Kanashibari

Prozele lui George Moise sunt ca un altoi de trandafir japonez pe o salcie. Într-un cuvânt, o ciudățenie delicată, o mărturie a unui om aflat între două lumi. Povestirile lui preiau scepticismul european și-l vâră în sticla formalismului japonez. Curate, limpezi, melancolice și garnisite cu un strop de fatalism, ele sunt și familiare, și exotice. E un volum care se citește tacticos, cu lungi pauze de contemplație interioară, ca înaintea unui seppuku.

George scrie niște proze care sunt doar ale lui, pun urechea pe inima textelor sale, în care oamenii poartă umbrele deși asta le dăunează, și constat că sunt vii și ciudate și încântătoare, întocmai ca viața, și mă bucur din nou.

Toate povestirile din acest volum sunt puternice și tulburătoare, pentru că s-au născut la întâlnirea dintre imaginația formidabilă și versatilitatea literară de excepție ale unui scriitor de o originalitate fermecătoare. George Moise este un vrăjitor care ne colorează lumea cu povești senzuale și misterioase, în timp ce veghează la granița dintre realitate și vis, între duioșie și înstrăinare. Pur și simplu adorabil.