Într-o epocă în care țări precum Japonia sau Regatul Unit sunt nevoite să ia măsuri împotriva „epidemiei de singurătate”, a fi în relație capătă o însemnătate aparte. Relațiile ne întregesc. Ne (re)definesc și ne (re)modelează. Ne învață chimia valoroasă a lui eu-cu-celălalt. Ne-apropie de profundul omenesc. Dar și altminteri: relațiile ne pot deforma, ne pot distruge. Și deși nu există o rețetă a formării relației ideale (ea însăși o himeră), există resurse la care putem apela pentru a afla ce anume stă în puterea noastră să facem pentru ca relațiile pe care ni le formăm să fie sănătoase și pozitive. Atașamentul anxios, de Jessica Baum (traducere Ioana Manolache, redactor Ludovic-Ștefan Skultéty) este exact o asemenea resursă.
Cuprins
Pentru cine este această carte?
Spectrul de cititori care beneficiază de pe urma recomandărilor Jessicăi Baum se întinde de la oricine se simte anxios/anxioasă în relație până la oricine crede că relația sa e mai puțin decât împlinitoare. Deși autoarea recunoaște că volumul e căutat în principal de femei, bărbații sunt călduros invitați să îl parcurgă, fiindcă vor descoperi aici explicații revelatoare despre niște tipare relaționale larg împământenite (de exemplu, de ce „ea” vrea mai multă apropiere, pe când „el” vrea mai multă independență). Pe de altă parte, deși volumul discută cu precădere relațiile romantice, între parteneri de viață, el este util nu numai celor aflați actualmente în cuplu, ci și celor care își caută pereche și oricui resimte anxietate în orice fel de relație (cu partenerul, cu un membru al familiei, cu un prieten, un coleg, etc.). Așa încât orice relație atinsă de anxietate devine mai ușor redresabilă grație sfaturilor cuprinse în acest volum.
Iar pentru a-ți da seama dacă relația ta e afectată de anxietate, observă-ți răspunsurile la întrebări precum acestea:
• Ai perioade când ți-e imposibil să te gândești la altceva decât la partener/parteneră?
• Vorbești tot timpul despre partener/ă și relația voastră?
• Renunți des la ceea ce îți dorești, pentru a face ceea ce își dorește el/ea?
• Dacă el/ea nu îți răspunde prompt la un mesaj, te neliniștești și începi să țeși scenarii?
• Îi controlezi telefonul și/sau mișcările online, ca să știi mereu ce face?
• Te înfurii că el/ea nu e disponibil/ă oricând ai tu nevoie?
• Îi reproșezi în mod repetat că nu ține suficient legătura cu tine?
Cum îți este de folos această carte?
Volumul are o structură ternară care reflectă perfect demersul terapeutic în trei mișcări ce ni se propune aici:
1) În prima parte suntem invitați să descoperim motivele intergeneraționale care ne fac anxioși, să ne conștientizăm rănile și să învățăm să ne acceptăm.
2) În a doua parte suntem ghidați pe tot parcursul unui proces de vindecare ce are drept scop consolidarea eului, cultivarea încrederii în noi înșine și a relației cu propria persoană.
3) În a treia parte suntem cooptați în demersul de construire a atașamentului sigur și a unor relații sănătoase, împlinitoare, bazate pe interdependență.
Lectura acestui volum echivalează, așadar, cu parcurgerea unui traiect curativ presărat atât cu explicații psihologice, cât și cu comentarii empatice, atât cu exemple personale din experiența autoarei, cât și cu exerciții practice cum ar fi mediațiile ghidate. Toate acestea, însoțiți fiind permanent de vocea, atenția și empatia terapeutei, o aliată fidelă la fiecare pas al acestui drum transformator către însănătoșire relațională.
Notă despre autoare
Jessicăi Baum îi place să creadă că ceea ce a atras-o spre psihologie de mică este faptul că se întreba mereu de ce: „de ce se întâmplă asta?”, „de ce mă simt așa?” Hrănindu-și apetitul pentru înțelegerea trăirilor omenești, după absolvirea universității Fordham și-a făcut masteratul în consiliere pentru sănătate mintală la South University și a obținut specializări în abuzul de substanțe și dependențe, anxietate, codependență, psihodramă, terapie experiențială, terapie cognitivă, ș.a. Au urmat două proiecte terapeutice, nu mai puțin decât antreprenoriale, ambele de succes: a fondat Relationship Institute of Palm Beach, unde face terapie de cuplu și consiliere de familie, și a înființat compania Be Self-full®, care oferă servicii de coaching și cursuri online în toată lumea. Azi, Jessica Baum a acumulat peste 10 ani de experiență ca terapeut și și-a făcut debutul ca autoare cu acest volum elogiat de reputatul profesor Daniel J. Siegel drept „un ghid excelent” capabil să-ți „transforme viața din interior spre exterior”.
9 fragmente relevante
• „Să începem dintr-un punct care s-ar putea să ți se pară ciudat. Dacă ți-aș spune că, pentru a îmbunătăți calitatea relațiilor în care ești implicat, trebuie să te concentrezi mai des asupra propriei persoane? Asta contrazice, probabil, tot ce ai învățat despre cum să fii un partener bun și iubitor. Poate crezi chiar că, pentru a primi iubire, trebuie să oferi continuu, ca și cum iubirea ar fi ceva ce trebuie câștigat. Dar simt nevoia să reiterez sfatul pe care l-am tot dat de-a lungul anilor: ca să poți cultiva relații sănătoase, trebuie să înveți să te înțelegi în profunzime și să vindeci rănile care te țin prizonier în acest nefericit cerc vicios; astfel, vei putea iniția o relație în care să te simți mai puternic și mai sigur de tine. Numesc acest proces transformațional împlinire de sine.”
• „În calitate de consilier de cuplu de mai bine de zece ani, am ajutat mii de femei și bărbați să devină mai împliniți, să atragă și să creeze relații intime bazate pe afecțiune. Fac asta pentru că propriul drum spre vindecare m-a ajutat să înțeleg că schimbarea modului în care reacționăm în relații este posibilă. Pentru mine, cheia a reprezentat-o faptul că am înțeles că aveam un atașament de tip anxios și că tiparele se repetau în toate relațiile mele romantice. Acest tip de relaționare își are rădăcinile într-o nesiguranță profundă și se manifestă adesea ca o dependență de iubire. Un indiciu important că te afli într-o astfel de relație este faptul că, deși simți că îți face rău, rămâi blocat în ea sau atragi în continuare același tip de relație, care te lasă confuz și secătuit.”
• „Stilul de atașament anxios provine dintr-un sentiment profund de instabilitate interioară. Vechile răni ne determină să anticipăm că vom fi abandonați din nou. Acest sentiment poate da naștere unor comportamente care – în mod ironic – nu fac decât să îi îndepărteze pe parteneri: trimiterea de zeci de mesaje la rând, verificarea telefoanelor, obsesiile cu privire la postările lor pe rețelele de socializare, agățarea cu disperare de ei sau gelozia. În spatele tuturor acestor comportamente se ascunde groaza și nevoia disperată de a obține apropierea și atenția celuilalt. Rezultatul? Relații turbulente, dureroase și în cele din urmă disfuncționale.”
• „Nimic nu este mai reconfortant și eliberator decât permisiunea de a fi tu însuți, iar într-o relație sănătoasă, această permisiune se acordă mutual și continuu, un schimb reciproc și necondiționat de acceptare și apreciere.”
• „[…] cei care au trecut prin experiența atașamentului de tip anxios se tem cumplit să nu fie abandonați, pentru că părinții lor au fost inconsecvenți în legătura lor cu ei. Ca să se protejeze de posibilitatea repetării acestui scenariu, aceștia tind să își concentreze întreaga energie în găsirea unei relații. Prin nevoia de a menține legătura, îi sufocă adeseori emoțional pe parteneri, pentru că se gândesc obsesiv la gradul de implicare în relație al celuilalt. Când partenerii încep să se îndepărteze, începe să se insinueze și sentimentul anxioșilor că nu merită să fie iubiți. Viața lor devine o căutare neîncetată a unei relații care să le demonstreze că și ei sunt demni de iubire, dar nevoia de a se crampona de parteneri ca să obțină reconfirmări, alimentată de frică și nesiguranță, duce la solicitări care ajung, în cele din urmă, să provoace exact abandonul de care se tem.”
• „[…] să fii împlinit nu înseamnă să-ți înfrânezi sensibilitatea sau empatia, ci presupune să înveți să asculți și să te îngrijești și de nevoile tale, ca să poți dărui dintr-un preaplin.”
• „Primul lucru pe care trebuie să îl reținem este că nu partenerul nostru este cel care trebuie să ne vindece și că nici nu trebuie să găsim pe cineva care, în mod miraculos, chiar ne înțelege și știe cum să ne oblojească rănile. Obiectivul nostru este să identificăm rana, să vedem de unde provine, să intrăm în legătură cu frica și suferința care ne blochează gândurile și comportamentul și să le vindecăm. Până când vom reuși să facem acest lucru, tiparele din relațiile noastre se vor perpetua după un scenariu asemănător.”
• „Da, suntem ființe interdependente și avem cu toții nevoie de legături unii cu alții, dar când ele se bazează pe frică sau când partenerul nostru devine singura sursă de hrană emoțională și energetică, precum și de sprijin, se instalează codependența. După cum vom vedea în capitolul următor, într-un astfel de scenariu devenim atât de racordați la nevoile partenerului nostru, empatizând cu ele, încât ni le neglijăm pe ale noastre, adesea din teama că, dacă cerem să ne fie satisfăcute nevoile, vom fi respinși sau abandonați. Drept rezultat, atragem în mod inconștient alți oameni care «au nevoie» de noi și confundăm această nevoie cu «iubirea» față de noi.”
• „Nu există relație «perfectă», pentru că nu există ființă umană «perfectă». Cu toții avem rănile noastre și propriile moduri de a le exprima și a le compensa, iar relațiile sunt, cel mai adesea, mediile în care aceste răni se redeschid. […] Conflictele sunt inevitabile în relații, iar o parte din împlinirea de sine presupune și să ne aplecăm asupra acestor «rupturi» naturale, care pot chiar să ne ajute să conștientizăm mai clar nevoile celuilalt, dacă le privim ca pe niște ocazii de a evolua. Fiecare ruptură care este urmată de o reparare ne întărește, de fapt, legăturile cu ceilalți. […] Pentru ca orice relație să funcționeze pe termen lung, totuși, este important ca amândoi să vă luați angajamentul de a privi situația mai în profunzime atunci când apar probleme. Este ceea ce face ca o relație să fie sigură, deși nu este perfecta.
”Volumul „Atașamentul anxios. Cum să nu mai depinzi de celălalt”poate fi achiziționat online de AICI.