János Székely
Autor

János Székely

Autori străini Byblos Cărți Ficțiune

BIOGRAFIE

SZÉKELY JÁNOS (1929–1992) a fost un poet, prozator, dramaturg, eseist și traducător maghiar din România care a aparținut primei generații a literaturii maghiare transilvănene de după Al Doilea Război Mondial. S-a născut la Turda, a urmat școala primară în orașul natal, apoi s-a mutat la Târgu Mureș, unde din 1940 a studiat la Colegiul Reformat (în prezent, Liceul Teoretic „Bolyai Farkas“) și, din 1943, la Școala Militară. În 1944, odată cu apropierea frontului de instituția de învățământ, aceasta a fost trimisă spre vest, iar Székely a fost luat prizonier la vârsta de numai 16 ani. S-a întors acasă în 1946, când a obținut și diploma de bacalaureat. Și-a continuat studiile din 1948, absolvind Facultatea de Litere și Filozofie din cadrul Universității „Bolyai“ din Cluj în 1952. A lucrat ca lector la Editura de Stat pentru Literatură și Artă în perioada 1951–1956. În 1953 și-a publicat primul volum de poezie, Csillagfényben [În lumina astrală]. În perioada 1956–1989 a lucrat ca redactor la revista literară Igaz Szó din Târgu Mureș, publicând în același timp mai multe volume de poezii. În 1968 i-a apărut microromanul Soó Péter bánata [Mâhnirea lui Soó Péter], iar în 1978 a avut loc premiera dramei Caligula helytartója [Guvernatorul lui Caligula] în Ungaria. În 1979 a fost publicat volumul A nyugati hadtest (Armata de apus). După 1990 a fost nominalizat de mai multe ori la premiile József Attila și Kossuth. S-a detașat de retorica personajului public, refuzând pe rând premiile literare atribuite, însă i-au fost decernate postum Premiul Revistei Alföld și Premiul Ady Endre. Tot postum, în anul 1994, i‑a apărut culegerea de poezii Semmi – soha [Nimic – nicicând].

Armata de apus
-15%

40,00 lei

34,00 lei

Descriere Șapte povestiri despre cel de Al Doilea Război Mondial, relatate din perspectiva unui cadet. Autorul evocă perioada din adolescență în care, elev la Școala Militară, a fost luat prizonier în timp ce compania se retrăgea spre vest și își amestecă amintirile cu reflecții despre cum asprimea și formalismul golit de sens al vieții cazone pot transforma individul.