Acum citești
Limbajul trupului, o armă cu două ,,tăișuri”

Limbajul trupului, o armă cu două ,,tăișuri”

Se spune că ochii reprezintă oglinda sufletului. Atunci când întâlnim pentru prima dată o persoană, ne concentrăm mai întâi asupra ochilor ei. Și ne dăm seama – sau așa credem – dacă este sau nu o persoană bună sau o persoană de încredere.
Putem însă controla doar unele semnale ale ochilor, deoarece altele apar complet automat.

Tonya Reiman a analizat în cartea Limbajul trupului, publicată la editura Curtea Veche Publishing, expresiile care fac din ochi oglinda sufletului. Dar ochii nu sunt singurii care ne trădează emoțiile, neliniștea, prietenia, loialitatea, infidelitatea etc.

Contactul vizual, puntea de legătură între noi și restul lumii?

Avem tendința de a ne uita în ochii oamenilor atunci când suntem de acord cu ei și să ne ferim privirea atunci când nu ne plac interlocutorii sau ne simțim intimidați de ei.
Este bine de știut că atunci când vă uitați în ochii altei persoane îi comunicați că vă simțiți bine, iar partea cea mai importantă este că acest contact le sugerează oamenilor că îi ascultați. Astfel, un ascultător atent păstrează contactul vizual cu interlocutorul cam 70% din timp, dar din păcate, adesea ne petrecem timpul în care ar trebui să ascultăm încercând să ne adunăm propriile gânduri.

Ce semnale dau femeile când le place ceva? Dar bărbații?

Tonya Reiman ne spune în cartea ei că femeilor le place mult contactul vizual. Ele se uită în ochii altora – femei sau bărbați –mai ales când este vorba despre o discuție în doi și, spre deosebire de bărbați, ele adoră acest lucru.

Iată ce ne spune autoarea Tonya Reiman:,, La ce să fiți atenți: un contact vizual care durează prea mult. De obicei, credem că oamenii ne privesc în ochi și avem tendința de a nu avea încredere în cei care nu fac acest lucru. Dar contactul vizual extrem de lung poate fi și el un indiciu că cineva minte. Mincinoșii cu experiență vor menține în mod intenționat un contact vizual, doar pentru a părea onești și de încredere.”

Ce pierd oamenii care ezită să te privească în ochi?

La ce ar trebui să lucrați? Folosirea frecventă a contactului vizual, dacă nu chiar folosirea permanentă. Așadar, dacă aveți probleme în ceea ce privește menținerea contactului vizual, trebuie să vă antrenați această deprindere.
Unele studii arată că, din punctul de vedere al angajatorilor, oamenii care nu se uită în ochii altora sunt considerați neatrăgători, detașați, pasivi, incompetenți, neliniștiți și nesociabili.

Ce spune privirea fixă despre tine?

Simțiți acest gen de privire atunci când vorbiți cu oamenii care se uită direct în ochi voștri și clipesc doar de vreo două sau trei ori pe minut. S-ar putea să vi se pară că interlocutorul se holbează. Dar, de cele mai multe ori, oamenii care fac acest lucru pur și simplu se concentrează intens.

Nu trebuie să intrați în jocul intimidării!

Mare atenție însă la momentele în care oamenii încearcă să vă intimideze. ,,Acest gest echivalează cu acela de a vă elibera mâna din cea a altei persoane, în cazul unei strângeri de mâini dominatoare – aveți întotdeauna posibilitatea de a apune: Nu, mulțumesc, nu am nevoie de tiraniile dvs. astăzi”, ne spune autoarea cărții Limbajul Trupului.

Femeile sunt cele care au inițiativa întreruperii contactului vizual cu bărbații mai des decât ei, nevrând să-i încurajeze, deoarece bărbații percept de multe ori contactul vizual prelungit ca fiind un semn de atracție.

Apropo de atracție, știți la ce ar trebui să lucrați în situația unui flirt?

Ei bine, încercați folosirea clipirii! Cum să faceți asta? Iată ce aflăm din cartea Limbajul trupului: ,,Astfel, unul dintre cazurile folosirii intenționate a clipitului este flirtul. Clipiți de câteva ori des în timp ce vă coborâți bărbia, poate în timp ce sorbiți o băutură dintr-un pai. Da, poate să pară puțin demodat, dar oamenii încă mai scapă șervețelele pe jos și … ce vechi este acest truc!”

Articol recomandat
carti de top

După ochi, sprâncenele…

Sprâncenele au și ele câteva particularități pe care ar trebui să le cunoaștem atunci când întâlnim o persoană. Astfel, ridicarea sprâncenelor este un răspuns scurt de recunoaștere. E universal și instinctiv, fiind un mod natural de salut care indică și interesul, dar și plăcerea.

În schimb, ridicarea unei sprâncene aduce pielea de deasupra ei în formă de semicerc. Expresia facială care arată o sprânceană ridicată exprimă cel mai adesea neîncredere. Însă, în funcție de context, vă poate face să păreți mai dominator sau mai supus, mai surprins sau chiar mai energic.

În cazul în care sprâncenele sunt apropriate una de alta pe fruntea persoanei se formează riduri orizontale și se observă, de asemenea, o linie verticală între cele două sprâncene. Acest semnal poate însemna anxietate, furie sau frică acută, dar și o combinație a acestor stări.

Ce poate fi mai frumos decât un zâmbet adevărat?

,,Oamenii de știință cred că originea zâmbetului se află în grimasa de frică a primatelor, care s-a transformat mai târziu într-un gest de supunere: nu sunt agresiv, nu sunt aici ca să te rănesc.

Deși aceasta a rămas una dintre funcțiile zâmbetului, există numeroase varietăți de zâmbet care îi permit acestuia să capete din ce în ce mai multe conotații. Chiar dacă exprimați plăcere, fericire, optimism sau simplă fericire, zâmbetul este de departe cea mai versatilă și avantajoasă expresie facială”, spune Tonya Reiman.

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus