„Aflăm mai mult despre antropologia grupărilor politice și despre politica de haită prin tratarea fenomenului în registru grotesc? Aceasta este miza romanului.“
- Parászka Boróka, Amibőlnem látunk ki”
(„Din ce nu vedem afară“), Erdélyi Riport, 18 februarie 2015.
„Sunt sigur că Székely Ervin nu a scris un simplu roman cu cheie, pentru că, în lumea reală, foarte rar există un politician „în carne și oase” atât de spiritual, atât de plin de umor cum este cel înfăţișat în această carte.“
- Ágoston Hugó, „Tapasztalatból komor umor” („Umor acru din experienţă“), Maszol. ro, 28 februarie 2015.
„Personajele romanului fac naveta între jilţ și caldarâm, pescuiesc în apele tulburi ale showbizului social, încearcă să se afirme într-un capitalism second hand central-european. Cititorul poate să se amuze în voie pe seama matrapazlâcurilor personajelor caricaturizate până la grotesc, dar, la sfârșit, cel care înţelege de ce râde de fapt nu are cum să nu rămână cu un gust foarte amar.”
- Benke András, „Rosszízű nevetés” („Râs amar“),
HELIKON, 11 noiembrie 2015.
„Prin cele două cariere, care de câteva ori se intersectează, se conturează dilemele noastre încă șubrede, dar nu într-o prezentare alegorică de la nivelul accesibil omului de rând, ci astfel încât, scăldate într-o puternică lumină, ajung sub lupă fisurile adânci ale structurilor democratice, făcând ca însuși modelul, paradigma, să fie pus sub semnul întrebării.
- Mihály István, „Tranzitföldi karriertörténet”
(„Cariere în pământ tranzitean“), Bihari napló, 3 martie 2015.
Cele două cariere politice înfăţișate în Jilţ și caldarâm aduc în faţa noastră modelele de comportament și arsenal politic ce demască o elită politică interesată numai și numai de consolidarea propriei puteri.
- Rostás Szabolcs, „A politika élveboncolása”
(„Vivisecţia politicii“), Krónika, 7 martie 2015.
