Carte ficțiune-Ieșirea din vârtej

După ce ne-a prins fără putere de scăpare într-un Vârtej în reluare, Péter Demény are generozitatea de a ne scoate lin la lumină mai buni și mai senini, dar nu ne lasă fără întrebări. Despre personajul lui, despre noi înșine, despre universurile în care trăim. Într-o alternare tulburătoare a basmului cu realitatea, a emoțiilor profunde cu autoanaliza necruțătoare și a limbajului frust cu cel poetic, el forează în cele mai adânci cotloane ale propriei ființe, explicându‑se pe sine, dar explicându-ne, totodată, pe fiecare dintre noi în raport cu lumea. Sau cu lumile, pentru că în cartea asta nimic nu e atât de simplu cum pare. 

Péter Demény întreprinde în această nouă carte o coborâre în exilul interior, o introspecţie tulburătoare în zonele turbionante ale eului omenesc, limpezindu-se pe sine și pe noi totodată. În romanul „unui Nostradamus nesigur care ar dori să știe viitorul și chiar are elemente, aspecte cu ajutorul cărora să-l ghicească“, el prevede o ieșire în notă rezilientă, oferindu-ne o incomensurabilă empatie cu specia umană. 

Péter Demény ajunge la metamorfoză: devine senin, răbdător, empatic, ca o pâine proaspătă care se împarte celor flămânzi și singuri. Opus vârtejului este un ocean liniștit în care Péter Demény strecoară povești, fărâme de ingenuitate. Singurele furtuni pot fi provocate din iubire, dar acelea sunt mai degrabă adieri binecuvântate. 

Cu acest diptic format din Vârtej în reluare și Ieșirea din vârtej, primul volum fiind scris în maghiară, cel de-al doilea în română, Péter Demény marchează un moment unic în spațiul cultural românesc. Prins între două culturi, Demény scrie nu doar pagini emoționante despre iubire, pagini de o sinceritate aproape sinucigașă, ci și pagini, cum rar au fost scrise, despre conviețuirea maghiarilor cu românii, având o claritate morală și o incisivitate care amintesc de unele pagini din Extincție de Thomas Bernhard sau din Eurotrash de Christian Kracht. Construcție atrăgătoare, realism îmbibat de psihologie garnisit cu superbe secvențe fantastice, Ieșirea din vârtej vine să confirme talentul unui autor pentru care viața și literatura se confundă. 

Péter Demény este curajos și strălucitor în noul său roman Ieșirea din vârtej, finalul limpede al vieții zbuciumate din Vârtej în reluare. Curajos? O dată, pentru că puțini oameni își deschid așa sufletul pentru o judecată publică minuțioasă și care stă să se transforme în anatomie a gândirii. Apoi, pentru că e greu să le spui iubirilor tale, fie ele romantice sau filiale, cum le vezi cu adevărat. Sinceritatea clară este mereu distructivă, dar, poate, singura cale spre regăsire. Și a treia oară, pentru că scrie în română ce simte cu asupra de măsură despre lumea maghiară de care aparține și de care pe noi ne desparte un zid lingvistic. Ieșirea din vârtej are aici un substrat care nu-l va face mai iubit pe autor. Dar, cu siguranță, mai puternic. Strălucitor? Pentru că toate acestea dau un roman care te ține cu sufletul la gură, se citește cu poftă, îți dă de gândit la adâncimi pe care nu vrei să le recunoști. Iar la final te vor face să spui „dar această biografie ne aparține și nouă“. Dacă biografie este. 

O carte-confesiune intensă, scrisă cu nerv, care surprinde perfect stări psihologice, existențiale și erotice.