„Ești tu prea sensibil/ă!…” Dacă ți-a fost vreodată adresată această admonestare ușor ironică, știi ce efect are. Mica furtună emoțională pe care o stârnește în tine, amestecând năprasnic frustrare cu rușine, indignare cu vinovăție, se datorează felului în care lumea noastră de azi (a se citi „sfera socio-culturală occidentală de secol XIX-XXI”) înțelege să privească și să trateze sensibilitatea. Această percepție și acest tratament sunt pur și simplu greșite. Este mesajul-cheie al unei cărți care începe să nu mai fie atât de singură prin părțile acestea de teren tematic, o carte perfect complementară cu volumul-interogație despre hipersensibilitate al lui Fabrice Midal, deja cunoscut cititorilor noștri. Cartea se intitulează Puterea sensibilității într-o lume nepăsătoare (traducere Anastasia Ilie, 272 de pagini) și vine dinspre spațiul anglo-saxon, autoare fiind Hannah Jane Walker.
Cuprins
Cum a apărut această carte
În 2016, producătorul Giles Edwards a invitat-o pe Hannah să facă o emisiune pentru Radio BBC 4. Tema propusă de ea, sensibilitatea, a fost acceptată cu interes. După emisiune, realizatorii au primit mesaje de la sute de oameni care se identificau drept (hiper)sensibili și apreciaseră enorm emisiunea Hannei. Așa că BBC i-a cerut acesteia să dezvolte subiectul într-un documentar radio. Zis și făcut. A urmat un alt val masiv de reacții pozitive, ceea ce a determinat-o pe Hannah să realizeze un spectacol de teatru despre sensibilitate. După una dintre reprezentații, o doamnă a invitat-o la un ceai. Era reprezentanta editurii Octopus și a întrebat-o dacă n-ar vrea să „pună spectacolul într-o carte”. Hannah și-a amintit de propunerea ei de-abia în timpul pandemiei. Atunci și așa s-a născut Sensitive (editura Octopus, 2022).
Cartea e structurată în două părți (Partea I – despre cum e percepută sensibilitatea, Partea II – despre cum e ea valorificată sau nu), plus un capitol concluziv. Ea cuprinde interviuri cu experți (psihologi, profesori universitari, cercetători) în calitatea cărora e evident aportul de om de radio al autoarei: întrebări relevante, răspunsuri bine ghidate, lămuritoare, urmate de comentarii pertinente care vin, unde e cazul, în completarea răspunsului. Din acest punct de vedere, Puterea sensibilității într-o lume nepăsătoare este o carte-documentar atent realizată.
Dar ce iese în evidență la acest volum este abordarea: suntem obișnuiți cu cărți de self-help produse de specialiști „în stil american”. Or, aceasta este o carte cu valențe terapeutice scrisă nu de o terapeută, ci de persoana care a beneficiat de terapie. O carte cu adevărat de self-help: scrisă de cineva care vrea să se ajute și, ajutându-se pe sine, le e totodată de ajutor celor asemenea ei. În al doilea rând, avem aici literatură self-help britanică: în loc de belșugul de imperative și indicații motivaționale din volumele de profil scrise de autori americani, dileme fertile. Imperativele sunt convertite în întrebări, iar acestea care stimulează reflecția, încurajează conștientizarea și impulsionează schimbări în mod „non-invaziv”. Cu efectul general că îndrumarea pe care o primește cititorul e eficace prin blândețe.
Ce sens are sensibilitatea
În engleză, ca și în română, „sensibilitate” vine de la un etimon latinesc care se referă la simț atât ca abilitate fizică de a percepe lumea din jur (prin văz, auz, gust, miros, atingere), cât și ca abilitate psihologică de a percepe emoții în mediul (uman/natural) înconjurător. Pe acest fundal etimologic, o persoană (hiper)sensibilă este un om care se dovedește hiper-receptiv, care demonstrează o „conștientizare suplimentară a ceea ce se întâmplă în jurul” său.
Este (hiper)sensibilitatea o slăbiciune, cum ni s-a tot spus de la Iluminism încoace? O regretabilă deficiență? O dizabilitate care ar trebui să beneficieze de un statut special? Sau, așa cum susține și Fabrice Midal, un dar? O trăsătură a cărei valoare socială a fost constant subestimată? O abilitate personală care ar trebui recompensată și remunerată ca orice alt skill?
Felul în care alegem să privim sensibilitatea reflectă direct și puternic setul nostru de valori, ca societate. O societate care îi consideră pe (hiper)sensibili niște inadaptați promovează competiția, individualismul, duritatea. Dar este ea oare justă și adecvată, în condițiile în care, statistic vorbind, o cincime din populația lumii este alcătuită din persoane (hiper)sensibile?
Așa încât, susține autoarea acestei cărți literalmente de bun simț, pe de o parte persoanele sensibile au nevoie să își dezvolte capacitatea de autocontrol și gestionare a emoțiilor, pentru a naviga prin lume așa cum este ea acum. Pe de alta, lumea însăși ar trebui să opereze niște schimbări: de exemplu, cercetătorii să descopere un mod de a face sensibilitatea cuantificabilă; Resursele Umane să recunoască valoarea sensibilității ca abilitate profesională și să o remunereze ca atare la locul de muncă; guvernele să își modifice prestația politică și politicile educaționale pentru a promova și cultiva sensibilitatea ca valoare socială, pentru a prețui în mod corespunzător meseriile bazate pe sensibilitate (artiști, asistenți sociali, îngrijitori, etc.)
Iar întrebarea persistentă la care răspunde mai mult decât satisfăcător, mai mult decât convingător Hannah Jane Walker în acest volum este „cât de utilă e sensibilitatea?” Iată:
– oamenii sensibili au o legătură specială cu Natura, iar aceasta este azi relevantă în procesul luării de decizii privitoare la schimbările climatice pe care le trăim
– persoanele sensibile reacționează mai intens la emoțiile celorlalți (neuronii-oglindă se activează mai mult la ei) și, stabilind legături cu ei, facilitează cooperarea, ajută la funcționarea speciei
– hipersensibilii, interpretând constant mediul și procesând profund informația, au o intuiție care le permite să anticipeze destul de precis o situație (să semnaleze din timp pericole, oportunități)
NOTA BENE: cartea cuprinde un link către un test online de autoevaluare a hipersensibilității conceput de o pionieră în domeniu, dr. Elaine N. Aron (pagina 37).
Notă despre autoare
Hannah Jane Walker este o englezoaică dedicată trup și suflet acelor „momente grele și înălțătoare” prin care trecem devenind oameni. Artistă liber profesionistă, ea a lucrat cu deținuți dintr-o închisoare de maximă securitate, tineri din favele, copii din spitale de psihiatrie, bolnavi de demență… A făcut pentru ei instalații artistice, a montat pentru ei piese de teatru, a ținut pentru ei ateliere de scriere creativă. Fiindcă crede cu tărie că le poți insufla oamenilor din orice grup defavorizat, prin activități creative și educaționale, puterea de a reuși. Situată la granița dintre artă și asistență socială, munca Hannei a fost susținută, în timp, de Arts Council England, National Centre for Writing, Norwich Festival, Sainsbury Centre for Visual Arts ș.a. Deși a avut o rezidență artistică la Cambridge Biomedical Campus, a câștigat premiul Fringe First pentru un spectacol co-creat cu Chris Thorpe și a realizat un podcast de succes, Hannah susține că nu a fost și nu este decât o poetă.
9 fragmente relevante
• „Trăim într-o societate care nu pune niciun preț pe sensibilitate. Este atât de subapreciată, încât mulți oameni o consideră o cale garantată către eșec, iar această atitudine se perpetuează constant. Piața muncii este cel mai elocvent exemplu, având în vedere că sectoarele care se bazează pe sensibilitate (învățământ, asistență medicală și socială) sunt plătite prost și nu dispun de prestigiu social, în timp ce, în lumea corporațiilor, angajatul sensibil trebuie să învețe să se înfățișeze într-o cu totul altă lumină, pentru a nu risca să fie etichetat ca necorespunzător. Mulți dintre noi cred că trăim o epidemie de emotivitate, însă normele sociale ne arată că oamenii duri sunt cei care au succes, câștigătorii sunt recompensați, iar pentru a câștiga, trebuie să fim necruțători. […] Sensibilitatea este incomodă, complicată, stânjenitoare, deci nu se potrivește deloc cu lumea profesionistă și tehnologizată pe care am creat-o. Continuăm să favorizăm competiția, care ne inculcă un dispreț profund față de sensibilitate. Dimpotrivă, trăim o epidemie de egoism, nu de emotivitate. Această carte analizează cum putem să folosim sensibilitatea ca pe o cale de a ne forma o nouă identitate și un nou mod de viață. Poate fi un atu, o resursă prețioasă, nu doar în contextul dezvoltării personale, ci și pentru societatea colectivă, pentru modul în care vorbim despre valorile și stilul nostru de viață.”
• „Atunci când spunem despre cineva că este sensibil, adesea ne referim la faptul că nu credem că poate duce la capăt o sarcină și că emoțiile îi vor sta în calea reușitei. […] [S]ensibilitatea este destul de simplă, fără o valoare atribuită – intuiție și senzație fizică. Pare simplu și, cu toate acestea, nu este. Nu ne referim la această trăsătură ca fiind ceva simplu, ci o tratăm ca pe o slăbiciune. Ceva este greșit în economia cuvântului. Povestea sensibilității în cultura actuală este asociată rușinii, purtând acest stigmat constant. Nu sunt sigură de ce a ajuns să fie așa sau dacă este corect. Cui îi folosește o asociere negativă?”
• „Cercetările doamnei dr. Aron indică faptul că [sensibilitatea] este o trăsătură genetică și că apare la mai multe specii, inclusiv la oameni. Ea a demonstrat că 1 din 5 oameni au această trăsătură. Mi-a luat ceva timp să înțeleg aceste cifre – 1 din 5, adică 1,5348 de miliarde de oameni din lume. Asta înseamnă mulți oameni, nu doar câțiva. Și având în vedere că există atât de mulți oameni cu această trăsătură dominantă, unul dintre ei ai putea fi chiar tu, cel care citești această carte. Dacă nu ești tu, atunci, statistic vorbind, este o persoană sau mai multe persoane care fac parte din viața ta – copilul, partenerul, colegul, fratele/sora, prietenul, părintele, străinul care stă lângă tine în autobuz. Ironic, acest număr mare de oameni încă face parte dintr-o minoritate în ceea ce privește raportarea la lumea din jur. Li se spune în continuare că trebuie să schimbe ceva la ei, că privesc lumea greșit.”
• „Sensibilitatea are o mulțime de aspecte pozitive, fiind o trăsătură importantă în multe profesii – cea de psihoterapeut, de exemplu. Oamenii sensibili tind să aibă mai multă empatie și îi înțeleg pe ceilalți cu mai multă ușurință. Sunt ascultători foarte buni. Adesea sunt artiști, oameni de știință, antrenori, consilieri. De asemenea, au abilități interpersonale dezvoltate, sunt buni la a analiza lucrurile și nu sunt superficiali.”
• „Abilitățile care vor fi probabil cele mai utile în economia viitoare sunt capacitatea de adaptare, inovația, colaborarea, empatia, abilitățile interpersonale […]. [S]ocietățile au supraviețuit în funcție de capacitatea lor de a se adapta la schimbare sau de lipsa ei. Iar când mă gândesc la această abilitate de a accepta schimbarea, îmi dau seama că la baza ei se află capacitatea de a fi sensibil. Pentru a observa că ceva se schimbă, trebuie să fii sensibil la ceea ce se întâmplă în jurul tău, trebuie să poți observa și asculta. Pentru a face o schimbare, ai nevoie de empatie, cooperare, muncă în grup, comunicare și reacții corespunzătoare. Ne folosim de aceste abilități?”
• „Oamenii hipersensibili înțeleg subtilitățile, aspectele complexe care formează oameni și evenimente, inclusiv intenții și înclinații. Ei înțeleg straturile fiecărei informații, au ochi de vultur și urmăresc detalii. Sunt atrași și motivați de sens, ceea ce îi face oamenii potriviți pentru a fi consultați pe termen lung înainte de luarea unor decizii. […] [P]ersoanele hipersensibile au rolul de a reacționa la ceilalți, la noi înșine și la mediu în mod corespunzător. Cred că este vorba despre abilitatea de a purta de grijă și de a avea viziune. Mă gândesc la profesiile care presupun îngrijirea altora și viziune în societatea în care trăim, de exemplu asistenți, părinți, artiști. Tratăm îngrozitor fiecare dintre aceste categorii, ca societate, cu dispreț fățiș – salarii mici, condiții proaste, stimă de sine scăzută, întotdeauna afectați de reforme guvernamentale, deși, de fapt, ele țin economia în picioare.”
• „În esență, oamenii hipersensibili ar putea fi denumiți persoane hiperreactive: reactive la aspectele pozitive și negative ale oamenilor și ale mediului înconjurător, la a observa dacă acesta este armonios sau se află sub amenințare și dacă oamenii din jurul lor sunt buni sau nu. E o resursă extraordinară de care poate să aibă parte o populație. […] Reacția corespunzătoare e abilitatea de a reflecta în loc de a emite o judecată imediată, de a observa în loc de a acționa imediat, de a sesiza oportunitățile și de a detecta amenințările, de a crea o poveste plecând de la informații.”
• „Oamenii hipersensibili au potențialul de a fi lideri extraordinari. Cu cât un lider este mai conștient de aptitudinile și trăsăturile proprii și ale celorlalți, cu atât este mai bun – conștientizarea de sine este foarte importantă într-o conducere eficientă. Avem această idee culturală că un lider bun arată ca cineva care știe tot ce va face, o spune tuturor și este foarte categoric în acest sens. Imaginea este aproape caricaturală. Nu asta înseamnă să fii un lider bun. O conducere bună are o viziune amplă. Toți liderii buni au atât o viziune de amploare, cât și în profunzime în modul lor de a interacționa cu oamenii, cu clienții și cu lumea în general. Prin urmare, persoanele sensibile au potențialul de a fi lideri măreți. Cred că oamenilor insensibili le este mai greu să fie lideri buni pentru că ajung să fie un fel de dictatori și știm ce se întâmplă cu acest tip de conducere.”
• „Prin urmare, persoanele hipersensibile au mai multe valori, traduse într-o listă lungă, care include, dar nu se limitează la: extremele pe scara emoțiilor precum bucuria și tristețea; creativitatea; curiozitatea; flexibilitatea cognitivă; înțelegerea nuanțată; căutarea sensului; empatia intuitivă; observarea semnalelor și a oportunităților; conectarea informațiilor; abilitatea de a oferi o analiză detaliată; perspectiva.”
Volumul „Puterea sensibilității într-o lume nepăsătoare” costă 55 de lei și poate fi achiziționat online de AICI.