CRIZA SCHIMBĂ LUMEA ŞI NE OBLIGĂ SĂ ALEGEM UN ALT STIL DE VIAŢĂ
La Paris, în vara lui 2011, criza lovea cu aceeaşi putere ca în toamna lui 2008. Era pretutindeni: pe stradă, în magazine, în restaurante, la televiziune, în ziare. Dar oamenii erau altfel: mai puţin îngânduraţi, mai puţin îngrijoraţi, parcă rodaţi cu greutăţile apăsătoare. Şi turiştii erau alţii. În 2008, masa de turişti avea compoziţia pe care Parisul o menţinea de multă vreme. Erau vizitatori din toată lumea. Acum însă, în 2011, era o compoziţie specifică, determinată de criză. Doar japonezii aminteau de anii de dinaintea crizei. Dar grosul turiştilor îl alcătuiau ruşii şi chinezii. Ei erau pretutindeni. Mass-media? Da, mass-media dădeau în continuare crizei locul I în toate topurile. Iar unele teme fierbeau: Grecia, Italia, Spania, datoriile suverane, deficitele bugetare, euro, politica fiscală şi şansa Europei. Parizienii însă încercau să-şi normalizeze viaţa. Criza e criză, dar această realitate nu-i mai scoate din minţi. O nouă normalitate intră în viaţa lor de zi cu zi. Într-o seară, într-o piaţă din apropierea Operei, am fost martorul unei scene care mi-a făcut o teribilă plăcere. Mai multe difuzoare transmiteau tangouri celebre. Iar în piaţă, femei şi bărbaţi de toate vârstele dansau. Era expresia tonică a unei atitudini sănătoase în faţa unei crize de care cu toţii ne-am săturat.

Criza şi recesiunea sunt ca durerea şi febra: două simptome diferite ale aceleiaşi suferinţe. (…) De regulă, criza şi recesiunea se conjugă, lovesc împreună şi produc efecte grave. Întâi apare criza, după care vine recesiunea, în punctul culminant al crizei; iar după ce recesiunea trece, criza mai zăboveşte o vreme. Un an, doi sau mai mulţi.

Noua criză, plecată din America, avându-şi baza de lansare în supraconsum, devenise posibilă în secolul XXI, când bunăstarea pe datorie s-a întins pe spaţii ample de pe planetă, în multe cazuri fără să fie susţinută de economii sănătoase; ori, şi mai rău, bazându-se pe economii obeze, umflate cu depăşiri de consumuri, cu deficite şi cu inflaţii perfide. Şi totul pornise de la prea multă lăcomie.

Adrian Vasilescu s-a născut la 23 martie 1936. A urmat studii de economie, drept şi jurnalistică. A fost profesor asociat la Academia de Studii Economice, la Universitatea Bucureşti şi la Şcoala Superioară de Jurnalistică. Are o îndelungată carieră jurnalistică, debutând în presă în anul 1962. În prezent, susţine rubrici financiare săptămânale în cotidienele Ziarul Financiar şi Jurnalul Naţional, precum şi în revista Săptămâna Financiară. De asemenea, este frecvent invitat în cadrul dezbaterilor pe teme economico-financiare de la principalele posturi de televiziune şi de radio. În anul 1996 şi-a început activitatea în domeniul bancar, devenind coordonator al strategiei de comunicare a Băncii Naţionale a României, iar din anul 2001 ocupă funcţia de consilier al guvernatorului Mugur Isărescu.