Acum citești
Cum (mai) evoluăm? Ultima carte despre dezvoltare spirituală apărută în imprintul Biblioterapia

Cum (mai) evoluăm? Ultima carte despre dezvoltare spirituală apărută în imprintul Biblioterapia

carti de spiritualitate

Cărțile de spiritualitate riscă să devină prelegeri dogmatice. Cărțile filosofice riscă să fie manieriste și poate prolixe. Cărțile motivaționale riscă să irite prin excesul de indicații și imperative. Într-o măsură despre yoga, întrucâtva filosofică și motivându-te hotărât spre dezvoltare spirituală, Inginerie interioară. Ghidul unui yoghin către starea de bucurie, de Sadhguru (traducere Bogdan Ghiurco, 240 de pagini), nu pare să comporte niciunul dintre aceste riscuri.

De la personal la universal – doar un pas

Cartea începe ca un memoir și se termină ca o lucrare despre yoga. Aflăm de la bun început că Sadhguru a fost un puști cam chiulangiu, preferând să-și petreacă orele de școală în natură (evident, fără știrea părinților), că de copil își punea un miliard de întrebări despre orice îi ieșea în cale, că s-a apucat de yoga la 12 ani, că a cutreierat India în lung și-n lat pe bicicletă și pe motocicletă, că într-o bună zi, tânăr fiind, a trăit o epifanie pe dealul emblematic de lângă orașul său natal, că a cochetat cu businessul cu oarecare succes (înființând o fermă de păsări și apoi o firmă de construcții), că la un moment dat și-a tăiat mușchiul gambei până la os, într-un accident, și a stat să i se pună peste 50 de copci fără anestezie, ba chiar conversând cu doctorul.

În mod evident, Sadhguru își prezintă exemplul personal pentru a ilustra un parcurs: de la om obișnuit, poate puțin „neserios”, puțin aventuros, la maestru spiritual dispus și capabil să ofere iluminare oamenilor obișnuiți, fondator al unei organizații nonprofit cu 300 de centre de educație spirituală în întreaga lume. Este transformarea emblematică, din perspectiva acestui volum: transformarea de sine. Singura care contează, singura cu efect asupra lumii: întoarcerea către interior care te conectează la energia existenței, ca primă acțiune de răspândire a stării de bine în relațiile tale, în mediul tău, și ca garanție pentru „construirea unei societăți pașnice și a unei lumi pline de bucurie”.

Avem în această carte, așadar,înțelepciunea împărtășită cu bună credință a unui om care a trăit momente epifanice sporitoare de conștiință și care își poftește cititorul să îi urmeze experiența în propriul fel, să traverseze același proces spiritual ajutându-se, de vrea, de indicațiile autorului ca de ale unui antemergător.

Volumul este structurat în două părți, din care prima pare adresată oricui e interesat să evolueze spiritual în condițiile curente, iar a doua pare mai orientată către oricine are un interes special în a se familiariza cu yoga ca paradigmă de dezvoltare spirituală. Partea a doua, de exemplu, cuprinde un capitol despre corpul fizic, unul despre corpul mintal și unul despre corpul energetic, pe parcursul cărora cititorul crescut în cultura occidentală e confruntat cu o altfel de viziune și deci provocat să își pună întrebări transformatoare de mentalitate: ce potențialități implică rezonanța corp uman-cosmos, sincronizarea dintre corpul omenesc fizic și energia telurică sau solară? Cum ar arăta viața, cultura și societățile noastre, dacă, recunoscând primatul Existenței asupra gândirii, în loc de definitoriul principiu cartezian „Gândesc, deci exist”, ne-am lăsa remodelați de „Exist, și de aceea mi-e cu putință să gândesc”?

Presărate cu generozitate printre apele scriiturii sunt pilde, parabole și chiar bancuri. Toate dau o savoare imensă volumului. De asemenea strecurate în mici secțiuni aparte, ne sunt recomandate sadhana (literalmente, „dispozitiv”, „unealta”): exerciții practice de atingere a unei stări de conștiință sporite – practici spirituale perfect aplicabile și foarte valoroase.  

În fine, o notă despre stilul acestui autor special: este un guru, dar este un guru 100% contemporan. Surprinzător de ancorat în problemele lumii și omului de azi, colocvial și degajat, gata să alterneze observația profundă cu bancul (niciodată lipsit de tâlc) la care pufnești în râs. Ironic, ba chiar sarcastic la adresa cusururilor noastre moderne, dar niciodată judgemental. Pedagog pe alături, dar non-prescriptiv, non-profesoral. Citind, simți tot timpul că îți vorbește un ghid spiritual, că țelul lecturii este sporirea ta spirituală și că aceasta nu are nimic de-a face cu dogmatismul, cu doctrinarismul. Că îți este perfect la îndemână. Că e de primă importanță personală. Și că, da, chiar contează.

Un guru de secol XXI

Când apare, e imaginea stereotipă a înțeleptului: straie tradiționale (pantaloni-șalvar și kurta), barba albă, lată și stufoasă, privirea profundă din ochi căprui atenți la lume, gestica ponderată – își unește des palmele, namaskar, înclinându-și solemn capul. Dar când deschide gura răsare din el un spirit mucalit ce amintește de Nicolae Steinhardt; râde des, cu toată gura; pare, clar, genul de om care stăpânește bine arta spunerii de bancuri.  

Născut în Mysore, Jagadish Vasudev provine dintr-o familie cu patru copii, el fiind mezinul. Tatăl său era medic oftalmolog, iar mama – casnică. Cel care avea să devină Sadhguru (denumire a cărui traducere aproximativă înseamnă „guru neșcolit”) se declară membru al generației anilor ’60, o generație crescută cu blugi și Beatles. Dacă la o vârstă fragedă îi plăcea să colecționeze insecte, mormoloci și șerpi, ca adolescent îi citea pe Camus, Kafka și Dostoievski, iar ca tânăr studia literatură engleză și trăia primele experiențe mistice, aproape de extracorporalizare, la maturitate se dedică dezvoltării Fundației Isha pe care a creat-o în 1992.

Misiunea esențială a Fundației este să propage starea de bine în rândul oamenilor, iar proiectele derulate până acum au asigurat asistență medicală în mediu rural pentru milioane de oameni, servicii educaționale pentru mii de copii de la sate, sprijin pentru aproape 200.000 de fermieri și plantarea a peste 100 de milioane de copaci. Pentru toate aceste realizări, Sadhguru este invitat frecvent să conferențieze la cele mai mari universități și foruri din lume (ONU, UNESCO, Forumul Economic Mondial, Oxford, Stanford, Harvard, Yale, MIT etc.) și a fost distins în 2017 cu marele premiu civil al Republicii India, Padma Vibhushan, fiind inclus de către publicații indiene prestigioase printre cei mai influenți indieni, în ultimele două decenii.

Rămas văduv în 1997, Sadhguru are o singură fiică. Astăzi, el e supranumit „misticul preferat al Internetului” (cu peste 12 milioane de urmăritori pe TikTok, X și Instagram), avându-i printre admiratori pe Will Smith, Matthew McConaughey și Andrea Bocelli, și fiind el însuși un susținător de-ai prim-ministrului Narendra Modi.  

14 fragmente reprezentative

• „«Guru» înseamnă literalmente «cel care alungă întunericul». Contrar opiniei majorității, funcția unui guru nu este să predea, să îndoctrineze sau să convertească. Gurul există pentru a lumina dimensiunile aflate dincolo de percepțiile tale senzoriale și de drama ta psihologică, dimensiuni pe care deocamdată nu le poți percepe. Gurul există, în chip fundamental, pentru a lumina însăși natura existenței tale.”

• „… singura soluție pentru toate relele care năpăstuiesc omenirea este transformarea de sine. Transformarea de sine nu înseamnă autoperfecționare progresivă. Transformarea de sine nu se obține prin principii, etică sau schimbări de atitudine ori de comportament, ci prin experimentarea naturii nelimitate a ceea ce suntem.”

• „Experiența a început să se repete tot mai des. În acele momente, nu mâncam și nu dormeam ore în șir. Încremeneam pur și simplu într-un loc. Odată, experiența a durat treisprezece zile. Eram într-un sat când a început – acea stare copleșitoare de liniște și extaz, imposibil de descris. Sătenii s-au adunat în jurul meu și au început să șușotească între ei: «O, trebuie să fie în samadhi» (o stare binecuvântată, în afara corpului, bine documentată în tradițiile spirituale indiene).”

• „Încet-încet, am început să realizez că viața este inteligența absolută. Intelectul uman este doar deșteptăciunea care asigură supraviețuirea. Dar adevărata inteligență este numai viața și doar viața – și ceea ce este sursa vieții. Nimic altceva. Lumii i s-a spus că divinitatea este iubire, că divinitatea este compasiune. Dar dacă acorzi atenție creației, îți dai seama că divinitatea, sau sursa creației, oricare ar fi ea, este cea mai înaltă inteligență imaginabilă, mai presus de toate.”

• „Trebuie doar să înțelegi că sursa și baza experienței tale se află înăuntrultău. Experiența umană poate fi stimulată sau catalizată de situații externe, dar sursa este interioară. Durerea sau plăcerea, bucuria sau suferința, agonia sau extazul se întâmplă exclusiv în interiorul tău. Nebunia umană este că oamenii încearcă mereu să extragă bucurie din exterior. Poți folosi exteriorul ca stimul sau declanșator, dar bucuria autentică provine întotdeauna din interior.”

• „Dacă încă mai crezi că cineva «de sus» te va salva și îți va rezolva toate problemele, amintește-ți că trăiești pe o planetă rotundă – care se învârte. Deci, de fiecare dată când ridici privirea, te uiți, în mod evident, în direcția greșită! În universul vast, în continuă expansiune, ce înseamnă sus sau jos? Habar nu ai. În univers nu există niciun indicator pe care să scrie «Aceasta este partea de sus»! Singura distincție pe care o cunoști acum este între «interior» și «exterior»….”

• „În fiecare moment, în jurul tău se petrec milioane de miracole: o floare îmbobocește, o pasăre ciripește, o albină zumzăie, o picătură de ploaie cade, un fulg de zăpadă plutește în aerul limpede al serii. Magia este peste tot. Dacă înveți să o trăiești, viața va fi un miracol zilnic.”

Articol recomandat
carti de citit la plaja

• „Responsabilitatea nu înseamnă asumarea poverilor lumii. Nu înseamnă să accepți vina pentru lucrurile pe care le-ai făcut sau nu le-ai făcut. Nu înseamnă să trăiești într-o stare perpetuă de vinovăție. Responsabilitatea înseamnă pur și simplu capacitatea de a răspunde. Dacă decizi «Sunt responsabil», vei avea capacitatea de a răspunde.”

• „Ceea ce copacii din jurul tău expiră, tu inhalezi chiar în clipa de față; ceea ce tu expiri, copacii inhalează chiar în clipa de față. Această tranzacție este continuă. Fie că ești conștient de asta sau nu, jumătate din sistemul tău pulmonar atârnă acolo sus pe un copac chiar în clipa de față! Nu ai trăit niciodată această interdependență; cel mult te-ai gândit la ea în mod intelectual. Însă, dacă ai fi trăit această legătură, ar mai fi avut rost să îți spună cineva: «Plantează copaci, protejează pădurile, salvează lumea?» Ar mai fi fost oare nevoie?”

• „Să zicem că mănânci o banană azi după-amiază. Până seara, banana va deveni tu. Potrivit lui Charles Darwin, a fost nevoie de milioane de ani pentru ca maimuța să devină o ființă umană, pe când, în doar câteva ore, tu reușești să transformi o banană sau o bucată de pâine într-o ființă umană! În mod evident, în tine funcționează însăși sursa creației. În interiorul tău acționează o inteligență care depășește cu mult gândirea ta logică, care poate să transforme o bucățică de hrană în cea mai sofisticată piesă de excelență tehnologică. Dacă ți-ar reuși această transformare în mod conștient (și nu inconștient), dacă ai putea aduce în viața ta de zi cu zi chiar și o fărâmă din această inteligență, ai trăi magic, nu lamentabil.”

• „Năzuința de a deveni unul își găsește expresia în diferite moduri. Când ești tânăr și inteligența ta este deturnată de hormoni, calea este sexul. Când ești la vârstă mijlocie și inteligența ta este deturnată de emoții, calea este iubirea. Când ești bătrân și lipsit de patima hormonală, calea este rugăciunea.”

• „Conștientizarea nu este ceea ce faci. Conștientizarea este ceea ce ești. Conștientizarea este trăire.”

• „Întocmește o listă cu toate «păcatele» din principalele religii ale lumii și vei descoperi că simplul act de a trăi este un păcat. Dacă te naști este păcat; dacă ai ciclu menstrual este păcat; dacă copulezi este păcat. Dar ce spun eu, chiar și dacă mănânci o ciocolată este uneori un păcat. Întrucât procesul efectiv al vieții este un păcat, oamenii trăiesc într-o vinovăție și teroare perpetue. Dacă nu ar fi atât de afectați de frică și vinovăție, templele, moscheile și bisericile din lume nu ar fi atât de aglomerate în prezent. Dacă ai fi vesel în mod natural, te-ai duce și ai sta pe plajă sau ai asculta foșnetul frunzelor copacilor. Dar pentru că religiile ți-au inoculat acest sentiment de frică și rușine, te jenezi chiar și de biologia ta! Trebuie să mergi într-un loc considerat «sfânt» ca să te cureți.”

• „Spiritualitatea nu înseamnă să te îndepărtezi de viață; înseamnă să devii viu până în străfundurile tale, în cel mai deplin mod cu putință.”

Volumul „Inginerie interioară. Ghidul unui yoghin către starea de bucurie” poate fi achiziționat online cu 25% reducere până pe 1 iulie 2024, de AICI.

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus