Acum citești
Noutățile lunii la Curtea Veche – ,,De neîmblânzit”/ ,,Ghiozdanul cel greu”/ ,,Gata cu mâncatul impulsiv”/ ,,7 feluri”/ ,,De la idee la bani”

Noutățile lunii la Curtea Veche – ,,De neîmblânzit”/ ,,Ghiozdanul cel greu”/ ,,Gata cu mâncatul impulsiv”/ ,,7 feluri”/ ,,De la idee la bani”

Punem de-un ceai cald, tragem și păturica pufoasă, să fie pe-aproape. Parcă ar merge și o lumânare cu aromă de ceva scorțișoară. E o perioadă în care stăm mai mult în case, că ne place sau nu – și am putea să ne folosim de ocazie ca să ne împrietenim mai bine cu cărți bune.

Ai mai jos noutățile de la Curtea Veche Publishing, bune de pus pe lista de citit. Revelațiile lui Glennon Doyle, un ghiozdan prea greu pentru un copil care a trecut printr-o pierdere, rețete gustoase în cea mai nouă carte a lui Jamie Oliver, dar și cum să învățăm să nu lăsăm tulburările de alimentație la putere. Și încheiem cu o reeditare de colecție a unei cărți celebre scrise de Napoleon Hill.

De neîmblânzit.

Glennon Doyle a devenit o forță impresionantă. A fost dintotdeauna, dar cu fiecare „trezire” prin care trece, adună, parcă, noi resurse și reușește să inspire din ce în ce mai mult.

Mă gândesc din ce în ce mai des că unul dintre cele mai grele lucruri pe lume este sinceritatea. Față de alții, dar mai ales față de tine/sine. Să poți să vii în fața unei oglinzi și să îți recunoști – am greșit, mi-am greșit, acum văd altfel lucrurile – e ceva rar și prețios într-un azi în care disonanța cognitivă e la putere. Preferăm să credem orice fabricație, atâta vreme cât nu trebuie să acceptăm că ne-am înșelat sau că am fost înșelați. Adevărurile personale au devenit religii. Suntem înregimentați în tabere opuse de opinie și auzim din ce în ce mai rar „îmi pare rău”, ,,am greșit”, ,,nu vedeam lucrurile din unghiul potrivit”.

Cu timpul, m‑am îndepărtat de cuștile mele. Mi‑am construit încet o nouă căsnicie, o nouă credință, o nouă viziune asupra lumii, un nou scop, o nouă familie și o nouă identitate. 

DE NEÎMBLÂNZIT – Glennon Doyle

Asta am apreciat eu cel mai mai mult lecturând „De neîmblânzit”. Faptul că o voce atât de puternică poate să vină în fața cititorilor săi, „tribului” său, spunând – „acum nu mai cred la fel”. E o magie aparte în genul acesta de spovedanie nereligioasă. E un gest care inspiră și care hrănește revelații pentru cititori.

Cartea începe viu, în forță, cu metafora ghepardului care te înșfacă din spatele paginilor și te ține acolo în mărturisirile autoarei. Ghepardul rămâne cu tine până la final și zăbovește și după, ca un tatuaj. Iar dacă ți-am stârnit curiozitatea, nu-ți rămâne decât să vezi despre ce e vorba. Până la urmă ce sunt gheparzii decât niște pisici curioase un pic mai mari?

Ghiozdanul cel greu

Un oftat adânc. Ajută parcă să ne eliberăm puțin, uneori. Un prieten alături. Un somn greu, vindecător. Plâns eliberator. Sunt lucruri pe care le învățăm, care ne ajută uneori să mergem mai departe chiar și când avem impresia că suntem la capătul puterilor.

Dar cum vorbim cu un copil fragil despre toate aceste lucruri? Cum îi explicăm ce înseamnă… pierderea?

Enid a simţit cum dogoarea din obraji se domolește. Și l-a imaginat pe bunicu’ zâmbind pe sub mustaţa lui mare și stufoasă. Când și l-a pus înapoi în spate, ghiozdanul era mai ușor, iar picioarele i se puteau mișca un pic mai repede

GHIOZDANUL CEL GREU – Sarah Surgey

Ultimii doi ani ne-au pus la încercare cu atât mai mult. Trăim vremuri pe care cu greu ni le-am fi putut imagina acum doar câteva sute de zile. Și probabil că cei mai afectați de criza complexă a pandemiei sunt copiii. Oameni mici, care acum învață ce e lumea, care acum ar trebui să înțeleagă relațiile cu alții. Care acum se descoperă pe sine.

Revin, deci – cum vorbim unui copil despre pierderea cuiva drag? Despre despărțiri definitive? Cum reușim să îi fim aproape și să ridicăm o parte din greutatea pe care nici nu știe că o duce pe umeri?

,,Ghiozdanul cel greu”, de Sarah Surgey, este o carte ilustrată, vindecătoare, minunat de sensibilă și necesară, o delicatețe de pus cu grijă în raft.

Gata cu mâncatul impulsiv. Află de ce o faci și cum să te oprești printr-un program cu eficiență dovedită.

O pungă de chipsuri cu brânză. Două pungi de pufuleți. Niște popcorn cu caramel. O prăjiturică sau două. Parcă ar merge și niște semințe… Și dacă tot am mâncat deja niște tort, ce mai contează 2-3 felii în plus? La final – o înghețată, să ne meargă bine.

Dacă îți sună cunoscut, poate că te-ai întrebat și tu ce se întâmplă cu mintea ta atunci când drumul dintre pungă/farfurie și gură devine imperceptibil. Mâncarea aproape că se teleportează singură în interiorul tău și tu nu mai ai niciun cuvânt de spus în această privință.

Înfulecăm mult, cu viteză, irațional. De foame, de frică, de tristețe. Din nevoie de alinare, uneori.

Cum ne putem opri?

Dacă urmezi aceste instrucțiuni, viața ta ar trebui să devină treptat mai cuprinzătoare și mai bogată – nu peste noapte, desigur, dar peste câteva luni. Va ieși la suprafață persoana care ești „cu adevărat“.

Articol recomandat

gata cu mâncatul impulsiv – Christopher G. Fairburn

Găsești răspunsuri citind ,,Gata cu mâncatul impulsiv”, de Dr. Christopher G. Fairburn, psihiatru și cercetător, profesor emerit la Universitatea Oxford, renumit pentru munca sa în domeniul tulburărilor de alimentație. Plină de sfaturi utile, detalii despre toate tulburările de alimentație, scheme, liste, diagrame și instrumentar pe care îl poți aplica în drumul către o percepție realistă față de sine și o minimizare a importanței mâncatului impulsiv.

7 FELURI. Idei simple pentru fiecare zi a săptămânii.

Dacă tot am vorbit despre o alimentație corespunzătoare, nu știu tu cum ești, dar eu găsesc cel mai ușor de controlat situația atunci când iubesc mâncarea. Când particip la pregătirea ei și o văd cum se naște, cum chimia își bolborosește acolo magia și scot din cuptor sau din tigaie o combinație hrănitoare și gustoasă, care-mi va sătura foamea și îmi va alinta poftele.

Prima carte de rețete, pe care am cumpărat-o din banii mei, a fost un titlu Jamie Oliver. O am încă, e frumoasă, cartonată, încă mai păstrează miros de cerneală, deși are o vârstă importantă. O asociez cu bine, cu acasă, cu arome și cu perioada în care am aflat că pot să gătesc.

Deci, ce avem noi aici? Avem cea mai nouă carte a lui Jamie Oliver, numită ,,7 FELURI“, din care învățăm rețete noi, simple și savuroase, din acele 18 ingrediente deloc surprinzătoare pe care le adăugăm aproape automat în coșul de cumpărături. Bucurie pe hârtie! Am apucat doar să o răsfoiesc și deja orânduiesc gânduri pentru planificatorul de mese pe care tocmai mi l-am cumpărat (impulsiv, da) dintr-un aeroport.

De la idee la bani.

Îți dai seama că ,,De la idee la bani” a fost scrisă acum 80 de ani și încă rămâne o referință în educația financiară dar și în dezvoltarea personală? Scrisă în 1937, în timpul Marii Crize, la îndemnul lui Andrew Carnegie, ,,De al idee la bani” conține o serie de principii valabile și atunci, și astăzi, și în viitor. O formulă aproape magică pentru gândirea cuiva care vrea să crească o afacere, să fie un lider puternic sau să se dezvolte pe sine, în oricare altă privință.

Autosugestia este agentul de control prin intermediul căruia un individ îşi poate hrăni în mod voluntar subconştientul cu gânduri de o natură mai creativă sau care, din neglijenţă, poate permite unor gânduri de natură distructivă să își croiască drum spre grădina bogată a minţii sale.

DE LA IDEE LA BANI – Napoleon Hill

Fundamentul teoriei lui Napoleon Hill este că succesul tău financiar nu se poate baza decât pe pasiune și credință. Doar iubind ceea ce faci și păstrându-ți entuziasmul viu poți atrage către tine succesul și oamenii care te pot ajuta să crești.

Avem pentru tine, așadar,  o ediție proaspătă, de colecție, a acestei cărți legendare, nu degeaba una dintre cele mai bine vândute cărți din toate timpurile.

Să ai un miez de toamnă cald, pufos, aromat, în compania celor mai bune cărți!

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus