Acum citești
Antidot pentru rușinea toxică: “Inconfortabil”, de A.J. Bond

Antidot pentru rușinea toxică: “Inconfortabil”, de A.J. Bond

"Inconfortabil", de A.J. Bond

A.J. Bond este un autor discret. Nu și-a dezvăluit prenumele, dincolo de inițiale. Și nu a făcut publice prea multe informații despre viața sa. Știm că e canadian, e coach și trăiește în Toronto. Știm că a scris scenarii și a regizat filme experimentale, dintre care „Stress Position” (lungmetraj, 2013) a fost premiat la Las Vegas International Film Festival, iar „Hirsute” (scurtmetraj, 2007) – la Festivalul Internațional de Film Independent de la San Diego.

Nu multe alte informații sunt disponibile despre A.J. Bond. În schimb, întreaga atenție a eventualilor curioși din public este canalizată, în mod indubitabil profesionist, către esența efortului său auctorial: educația despre rușine (shame ed), cu concepte auto-definitorii ca shame breakthrusiast (fan al conștientizărilor despre rușine), realizată prin intermediul unui volum meritoriu și al unei platforme educaționale bine puse la punct, care include un podcast interesant și instructiv, ambele purtând același nume: Discomfortable.

Deși rușinea cronică sau toxică pare să fi devenit în ultimii ani un sub-domeniu de sine stătător al psihologiei, mai mulți autori din branșă tratând subiectul pe larg, în volume de dezvoltare personală, A.J. Bond nu urmează pur și simplu o modă, ci își asumă misiunea de a „demistifica rușinea” dintr-o puternică motivație pur personală. Precum mărturisește pe Twitter: „După ce mi-am trăit toată viața controlat de rușine, după 5 ani de descoperiri revoluționare despre acea rușine, 1 an de studii la Center for Healing Shame [din Berkeley, California, unde Bond și-a obținut certificatul de Practicant în vindecarea rușinii] și 1 an de scris, mi-am distilat experiențele și înțelegerea despre rușine într-o carte intitulată Inconfortabil!

Volumul își propune să facă subiectul rușinii cât se poate de accesibil, într-o manieră plăcută, cu umor, în speranța că și alții se vor simți la fel de ușurați și de eliberați ca autorul la finalul mai sus menționatei perioade de 5 ani. Cartea a fost elogiată de critică și de colegi de breaslă pentru intuițiile ei revelatoare, pentru mărturisirile oneste și amuzante, pentru voiajul de auto-descoperire pe care îl trasează, pentru echilibrul minunat dintre registrul confesiunii și cel academic/științific – un „ghid solid despre cum să-ți trăiești viața mai autentic”.

În continuare trecem în revistă principalele idei prin care Inconfortabil atrage, poate intrigă și eventual reușește să influențeze sau schimbe optici, comportamente, destine…   

Rușinea în sine nu este un lucru rău. Ea are rolul de a ne proteja și de a ne evidenția ce este realmente important pentru noi. Rușinea ne este necesară, avem nevoie să o simțim. Problema este însă ce facem cu rușinea atunci când ea apare. În loc să o ascundem sau să o interpretăm greșit, ideal ar fi să o acceptăm și să vorbim deschis despre ea: să o demistificăm, pentru a o putea gestiona cât mai benefic cu putință.

• Rușinea este o emoție. Emoțiile își au originea în creierul limbic, însă se conectează cu cortexul prefrontal (cel responsabil cu cogniția și cu gândirea rațională), care interpretează afectul și îi conferă un sens. Prin urmare, rușinea ar trebui înțeleasă drept, în egală măsură, o senzație și un set de convingeri – un afect căruia îi atribuim niște interpretări cognitive.

• Afectul rușinii se manifestă prin niște simptome fizice specifice (îmbujorarea, aplecarea privirii, contractarea mușchilor gâtului ș.a.), care au rolul de a ne ajusta comportamentul mai ales în ceea ce privește incluziunea socială, esențială pentru supraviețuire. Totodată, însă, afectul rușinii declanșează senzații ca umilirea sau gânduri precum, la extremă, cele suicidare.  

• Ne putem face o idee despre convingerile asociate rușinii pe baza cuvintelor care sunt de regulă folosite în legătură cu rușinea: scandalos, defect, inferior, dezonorant, slab, dezgustător, anormal, inacceptabil, urât, murdar, jalnic, monstruos, bolnav, netrebnic. Convingerea esențială pare a fi aceea că, dacă ne e rușine, ceva e inerent greșit la noi, în comparație cu ceilalți sau raportat la „cum ar trebui să fim”.  

Persoanele care suferă de rușine cronică au convingerea că sunt mai prejos decât restul oamenilor și că nu merită să fie acceptate, respectate sau iubite, nu merită atenție și nu merită să fie incluse într-o comunitate (familie, grup de prieteni, societate). Ele se consideră vrednice de a fi respinse, lăsate singure, excluse.

Articol recomandat
roman despre Holocaust

Acceptarea ideii de egalitate intrinsecă, a noțiunii că toți suntem, într-un fel sau altul, imperfecți este un mecanism puternic de protecție împotriva rușinii. Și este o convingere ce pornește din noi înșine și nu depinde de viziunile sau acțiunile altora, de opinia publică adesea schimbătoare, care azi impune vârfuri ierarhice mâine „detronate” și devenite nule.   

Cea mai bună cale de a depăși rușinea este să ne dăm voie să simțim această emoție neplăcută, să ne simțim inconfortabil. Să acceptăm și exprimăm rușinea, fără însă să îi dăm curs, fără să credem în mesajul ei: fără să picăm inconștient într-unul dintre tiparele defensive pe care le declanșează ea, fără să facem ceea ce ne dictează.  

Rușinea ne privează de conștientizarea de sine, făcându-ne să purtăm o mască pe care o credem mai adecvată și mai demnă de iubire decât sinele nostru autentic. Acesta din urmă admite atât părțile bune, cât și pe cele rele, pe când rușinea funcționează pe tipar ori/ori, superior/inferior, împingându-ne să prezentăm doar latura poveștii în care „dăm bine”.

Prin ce contracarăm rușinea? 1) Prin acceptare de sine: pe când rușinea respinge părți ale sinelui, acceptarea de sine le integrează. 2) Prin curiozitate: pe când rușinea spune „Asta nu ar trebui să se întâmple!” și caută să stopeze, să ascundă, curiozitatea întreabă „De ce se întâmplă asta?” și explorează mai profund realitatea. 3) Prin empatie: pe când rușinea blochează empatia, ne separă de ceilalți, ne singularizează și înstrăinează, prin empatie eu simt cum te simți tu, iar tu simți că simt cum te simți, că îți sunt alături – empatia forjează legăturile interumane.

Volumul Inconfortabil costă 69 de lei și poate fi achiziționat din librării sau, online, de AICI.

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus