Afară plouă. Nu știu dacă o să mai plouă și atunci când tu vei citi acest articol, dar e important de reținut că scriu acest articol într-o atmosferă bacoviană – deloc în sensul trist, ci în sensul acelei atmosfere tomnatice care te împinge pe tine-n sine și cu totul într-un morman de cărți proaspăt tipărite, care să-ți țină de cald.
Cuprins
Așa că răsfoim astăzi în vibe pufos 6 noutăți care mai de care mai atrăgătoare pentru vizuina de toamnă a cititorului: Viscolul (Vladimir Sorokin), Capcana inteligenței (David Robson), Mai am câteva certitudini (Jacques Salomé ), Concentrat (Nir Eyal/Julie Li), Curajul social (Dr. Eric Goodman), Sfatul pe care nu l-am dat (Mark Epstein) și Francisc (Caroline Pigozzi).
Trage o păturică și așază-te comod. Sper că ai și un șemineu la îndemână (eu nu sunt atât de norocoasă).
Viscolul
Spargem gheața cu o propunere nouă de ficțiune de la Curtea Veche Publishing. Prima mea lectură, mărturisesc, a lui Vladimir Sorokin – dar cu siguranță nu și ultima. Viscolul este o temă recurentă în literatura rusească, de orice tip – și ai putea crede, poate, că suntem în risc de clișeu. Dar nu-i nimic clișeistic în acest scurt roman-capitol remarcabil.
Vei tresări sigur la citirea cuvântului ,,vaccin” – aceasta este misiunea doctorului care trebuie să treacă prin viscol ca să ajungă la satul consumat de molima misterioasă. Dar vaccinul este doar un pretext. Vei descoperi în spatele lui o lume fantastică, într-un univers pe care cei care se pricep mai bine decât mine l-au categorisit drept realism magic rusesc.
E o poveste alertă, palpitantă, frumoasă. Vei da la pagini rapid, vei consuma cuvintele cu poftă – până când vei constata că gata. S-a terminat. Wow. Parcă ai mai citi-o o dată. Cum a rămas cu zombi? Da, chiar așa…
Capcana inteligenței. De ce fac oamenii deștepți greșeli prostești.
Apropo de dat pagini – parcurg multe titluri de non-ficțiune, găsesc adeseori idei interesante, dar din când în când mă opresc asupra unei cărți și mă gândesc – wow, cartea asta chiar ar trebui să fie citită de toată lumea. Ai pățit?
Ai ghicit, așa m-am gândit pe când citeam această carte scrisă de David Robson, mai degrabă stufoasă decât subțirică, mai degrabă consistentă decât plină de sloganuri.
Sunt sigură că ai fost măcar o dată de față la o discuție în care participanții se întreabă cum e posibil ca ,,X”, om educat, cu o inteligență dovedită – provenind dintr-un mediu care se presupune că ar fi trebuit să-i ofere premisele unei gândiri corecte – distribuie știri false, crede în teorii ale conspirației sau face erori grave de gândire în diverse alegeri din viața sa. Trăim cu toții această dilemă colectivă – cum e posibil?! Sigur, e de așteptat de la ,,Y”, care n-a avut același noroc genetic și conjunctural – însă așa?! Cum? De ce? Inexplicabil!
Avem, totuși, de a face cu un fenomen perfect explicabil, din moment ce este atât de răspândit. Trăim în această confuzie din simplul motiv că luăm drept condiție aproape suficientă a succesului și a gândirii corecte un IQ generos. Singurele excepții acceptate social sunt explicate prin lene – ,,brânză bună în burduf de câine” – dar nici aceasta n-ar putea fi o explicație pentru ceva ce poate fi descris plastic drept… prostie. Așadar – cum să fii și inteligent și limitat în același timp?!
Un IQ generos însă nu este nici pe departe suficient pentru dezvoltarea unui om de la care ne-am aștepta să fie… înțelept. Confundăm inteligența cu înțelepciunea și raționalitatea, pe de o parte – și ne lipsește din educația generală ceea ce este descris în literatura de specialitate drept ,,gândire critică”, pe de altă parte. Adică să nu te oprești din a-ți pune întrebări, să accepți întotdeauna, indiferent de calificările pe care le ai, că te poți înșela și să ai o gândire flexibilă.
Oprindu-se din loc în loc pentru anecdote, explicând fenomenul câștigătorilor de premii Nobel care ulterior fac afirmații controversate sau chiar emit teorii evident false pentru tot restul comunității științifice, ,,Capcana inteligenței” nu este doar o colecție de povestioare amuzante. Ci prezintă premisa unei erori pe care o purtăm în noi cu toții, care poate fi corectată mai ales prin educație – dar asupra căreia putem medita și individual, învățând din paginile cărții cele câteva metode prin care pe putem regla și flexibiliza gândirea.
Mai am câteva certitudini
Că tot am vorbit de înțelepciune – acesta este cuvântul cheie în această nouă carte semnată Jacques Salomé. Un clasic deja la Curtea Veche, autorul ne dăruiește în această carte o colecție de eseuri pe subiecte esențiale.
Relațiile dintre oameni – asta este ceea ce este esențial în munca lui Salomé. Țesută imperceptibil printre micile povești, rețeaua care ne ține în viață pulsează dintre paginile cărții.
Fragilitate. Iubire. Curaj. Vârstă. Luptă. Greutăți. Durere. Prietenie. Fidelitate. Dacă ar fi să-ți propui subiecte existențiale, n-ai vrea să le dezbați împreună cu cel care și-a dedicat viața analizându-le? Dar peste aceste întrebări, ce e cel mai important este că vei descoperi o carte frumoasă, poetică chiar. Potrivită de dăruit ție sau celor dragi.
