Absolvent de Litere şi poet ratat la începutul anilor '90, Vavilen Tatarski, eroul romanului Generation P, reuşeşte să pătrundă în noua lume a publicităţii ruseşti prin intermediul celei mai mari agenţii de publicitate din Moscova. Învârtindu-se într-un univers suprarealist, populat de mercenari PR, afaceri dubioase şi budism Zen, Tatarski porneşte, înarmat cu vodcă şi stupefiante, în căutarea sensului acestei culturi noi definite prin posesiuni materiale şi huzur.
Absolvent de Litere şi poet ratat la începutul anilor '90, Vavilen Tatarski, eroul romanului Generation P, reuşeşte să pătrundă în noua lume a publicităţii ruseşti prin intermediul celei mai mari agenţii de publicitate din Moscova. Învârtindu-se într-un univers suprarealist, populat de mercenari PR, afaceri dubioase şi budism Zen, Tatarski porneşte, înarmat cu vodcă şi stupefiante, în căutarea sensului acestei culturi noi definite prin posesiuni materiale şi huzur. Ajutat de comunicarea cu spiritul lui Che Guevara, pe care îl surprindem producând un tratat despre identitate, consumism şi televiziune, acesta află, în cele din urmă, că politica şi toate evenimentele aşa-zis reale transmise la televizor sunt, de fapt, creaţii digitale şi că, în acest mozaic halucinant de reprezentări, se ascunde noua Rusie, o Rusie a gangsterilor, cocainei şi pieţei libere, un spaţiu tulburător a cărui morfologie este chiar morfologia culturii occidentale. Satiră a Rusiei contemporane şi a progeniturilor sale, care în anii \'70 „au ales Pepsi exact la fel cum părinţii lor îl aleseseră pe Brejnev“, romanul confirmă încă o dată reputaţia lui Pelevin de observator fin şi ironic al lumii post-sovietice.
În general, Pelevin este preocupat de sensul condiţiei umane (sau de tot mai pronunţata lipsă a sa). În particular, însă, centrul său de interes se deplasează asupra schimbării care a avut loc în Rusia odată cu ascensiunea şi declinul lui Gorbaciov, în rândul „generaţiei care fusese programată pentru o viaţă în interiorul unei paradigme socio-culturale, dar care s-a trezit în cu totul alta“. Acest grup el l-a numit „generaţia P“, de la Pepsi, pentru că „în Rusia chiar a trăit o generaţie tânără, fără griji, care surâdea verii, mării şi soarelui – şi care a ales Pepsi“. Ce se întâmplă însă cu această generaţie odată cu invazia Coca-Cola şi a capitalismului, urmată de întoarcerea autoritarismului?
