Recomandări
Înfruntă lucrurile dificile este, în fapt, o carte ce cuprinde zeci și zeci de ponturi cu solidă bază științifică și perfect practicabile pentru a-ți consolida reziliența mintală – o calitate pe care vrei să o ai ca om, ca profesionist, ca cetățean, ca părinte, etc., întrucât e realmente esențială în oricare aspect al vieții.
Iar cititorul asistă, în fapt, la procesul cristalizării valorilor, în anii de tânăr adult, ca fundament al maturizării. Și câte romane contemporane se mai pot lăuda că exemplifică această fină alchimie pentru cititorii lor, astfel încât aceștia să o poată replica în propria viață, cultivându-se, formându-se ca persoane, spre beneficiul societăților lor?
Admiratorii lui Yuval Noah Harari vor găsi în Exponențial aceeași abordare expertă, și totuși prietenoasă, lămuritoare, clocotind de informații și de cifre interesante, deschizătoare de perspective pozitive. Altminteri, cartea poate funcționa extrem de bine ca manual de date, recomandări și soluții pentru consilierii legiuitorilor și ai politicienilor. De fapt, dacă ea le-ar fi lectură obligatorie,
Aflăm, printre rânduri, că acțiunea se desfășoară în Asia Centrală undeva după anul 2064, că a fost un potop și că au existat trei războaie care i-au împrăștiat pe ruși prin lume, că războiul în curs se poartă între kazahi și altaici, că fauna umană s-a îmbogățit cu specimene create prin inginerie genetică
Sunt, desigur, niște povestiri bine scrise; dar mai presus de orice sunt niște povestiri bine gândite. Ideea din centrul fiecăreia e inedită și fecundă – adevărată food for thought. Jocul inteligențelor (inteligență umană/naturală versus inteligență artificială) e genial pus în scenă și are potențialul de a ne provoca dileme etice și ontologice.
mai degrabă decât o istorie a ideilor, acest volum este un salon de idei unde se discută energic, angajat, dar neîncrâncenat, principiile lui Voltaire, observațiile lui Tocqueville prescripțiile lui John Stuart Mill sau Omul din Subterană al lui Dostoievski, cu egal și real interes pentru conținutul lor ideatic. Ne întâlnim, așadar, cu o carte densă de o extraordinară bogăție informativă și
cucerește cititorul prin aceea că îi clarifică niște confuzii comune (de exemplu, dintre anxietate, frică și îngrijorare, sau dintre stări, emoții și gânduri), i se adresează într-un limbaj colocvial extrem de accesibil și menține permanent un ton prietenos, plăcut. (Iar trimiterile lejere la cărți sau filme bine cunoscute nu fac decât să adauge plăcere lecturii.)
primul său volum de proză, copt câtva timp înainte de publicare, și, cu un titlu parodic, un subtitlu-păcălici și un conținut care excelează prin – cu termenul autorului – caterincă, îl consacră probabil ireparabil pe Octav Gheorghe drept un umorist redutabil. Un Louis de Funès al condeiului. Un Jerome K. Jerome al României. (Nu, acela n-a fost Caragiale.)