Omul care și-a pierdut patul

DANI MACARIE s-a născut în Piatra-Neamț la sfârșitul anului 1973. Mama lui era pe jumătate italiancă, iar tatăl pe jumătate fanariot, lucru care îi dădea familiei sale un aer occidental și aristocratic inutil, dacă nu chiar periculos, în perioada comunistă. După moartea tatălui, viața i s-a împărțit între lunile de școală din provincie și săptămânile de vacanță din capitală, la rudele paterne, unde și-a pierdut complet accentul nord-estic.

Nepăsarea față de material, faptul că mama i-a cultivat talentele artistice în detrimentul celor practice și zodia care l-a programat să fie mai fericit în sala de sport decât în cea de studiu l-au făcut să se pregătească ani întregi pentru grafică, dar să ajungă la filozofie. Acolo a căpătat în cele din urmă un rafinament conceptual și câteva prietenii interesante. Facultatea l-a ajutat mai degrabă să scape de stagiul militar obligatoriu și să-și păstreze pensia de urmaș, esențială în tranziția care avea să-l prindă cu un creion în mână și cu un aparat de fotografiat la gât, dar fără diploma de licență sau planuri de viitor.

Providența, o bună cunoaștere a limbii engleze și câțiva colegi au făcut în așa fel încât să devină copywriter în industria publicității, unde activează până în ziua de azi, când ocupă cu plăcere un post de director de creație la filiala românească a unei celebre agenții globale.