Recenzii
Sunt, desigur, niște povestiri bine scrise; dar mai presus de orice sunt niște povestiri bine gândite. Ideea din centrul fiecăreia e inedită și fecundă – adevărată food for thought. Jocul inteligențelor (inteligență umană/naturală versus inteligență artificială) e genial pus în scenă și are potențialul de a ne provoca dileme etice și ontologice.
mai degrabă decât o istorie a ideilor, acest volum este un salon de idei unde se discută energic, angajat, dar neîncrâncenat, principiile lui Voltaire, observațiile lui Tocqueville prescripțiile lui John Stuart Mill sau Omul din Subterană al lui Dostoievski, cu egal și real interes pentru conținutul lor ideatic. Ne întâlnim, așadar, cu o carte densă de o extraordinară bogăție informativă și
primul său volum de proză, copt câtva timp înainte de publicare, și, cu un titlu parodic, un subtitlu-păcălici și un conținut care excelează prin – cu termenul autorului – caterincă, îl consacră probabil ireparabil pe Octav Gheorghe drept un umorist redutabil. Un Louis de Funès al condeiului. Un Jerome K. Jerome al României. (Nu, acela n-a fost Caragiale.)
Străinul este, de altfel, Personajul. În oricare dintre prozele scurte ale lui George Moise. Nu neapărat camusian, ci hrănit mai degrabă din experiența foarte concretă a migrantului (român) de secol XXI. Străinul se rupe de o obârșie pe care, totuși, nu poate să nu o poarte în continuare, sublimată, în sine. Strămutat, transplantat în
Ni se semnalizează, în fapt, o criză spirituală direct proporțională cu „acumulaționismul” material pe care-l practicăm. Ca alternativă, prin vocea lui Alice/Aleph ni se propune în Epoca Antropocenului orientarea înspre un viitor post-materialist simplificat până la esențial. O eră a omenescului în toate împărtășit – de la masa de prânz la
Din punct de vedere stilistic, desfășurând o proză de-o fluiditate proustiană, utilizând delicat și competent tehnica modernistă a fluxului conștiinței, romanul lui Demény farmecă prin calitatea contagioasă a fervorii, în fraze-fluviu ce inundă fiecare mic cotlon al percepției. Iar din punct de vedere tematic, infidelitatea
Un roman străbătut de voltajul unui mister cu ramificații istorice, nu mai puțin decât profund psihologice, care invită ochiul contemporan la o lectură căutătoare de sine în anotimpul când anul pe care tocmai l-am trăit amurgește, epuizat, prin ușa de ieșire a Timpului.
Ce devine imediat evident încă din Prologul cărții este că în pregătirea și scrierea ei a fost investit un volum imens de cercetare, ceea ce conferă o autoritate incontestabilă acestei lucrări. Altfel spus, avem aici un mesaj pe care trebuie să îl luăm foarte în serios. Iar mesajul este acesta: specia umană se află în pericol de dispariție; situația este însă
Am citit câteva dintre cărțile ce poartă semnătura lui Adrian Sângeorzan, medicul-scriitor român care trăiește…