Designul copertei:      Némethi András Barna
Ilustraţia copertei:      „Îndrăgostiţi într-un pavilion“, miniatură dintr-un Divan de Hafez, atribuită lui Behzad Ibrahimi din Tun (1581–1586)

Un Istanbul neliniştit şi crepuscular la sfârşit de epocă otomană...
Pe malurile Bosforului, lumea fascinantă a miniaturiştilor bântuită de crime misterioase...
Un romanţ coborât dintr-un covor oriental, demn de O mie şi una de nopţi...
O fantezie, un puzzle filozofic la limita dintre Occident şi Orient...

„Fabulos, uluitor, incitant… Un roman minunat, fantezist, pătimaş şi maiestuos, exotic la modul cel mai original şi mai captivant cu putinţă. Orhan Pamuk este, incontestabil, un mare romancier.“
Philip Hensher, The Scotsman

„Împletirea intrigii umane cu cea filozofică este foarte asemănătoare cu Numele trandafirului, aşa cum asemănătoare sunt şi începutul lent, dens, precum şi acumularea inexorabilă a faptelor… Dar, în opinia mea, romanul lui Pamuk este de departe cel mai bun… Mai mult decât orice altă carte care îmi vine în minte, el nu surprinde numai contradicţiile Istanbulului de ieri şi de azi, ci şi frumuseţea sa extraordinară, atemporală. Este aproape desăvârşit… Nu-i lipseşte decât Premiul Nobel.“
Maureen Freely, New Statesman

„O nouă stea s-a ivit la Răsărit: Orhan Pamuk.”
The New York Times Book Review

Mă numesc Roşu a fost distins cu:
International IMPAC Dublin Literary Award, 2003
Prix du Meilleur Livre Étranger, 2002
Premio Grinzane Cavour, 2002

Orhan Pamuk (n. 1952) este cel mai cunoscut şi, totodată, cel mai controversat scriitor turc contemporan, asumat de întreaga Europă ca una dintre cele mai valoroase şi originale voci ale ultimilor ani. Născut la Istanbul, Pamuk a urmat studii de arhitectură la Universitatea Tehnică din oraşul natal, abandonate ulterior; în 1976 a absolvit Institutul de Jurnalistică al aceleiaşi universităţi. Din 1974 s-a consacrat aproape în întregime scrisului, după ce, o vreme, cochetase cu pictura.
Opera sa, elogiată cu entuziasm de critici şi tradusă în peste 40 de limbi, cuprinde romane — printre care Beyaz Kale (Fortăreaţa albă, 1985), Kara Kitap (Cartea neagră, 1990), Yeni Hayat  (Viaţa cea nouă, 1994), Benim Adım Kırmızı (Mă numesc Roşu, 1998), Kar (Zăpada, 2002) — şi un volum de memorii dedicat Istanbulului. Recunoaşterea internaţională s-a concretizat şi într-o pleiadă de premii prestigioase, precum: The Independent Award for Foreign Fiction, Prix de la Découverte Européenne, Prix du Meilleur Livre Étranger, International Impac Dublin Literary Award, Prix Médicis Étranger, Friedenspreis ş.m.a.
În octombrie 2006, Premiul Nobel pentru Literatură i-a fost decernat lui Orhan Pamuk, care, „în căutarea sufletului melancolic al oraşului său natal, a descoperit noi simboluri pentru înfruntarea şi împletirea dintre culturi“.

vizitati website "Orhan Pamuk in Romania"

pentru cei ce inca mai stau pe ganduri daca sa isi cumpere cartea sau nu, eu ii sfatuiesc sa si-o cumpere, face toti banii. este o carte buna cum de mult nu am mai citit

o carte care merita cumparata, si o asemanare cu numele trandafirului pt cei ce au citit

este formidabila

Este o carte deosebita pe care o recomand cu incredere.

Scriitorul isi desprinde povestea din planuri surprinzatoare, cu sau fara viata. Intriga e consturita la colt de pagina intr-un mod admirabil. Personajele au caractere foarte puternice si un alt sistem de valori decat cel cunoascut noua in general.

societatea turca din vremea miniaturistilor e zugravita cu o mare arta a detaliului, asemeni miniaturilor.

Lectura placuta!

cunoasterea iti fura inocenta, te trezesti dintr-un vis, dar intelegi.. cei puri nu inteleg.. aceasta este teza de la care se pleaca, peste care iubirea cu parfumul ei misterios lasa o urma atat de inefabila, incat nu te vindeci de ea un deceniu! miniatura este o capodopera atunci cand nu ai stil personal, cand lasi creatia pura sa te traverseze si inspiratia primordiala.. intunericul naste culoare.. bine p[icteaza doar cei ce nu mai vad cu ochii, pentru ca ei vad in duh...

acestea sunnt doar cateva din ideile ce creioneaza un roman peste care ninge in lume si se aureste pagina vietii pe interior.. faptul ca descrie o lume a celor 1001 nopti, o face fermecatoare, dar adevarurile cuprinse sunt esente ale lumii... felul in care fiecare capitol are o identitate, (eu sunt ester, ma cheama negru, etc) da impresia ca cititorul are acees la toate constiintele sau ca ele sunt propriile sale culoare prin care zareste pete ale realitatii.. pe care le va uni apoi intr-un tablou final..

cartea merita citita, dar mai ales recitita.. am comparat-o ca si complexitate cu JOCUL CU MARGELELE D ESTICLA, a lui HESSE...