Identificând știința economică cu singura piedică pusă inflației și deficitelor bugetare, Mises șarjează necruțător matematica economică, nebulosul și obscurul unor economiști preocupați de consolidarea unei coaliții indestructibile cu politicienii și guvernele obsedate de a avea autoritate absolută.
Monumentala Nationalökonomie: Theorie des Handelns und Wirtschaftens este publicată pentru prima oară în 1940, după ce Mises, refugiat din Austria, se stabilește la Geneva. În 1949, Nationalökonomie cunoaște o versiune extinsă engleză sub titlul definitiv de Human action. A treatise on Economics. Pe fondul fragmentării teoriei economice după Primul Război Mondial, magnum opus-ul lui Mises vine ca un tot de analiză integrată, indicând „calea de ieșire din mlaștina incoerenței”, după cum afirmă Murray N. Rothbard, și dând concretețe unui sistem de gândire economică doar „visat” până la acel moment.
„The last knight of liberalism”, cum îl numește Jörg Guido Hülsmann, Ludwig von Mises realizează ceea ce, și astăzi, pare de necrezut: elaborează o metodologie adecvată și, în același timp, pe acest fundament, dezvoltă întregul sistem al științei economice. Ideea remarcabilă a „ultimului cavaler al liberalismului” de a lega economia de acțiunea umană implică faptul că, după cum precizează Horia-Roman Patapievici în eseul introductiv la prezenta traducere, „economia, dezvoltată în toate datele acțiunii umane, reprezintă de fapt realizarea posibilităților noastre de subiecți transcendentali ai acțiunii umane”.
Identificând știința economică cu singura piedică pusă inflației și deficitelor bugetare, Mises șarjează necruțător matematica economică, nebulosul și obscurul unor economiști preocupați de consolidarea unei coaliții indestructibile cu politicienii și guvernele obsedate de a avea autoritate absolută.
Pornind de la Pascal, care avertizează că nu putem urmări adevărul decât străduindu-ne să fim în „starea propriei noastre creații”, Horia-Roman Patapievici concluzionează: „Prin Acțiunea umană, Ludwig von Mises ne‑a recentrat: ne‑a repus, ca civilizație, în «starea propriei noastre creații».”
