trăieşte în prezent la Moscova împreună cu soţia şi cei doi copii.