Concentrat. Cum să-ți controlezi atenția ca să poți alege.
Mi-aș dori să fiu mai obiectivă de atât, dar recunosc că Nir Eyal mi-a ,,vândut” această carte cu acel capitol în care vorbește despre împărțirea sarcinilor în cuplu și despre modul în care bărbații dintr-un cuplu heterosexual ar trebui să își asume voluntar propriile sarcini – aceasta fiind o sarcină în sine.
Stai! Ce legătură are o carte despre cum să nu te lasi distras de multitudinea notificărilor, device-urilor electronice sau a altor lucruri care intervin pe parcursul zilei în sarcinile pe care vrem să le ducem la bun sfârșit – cu împărțirea sarcinilor în cuplu?
Păi are. O să-ți povestesc despre această carte doar atât – că e construită în jurul ideii că nu tehnologia sau alți oameni sunt de vină pentru modul în care ești distras tot timpul de la lucrurile importante – ci e în responsabilitatea ta să te concentrezi pe ceea ce contează și să prioritizezi, concentrându-te pe ce ai de făcut în acel moment. Și că pentru ca timpul pentru cei dragi să fie valorificat corect, e nevoie ca partenerii să își împartă egal sarcinile casei. Sigur, soția este co-autorul acestei cărți. Ce să mai – sarcini împărțite exemplar!
Nir Eyal și Julie Li propun în ,,Concentrat” împărțirea timpului tău în 3 cercuri concentrice – timpul pentru tine, timpul pentru cei dragi și timpul pentru muncă. Și pentru realizarea acestei distribuții, un mecanism de împărțire a orelor în casete. De asemenea, vei înțelege mai ușor proveniența factorilor de distragere împărțindu-i în factori interni și factori externi – și vei învăța cum să-i ții la distanță pe fiecare dintre ei.
Curajul social. Cum să depășești anxietatea socială și chiar să-ți meargă bine.
Avem de foarte multe ori impresia că suntem niște șoricei speriați, într-o lume plină de pisici curajoase care abia așteaptă să ne înhațe. Cumva, când s-a făcut distribuția de calități în lume (sper că nu cântați în minte ce îngân eu acum la foc automat), toți ceilalți au primit curaj, putere de a vorbi și de a fi în public – doar tu ai fost lipsit de această doză necesară de a îndrăzni să te expui altora.
Aceasta este, probabil, una dintre cele mai mari iluzii ale vieții. Pentru că nimeni nu e ocolit de anxietate socială. Sau – probabil că sunt niște excepții care confirmă regula (când am făcut teaser-ul cărții pe Instagram, au fost câteva mâini ridicate care au ținut să mărturisească neaparteneța la trib – NOROCOȘILOR!).
Așadar nouă, majorității nenorocoșilor, nu ne rămâne decât să citim ,,Curajul social”, de Dr. Eric Goodman, și să înțelegem cât de mare e clubul anxioșilor, care e limita de la care anxietatea socială devine fobie și cum să facem să traversăm toate aceste capcane pe care mintea noastră ni le întinde generos, frecându-și mânuțele.
Dacă-ți plac schemele, informațiile structurate și simple, exercițiile practice și anecdotele care te fac să te simți mai puțin singur – dar nu-ți place să ieși în lume, să vorbești în public, să încerci să te afirmi, să ții o prezentare sau să cunoști oameni noi – asta e sigur o carte pentru tine toamna aceasta! Că doar stăm în bârlog, hibernăm cu informații noi – și la primăvară nu ne mai stă nimeni în drum!
Sfatul pe care nu l-am dat. Depășirea propriilor limite.
Psihoterapie sau meditație? Freud sau Buddha? Dar de ce să alegi?
Mark Epstein a descoperit budismul înainte de a începe să se specializeze ca psihiatru. Iată cum a ajuns să se dezvolte atât ca psihoterapeut, dar și ca budist. Și acum, după o viață de practică, se întoarce în timp și ne oferă sfatul pe care nu l-a dat, poate din teamă, atâta vreme pacienților săi – să îmbrățișeze lucrurile care funcționează pentru ei, fără să forțeze nota într-un sens sau în altul.
Află cum se pot împleti armonios noțiuni din cultura orientală cu cele occidentale, fără a cădea în capcana unei false dihotomii – nu trebuie să fie una sau cealaltă. De ce ai alege să trăiești o viață construită în jurul Ego-ului, sau ai merge către suprimarea acestuia, când poți alege să îl privești ca pe o entitate pe care o poți modela și o poți transforma într-o sursă de energie?
Francisc. Gândurile Papei selectate de Caroline Pigozzi.
Toată lumea știe ce a mai spus Papa.
E ceva special cu acest Papă.
E acest Papă chiar atât de diferit de precursorii săi?
Dar Papa?! Ce zice Papa despre asta?!
Cu toții ne pricepem de minune la a-i interpreta spusele, ne îndoim uneori de autenticitatea sa, dar nu ne putem abține să nu-i aplaudăm spiritul (aproape) reformist și onestitatea în comunicare. Însă e cineva acolo care chiar știe ce spune și ce gândește Papa. Caroline Pigozzi, ,,vaticanistă” veritabilă – adică jurnalistă care-l însoțește pe Suveranul Pontif, se declară impresionată de Papa Francisc încă din ziua alegerii sale. Și are, iată, inițiativa de a aduce publicului gândurile Papei, ordonate alfabetic – o sursă proaspătă de inspirație, în format mic, numai bun de purtat la piept.