Ca și omul, animalele pot simți emoții. Ca și omul, animalele și computerele pot face raționamente. Doar omul, însă, se întreabă „de ce”. De ce există? De ce face ce face? Ce sens au faptele sale? Doar omul trăiește conform unor valori, doar omul acționează urmărind o viziune dincolo de imediat, căutând o semnificație mai presus de evident. În vreme ce computerele și animalele au inteligență rațională, iar acestea din urmă au, în plus, inteligență emoțională, doar omul e înzestrat și cu inteligență spirituală (IS). Cel puțin așa susține absolventa de MIT și Harvard Danah Zohar, care a inventat termenul în 1997.
Cuprins
Conceptul de IS era lansat într-un peisaj propice: cu un deceniu în urmă, Howard Gardner își popularizase teoria inteligențelor multiple, iar mediul intelectual era copt pentru a adăuga celor propuse de el (inteligență muzicală, inteligență kinestezică, inteligență naturalistă ș.c.l.) și alte tipuri de inteligență. Howard însuși propusese o inteligență existențială asemănătoare cu IS, față de aceasta din urmă menținându-și însă scepticismul din două motive: 1) nu părea cuantificabilă; 2) nu existau în științele neurale dovezi privind existența sa.
Există inteligență spirituală?
Totuși, la intrarea în noul mileniu Danah Zohar revine cu un întreg volum dedicat IS, în care afirmă că IS este inteligența noastră fundamentală: „ființele umane sunt esențialmente creaturi spirituale […] impulsionate, ba chiar definite de dorința specific omenească de a descoperi sens și valoare în ceea ce facem, în ceea ce trăim”. Dacă inteligența emoțională ne permite să recunoaștem și gestionăm emoțiile proprii și pe ale altora, dacă inteligența rațională ne permite să luăm decizii privind acțiunile noastre, fundamentul necesar pentru funcționarea eficientă a ambelor, cea care dă sens atât emoțiilor, cât și acțiunilor noastre, este IS.
Iar vechile obiecții ale lui Gardner, prezice Danah Zohar în 2001, se vor topi pe măsură ce psihologia, antropologia și științele cognitive ne vor confirma că IS este o realitate. Într-adevăr, în ultimele două decenii s-au acumulat suficiente dovezi pentru ca un alt cercetător al IS, Yosi Amram, să susțină astăzi că 1) IS poate fi cuantificată și 2) există destule date biologice și neurologice care susțin existența sa. În concluzie, IS este o inteligență plauzibilă, legitimă și validă. Că ea e în prezent acceptată ca atare în lumea cercetătorilor o dovedește un număr special foarte recent al jurnalului Religions, dedicat următorului subiect: „Inteligența spirituală: probleme, provocări și soluții”, unde IS e considerată un fenomen nou descoperit de interes crescând pentru știința modernă.
Ce este și cum se măsoară inteligența spirituală
În acea publicație, precum și într-un articol anterior prezentat la conferința anuală din 2007 a American Psychological Association, amintitul Yosi Amram definește IS drept „abilitatea de a aplica resurse spirituale și de a întruchipa calități spirituale care sporesc starea de bine și funcționarea de zi cu zi”. Ni se propune o teorie ecumenică bazată pe fapte științifice a IS, pornind de la interviuri cu 71 de îndrumători spirituali din diverse religii și practici spirituale (budism, creștinism, hinduism, iudaism, islamism, șamanism, taoism, yoga, ș.a.), din care rezultă 7 teme majore și universal valabile ale IS:
• Conștiință (grad înalt de conștientizare, cunoaștere de sine rafinată)
• Har (viață trăită în acord cu sacrul, manifestând dragoste și credință)
• Sens (semnificație acordată activităților zilnice, inclusiv în fața durerii și suferinței)
• Transcendență (depășirea ego-ului prin interconectarea la Întreg)
• Adevăr (acceptare, curiozitate, deschidere și dragoste pentru întreaga Creație)
• Dăruire (contopirea senină a sinelui cu o entitate superioară – Dumnezeu, Natură, Absolut)
• Integritate de sine (libertate lăuntrică manifestă în acțiune responsabilă, înțeleaptă)
Pentru cuantificarea IS, Amram redactează o Scală Integrată a Inteligenței Spirituale care cuprinde câteva zeci de întrebări autoevaluative cu punctaj de maximum 6 pe o scală Likert a frecvenței, grupate în cinci domenii (în mare parte coincidente cu temele listate mai sus) și 22 de sub-scale ce măsoară diverse abilități de IS: Frumusețea, Discernământul, Depășirea egou-ului, Libertatea, Recunoștința, Intuiția, Bucuria, Mindfulness, Deschiderea, Credința, Sacrul, etc. Un exemplu de întrebare autoevaluativă pentru măsurarea Conștiinței-Sinteză este acesta: „Pot considera adevărate și integra puncte de vedere aparent contradictorii”. Iar pentru evaluarea Sensului-Slujire: „În viața mea de zi cu zi, simt că munca mea slujește unui întreg mai amplu.” Sau pentru Transcendență-Sacru: „Trăiesc în armonie cu o forță mai presus de mine – o forță vitală universală, sacrul sau natura.” De spus, în fine, că aceste abilități de IS s-au dovedit a produce beneficii practice precum eficiența în leadership, reziliența, satisfacția în muncă, performanța profesională, sănătatea mintală, comportamente grijulii ș.a.
Ce dovezi există în sprijinul IS?
Științele neurale susțin existența inteligențelor multiple expuse de Gardner în măsura în care s-a dovedit că folosirea inteligenței logico-matematice, de pildă, activează o anumită regiune a creierului, pe când inteligența verbal-lingvistică – alta, inteligența vizual-spațială – alta, și tot așa. Îi corespunde oare, atunci, și IS o zonă cerebrală specifică? – s-au întrebat adepții IS.
Căutarea unei asemenea dovezi a fost asociată cu mai vechiul vis științific de a identifica „punctul lui Dumnezeu” (the God spot) în creierul omenesc – regiunea cerebrală ce corespunde credinței în divinitate. Ei bine, un asemenea punct nu a fost găsit; în schimb, s-a observat, potrivit lui Yosi Amram, că există corelații între spiritualitate și biologie: atunci când avem experiențe religioase sau spirituale se activează anumite căi neuronale în creierul nostru, cogniția religioasă sau spirituală implicând o co-activare complexă a unor regiuni cerebrale specifice, un circuit neural din, pare-se, substanța cenușie periaqueductală. Conexiunea spiritualitate-biologie indică o bază evoluționară pentru spiritualitate, cu alte cuvinte spiritualitatea servește adaptării omului la mediu. În fine, e posibil ca unele calități spirituale să aibă rădăcini genetice.
În concluzie, IS e parte din moștenirea evoluționară a speciei noastre. Ea este înnăscută, însă se poate cultiva, cizela, dezvolta. Iar coeficientul de IS tinde, pe de o parte, să fie mai mare la persoanele cu studii superioare și, pe de alta, să crească odată cu vârsta.
Cărți care îți dezvoltă inteligența spirituală
Cărțile de dezvoltare spirituală au o istorie lungă, putând fi asociate cu o religie anume (vezi, pentru creștinism, Exerciții spirituale de Ignațiu de Loyola, de exemplu, sau, pentru budism, Zen, de Alan Watts) și pot contribui la sporirea IS. Iată mai jos o selecție de astfel de volume menită să oglindească diversitatea experiențelor, practicilor și aspirațiilor spirituale.
Drumul către tine însuți
Cartea a petrecut nu mai puțin de 10 ani pe lista de bestselleruri The New York Times, inspirând milioane de cititori din lume să parcurgă pelerinajul către sine care trece prin tărâmul dragostei pentru semeni sau prin țara părinților buni, pentru a ajunge la destinație: înțelegerea.
Cartea compasiunii
Poate compasiunea să stârnească o revoluție? Sigur o poate inspira. Generația care ajunge la maturitate în această decadă a mileniului trei poate găsi aici coordonatele unei „răscoliri” a statu-quo-ului lumii egoiste de azi care ne poate transforma habitatul global în bine.
Forța gândirii pozitive
Un reputat teolog creștin ne vorbește despre puterea credinței în toate împrejurările vieții de zi cu zi, de la probleme de sănătate la relații interpersonale, și ne învață cum să ne păstrăm seninătatea, cum să ne mobilizăm elanul, cum să ne reîncărcăm bateriile, cum să atragem fericirea.
Francisc
Ne-a obișnuit deja cu modul său bonom de a revitaliza credințe și valori importante pentru orice trăitor al planetei. Reflecțiile Papei Francisc, aranjate aici alfabetic și tematic, sunt proaspete, pe alocuri hâtre, mereu dătătoare de bucurie spirituală și speranță.
Studiu despre iubire
Oare este posibil să trăiești, așa cum mărturisea Buda, în stare de iubire ziua întreagă? Alternând pilde înțelepte cu explicații limpezi, cartea aceasta ne ajută să realizăm că dragostea universală poate fi practicată și prin gesturi mici, și prin gânduri mari.
Zen
Cartea acestui mare tălmăcitor al spiritualității orientale este o explorare senină, erudită fără emfază și revelatoare a ceea ce nu poate fi numit, în limbaj vestic, decât în termenii unui curent de gândire, al unei filosofii. Pe un fundal istoric educativ, îi descoperim subtilitățile.