Acum citești
Cum s-a născut excelența. 9 cărți scrise de laureați ai Premiului Nobel

Cum s-a născut excelența. 9 cărți scrise de laureați ai Premiului Nobel

autori laureati Nobel

În 1888, la Cannes, Nobel s-a stins din viață. Un ziar francez titra: „Le marchand de la mort est mort” („Negustorul de moarte a murit”). Alfred, pe care presa locală îl confundase cu răposatul (fratele său Ludvig), a văzut, pare-se, titlul. Și nu i-a picat bine. După o copilărie îndestulată în Sankt Petersburg, unde tatăl său avea o fabrică prosperă, după călătorii la Paris și în Statele Unite, după ce inventase detonatorul potrivit pentru nitroglicerină și apoi, în 1867, dinamita, devenise celebru în toată lumea. Datorită lui se tăiau tuneluri în stâncă, se decupau canale, se croiau căi ferate și autostrăzi. Din cauza lui… războaiele secerau mai multe vieți, semănau mai multă cruzime, împroșcau mai multă durere, infirmitate, suferință. De aici, titlul ziarului francez.

Cum s-au înființat premiile Nobel

Era un om de lume fermecător, când circumstanțele o cereau, și totuși un solitar ușor depresiv, Alfred Nobel. Așa că atunci când într-adevăr i-a sunat lui însuși ceasul, în 1896, deși înființase 90 de fabrici de explozibile și muniție în lume, a ținut ca moștenirea lui să fie una pozitivă, iar amintirea lui – păstrată altfel decât ca a unui „negustor de moarte”. Și-a scris singur testamentul, în literă clară și cu dispozițiuni neambigue: lăsa 214 milioane de dolari pentru a înființa o fundație care să administreze acordarea a cinci premii, anual, „celor care, în anul precedent, vor fi adus cele mai mari beneficii omenirii”. Academia Regală de Științe din Suedia avea să stabilească premiile pentru fizică și chimie, Institutul Karolinska din Stockholm – pentru fiziologie/medicină, Academia Suedeză – pentru literatură, iar un comitet selectat de organul legislativ suprem (Storting) din Norvegia – pentru pace.

Cui și cum se acordă premiile

Toate premiile trebuie acordate unor indivizi, cu excepția celui pentru pace, care poate fi acordat și unor organizații. Indivizii pot fi de orice naționalitate, rasă, credință sau ideologie, și pot primi premiul mai mult decât o dată – după cum un premiu poate fi împărțit de doi sau chiar trei laureați, într-un an. Premiul constă într-o medalie de aur, o diplomă și o sumă de bani stabilită în funcție de veniturile disponibile la momentul respectiv ale Fundației Nobel. Primele premii au fost decernate la cinci ani după moartea lui Alfred, pe 10 decembrie 1901, iar începând cu anul 1968 se acordă și cel de al șaselea premiu Nobel, pentru economie.

În ce privește procedura de acordare, deși laureații sunt anunțați în octombrie sau noiembrie, procesul de selecție începe cu un an înainte și se desfășoară astfel: instituțiile responsabile de acordarea premiilor (vezi mai sus) invită mai bine de 6000 de persoane (laureați din anii precedenți, membri ai instituțiilor implicate, oameni de știință și savanți recunoscuți din domeniile premiate, membri ai unor universități și academii) să propună și nominalizeze candidați. Propunerile trebuie făcute în scris, descriind în detaliu meritele candidatului, și sunt în număr de 100-250 pentru fiecare premiu. Auto-nominalizările duc la descalificarea automată a candidatului.   

Premiile din domeniul umanist

Conform dispozițiilor lui Alfred Nobel, din suma lăsată moștenire fundației care administrează premiile o parte trebuia acordată „persoanei care va fi produs în domeniul literar cea mai remarcabilă scriere în direcția ideală”, iar o parte – „persoanei care va fi lucrat cel mai mult sau cel mai bine pentru fraternitate între națiuni, pentru desființarea sau micșorarea armatelor active și pentru organizarea și promovarea congreselor de pace.” Așa s-au născut premiile Nobel pentru Literatură și, respectiv, pentru Pace.

Câteva cifre statistice și fapte diverse despre fiecare dintre ele:

Premiul Nobel pentru Literatură s-a acordat, între 1901 și 2022, unui număr de 119 laureați, dintre care doar 17 femei. Cel mai tânăr premiat avea 41 de ani (Rudyard Kipling), iar cea mai vârstnică – 88 (Doris Lessing). Doi câștigători au refuzat premiul: Boris Pasternak, din motive politice, și Jean Paul Sartre, pentru că respingea din principiu toate onorurile oficiale. Cel mai neașteptat câștigător a fost politicianul Winston Churchill, în 1953, „pentru măiestria descrierilor istorice și biografice, ca și pentru retorica strălucită în apărarea înaltelor valori umane.” Premiul nu a fost acordat 7 ani, în preajma sau în timpul celor două războaie mondiale.

Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat de 103 ori unui număr de 140 de laureați, din care 110 indivizi (doar 18 femei) și 27 de organizații. Cea mai tânără persoană care a primit premiul la 17 ani a fost Malala Yousafzai, iar cea mai vârstnică – Joseph Rotblat, la 87 de ani. Dublu laureat al acestui premiu a fost Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, iar triplu laureatComitetul Internațional al Crucii Roșii. Dintre laureați, patru s-au aflau în arest la momentul decernării și, pe de altă parte, unul singur a refuzat vreodată premiul (vietnamezul Le Duc Tho, care îl împărțea cu Henry Kissinger). De 19 ori premiul nu s-a acordat nimănui.

Autori laureați Nobel și cărțile lor apărute la editura Curtea Veche

Miguel Ángel Asturias

✅ premiat în 1967 „pentru creația sa literară plină de intensitate, adânc înrădăcinată în specificul național și în tradițiile indienilor nativi din America Latină”

Domnul Președinte

De-abia dacă apare ca personaj în narațiune, și totuși e omniprezent: în mizeria hoardelor de cerșetori; în urletele îndobitocite ale susținătorilor; în bestialitatea torturilor; în ticăloșia execuțiilor de nevinovați. Portretul dictatorului oglindit în hidoasa lume pe care a avut puterea discreționară să o creeze. Cum se mai trăiește aici? Cum se supraviețuiește? Cum se mai iubește? Mai e ceva de sperat? 

Dintr-o Americă de Sud fatalmente răscolită de excese politice, de la un scriitor de-o precizie stilistică rarisimă, un roman extraordinar de cinematic despre profunda oroare a dictaturii.

Oameni de porumb

Poveștile despre mayași sunt rarisime în literatura modernă. Avem aici una de o stranie, hipnotizantă frumusețe, în care istoria nemiloasă a colonizării de către omul alb își află contrapunctul în străvechi legende indigene.

Gaspar Ilóm este eroul pe care indienii îl văd scăldat în magie, ca și conducător al ripostei împotriva lacomilor cultivatori de porumb care distrug pădurile. Colonelul Gonzalo Godoy e șeful mult prea încrezător al detașamentului de o sută cincizeci de călăreți trimiși să le țină piept. Două lumi se înfruntă, cu două forțe diferite ca blestemul și binecuvântarea.

Cel de al 14-lea Dalai Lama (Tenzin Gyatso)

✅ premiat în 1989 „pentru susținerea soluțiilor de pace bazate pe toleranță și respect reciproc, menite a prezerva moștenirea culturală și istorică a poporului său”

Articol recomandat
Ilustratie de Dora Marian

Despre bunătatea inimiie întotdeauna revelator să te vezi prin ochii altcuiva. Aici, liderul spiritual al credinței budiste oferă creștinilor perspectiva sa transformatoare asupra celor mai miezoase scene din Evanghelii, de la Predica de pe munte la Înviere. 

Fii furiosexistă o furie născută din șocul pe care ni-l administrează nedreptatea sfruntată, discrepanțele extremne dintre bogați și săraci sau chiar corupția nerușinată a propriilor guverne. E furia bună. Să învățăm să distilăm din ea soluții pentru o lume mai bună, mai echitabilă.

Cartea deșteptăriine-am obișnuit să ne străduim continuu să obținem ce dorim, să ne batem pentru satisfacții. Și nu ne mai dăm seama că strădania neîncetată e în sine o suferință. Ca să ne desprindem de ea, să privim spre cele patru adevăruri întemeietoare ale budismului.  

Cartea înțelepciuniie extrem de liniștitor să ai o carte pe care o poți deschide oricând, la orice pagină, pentru a afla, fie și în doar un minut, câte un mic adevăr care te ajută să depășești suferința, să îți reglezi atitudinea mintală, să te încrezi în tine, și atâtea altele. 

Mario Vargas Llosa

✅ premiat în 2010 „pentru cartografierea structurilor de putere și pentru imaginile percutante ale rezistenței individuale, ale revoltei și înfrângerii”

Odiseu și Penelopa cunoaștem toate peripețiile lui Odiseu în cei zece ani de lungă călătorie înapoi spre Itaca, însă nu știm ce s-a întâmplat după. S-a întâmplat că Penelopa, iscusită țesătoare, și soțul ei, iscusit narator, s-au așezat la povești. Câte dintre pățanii au fost istorie și câte – născociri, rămâne de văzut urmărindu-le tête-à-tête-ul confabulatoriu.

Kathie și hipopotamulo comedie în două acte în care protagonista, o femeie care vrea să publice o carte, cere ajutorul expert al unui scriitor. Colaborarea lor tot mai sinergică îi duce de la împărtășirea eșecurilor, frustrărilor și speranțelor naufragiate la tulburarea periculoasă dar incitantă a hotarelor dintre realitate și fantezie.

Corabia copiilor – o poveste pentru cei mici bazată pe fapte zice-se reale: Cruciada copiilor din 1212, condusă de un băiat care a avut viziuni cu Iisus și a convins zeci de mii de copii europeni să o pornească spre Ierusalim ca să convertească musulmani la creștinism. Secole mai târziu, Fonchito le află aventurile de la un bătrânel enigmatic care știe aproape prea multe…

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus