Acum citești
Ce modele urmează copiii noștri? 3 biografii inspiraționale pentru fete și băieți

Ce modele urmează copiii noștri? 3 biografii inspiraționale pentru fete și băieți

minicolectia Miranda de la Curtea Veche

Noțiunea de „model de urmat” (role model în engleză) este străveche și extrem de puternică, în cultura noastră delimitată de Grecia/Roma Antică și iudeo-creștinism, și denumită, grosso modo, „occidentală”. Tinerii atenieni din vremea lui Platon și cei romani din secolele pre-creștine ale Imperiului erau încurajați să devină asemenea eroilor (Hercule, Ahile, Ulise, Enea, Hector, Paris, etc.), după cum oamenii Evului Mediu târziu erau îndemnați la imitatio Christi, pentru a se desăvârși. Iar tinerii de azi își iau drept modele sportivi și cântăreți, dar și, grației predominanței tehnologiei, vloggeri, influenceri sau YouTuberi.

În acest spațiu cultural, suntem aproape „genetic programați” să urmăm un model. E aceasta o practică bună? Are ea, de fapt, importanță? Sau implicații semnificative? Și, în definitiv, ce înseamnă „model de urmat”?

Role model este, poate surprinzător, un concept lansat de-abia în secolul XX de părintele sociologiei moderne, Robert K. Merton. Acesta l-a inventat cu ocazia unui studiu realizat în anii ’40 la Columbia University, despre socializarea studenților la Medicină, pentru a se referi la imitarea de către un individ a unui set de comportamente practicate de o persoană ce ocupă rolul social la care aspiră imitatorul. (Cu evidentul beneficiu că, adoptând acele comportamente, imitatorul însuși va accede la rolul social vizat.) În anii ’70, termenul era încă unul de nișă, pentru ca în anii ’90 să intre deja în vocabularul general curent, cu această definiție: un role model este o persoană pe care o admirăm și al cărei comportament, exemplu sau succes îl urmăm.   

Există câteva aspecte și detalii legate de modele ce merită reamintite:

• un model poate fi pozitiv (oameni de știință, actori, intelectuali, sportivi) sau negativ (mafioți, traficanți, infractori, dictatori, etc.)

• ne pot fi modele persoane pe care le-am cunoscut direct (părinții, membri ai familiei, profesori), dar și persoane publice pe care nu le-am întâlnit niciodată (politicieni, activiști, jurnaliști, oameni de afaceri, etc.)

• modelele pot fi personale sau naționale – România modernă, de exemplu, a fost construită având Franța drept model, în vreme ce în perioada comunistă tuturor țărilor din Blocul Estic li s-a impus modelul Uniunii Sovietice

• putem alege să urmăm un model la orice vârstă (în business, adulților chiar li se recomandă să urmeze modele profesionale – manageri, antreprenori, magnați), însă alegerea unui model este importantă în special pentru copii, adolescenți și tineri

• cel mai adesea alegem un model pentru o anumită caracteristică ori pentru o realizare într-un domeniu sau altul – succesul (Steve Jobs, Cristiano Ronaldo, George Soros, Sanna Marin), voința (Tiberiu Ușeriu), frumusețea sau mondenitatea (Kim Kardashian, Emma Chamberlain), cauza ecologică (Greta Thunberg, Leonardo di Caprio), pietatea (Maica Tereza, Părintele Cleopa), cauza feministă (Simone de Beauvoir, Michelle Obama, Oprah Winfrey), reziliența (Stephen Hawking, Malala Yousafzai), ș.a.m.d.   

• urmând un model, ne (re)formăm identitatea în funcție de acesta (devenim mai miloși – ca Maica Tereza, mai îndrăzneți – ca Greta Thunberg, mai tenace – precum Tiberiu Ușeriu, etc.), un proces ce nu trebuie confundat cu cel al identificării cu mama sau tatăl, în copilărie; căci identificarea cu figura maternă/paternă se produce inconștient, la o vârstă fragedă, pe când imitarea modelului se produce voit, la vârsta la care putem deja alege în mod conștient

Cu aspectele listate mai sus, ne îndreptăm spre două concluzii: pe plan strict personal, există o legătură evidentă între a avea un model și a învăța ceva – un skill, o atitudine, un stil de a face lucrurile, drumul către o țintă; în plan suprapersonal, urmarea unui model poate determina schimbări sociale – de pildă, faptul că modelul lui Simone de Beauvoir a fost urmat de suficient de multe femei a dus la paritatea de gen practicată azi în Uniunea Europeană.

Așadar, e importantisim să le oferim celor mici modele pozitive de urmat. Nu doar ca să le dăm șansa de a deveni fizicieni, scriitori, diplomați sau antreprenori de succes. Ci și ca să facem posibil un viitor modelat, prin acțiunea lor, de inițiative, cauze sociale și politici publice benefice. Altfel spus: punându-le la dispoziție copiilor noștri modele vrednice de urmat, le dăm „foaia de parcurs” pentru a se forma așa cum își doresc, dar și idei pentru a croi, ca adulți, un viitor bun, echitabil, etc.  

Iar modelele pozitive pe care ți le propunem pentru copilul tău aici sunt în număr de trei și fac parte din minicoleția de biografii pentru cei mici semnată de frații Jorge și Itziar Miranda, aceasta din urmă actriță de succes cu roluri principale în serialele TV spaniole multipremiate Amar en tiempos revueltos și Amar es para siempre.

Articol recomandat
bildungsroman contemporan

Miniseria s-a concentrat pe viețile unor personalități feminine (povestite, cu mici digresiuni și comentarii haioase, de o fetiță de opt ani), însă din exemplul oferit de aceste personalități au de învățat atât fetițele, cât și băieții:

✅ fetele se vor simți inspirate și motivate să își urmeze visul și să se realizeze profesional

✅ băieții vor afla despre viața unor femei de succes admirabile pentru care vor simți respect

Coco

Coco Chanel (1883-1971) a fost inclusă de revista Time în Top 100 cele mai influente personalități ale secolului XX. Fiindcă nu a fost doar o creatoare de modă cu viziune și gust, ci și creatoarea de modă care a revoluționat vestimentația feminină: a descorsetat-o, a făcut-o mai lejeră, mai casual și user-friendly, conferindu-i o nouă eleganță. Cum a reușit Coco să parcurgă drumul de la o copilărie trăită în sărăcie lucie, ca fată a unei spălătorese și a unui negustor ambulant, la statutul de celebritate mondială? Răspunsul în această cărticică cu ilustrații chic.

Frida

A avut poliomielită când era mică și un accident grav când era adolescentă. Acesta din urmă i-a fracturat pelvisul și coloana vertebrală și a lăsat-o cu dureri cronice pentru tot restul vieții. Totuși, a devenit pictorița care a definit identitatea modernă a țării sale, Mexicul. Stilul ei artistic, inspirat de cultura indigenă, viu, spectaculos, naiv, îndrăzneț, robust, a cucerit America și apoi lumea întreagă. Este pictorița-femeie prin excelență. Mai vestită și mai îndrăgită decât oricare altă artistă plastică. Viața ei e povestea pasiunii trăite și asumate plenar: în artă, în dragoste, în politică, în prietenie.   

Marie

Marie Curie (născută Skłodowska) a făcut istorie, net și categoric: prima femeie care a câștigat Premiul Nobel, primul om din lume care a câștigat Nobelul de două ori și singurul care l-a câștigat pentru două domenii diferite (fizică și chimie). Mezina unei familii de intelectuali care și-a pierdut avutul prin implicare în activități subversive, în Polonia ocupată de ruși, Marie și-a găsit drumul spre libertate, în Franța, și spre descoperiri științifice majore prin pura putere de muncă și dăruire. Foarte puțini oameni din istoria universală au mers, ca ea, până la capăt: au deschis drumuri noi pentru omenire cu prețul sacrificiului de sine.

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus