Acum citești
Să rezolvăm problemele împreună! Cum construim parteneriatul părinte-copil-profesor

Să rezolvăm problemele împreună! Cum construim parteneriatul părinte-copil-profesor

Cartea ,,Comunicarea eficientă cu copiii acasă și la școală“, scrisă de de Adele Faber , Elaine Mazlish , Lisa Nyberg , Rosalyn Templeton și publicată la editura Curtea Veche Publishing, mă duce cu gândul la parteneriatul care ar trebui să existe între copil – părinte – profesor. Cred că dacă, preț de jumătate de oră, fiecare s-ar imagina în pielea celuilalt și ar încerca să înțeleagă de ce se întâmplă anumite lucruri, lumea ar fi mult mai bună. Și mai echilibrată. Și mai liniștită. Și mai frumoasă și deschisă la oportunități.

Mi-a plăcut și mai inspirat foarte mult capitolul ,,Să rezolvăm problemele împreună”, pentru, nu-i așa, toate lucrurile importante, dar în aceeași măsuro dificile, se rezolvă doar împreună? Împreună, ne jucăm mai frumos… Înpreună, citim mai cu spor o carte… Împreună, vedem lumea cu alți ochi… Împreună, suntem mai creativi…

Autoarele cărții îți prezintă 6 măsuri care stimulează creativitatea și implicarea copiilor.

• Să ascult sentimentele și necesitățile elevilor mei.
• Să rezum punctul lor de vedere.
• Să îmi exprim sentimentele și necesitățile.
• Să invit clasa să facă o analiză completă a situației, împreună cu mine, pentru a găsi o soluție.Să rezolvăm problemele împreună
• Să scriu toate ideile – fără a le evalua.
• Să decidem împreună care sunt ideile pe care plănuim să le folosim și cum plănuim să le punem în practică.

Ce înseamnă o discuție frumoasă

,,Înseamnă un dialog viu și curgător, în care ideile țâșnesc unele din altele. Dacă se întâmpla ca, plin de însuflețire, vreun elev să îl întrerupă pe altul, nu mi se părea un păcat capital. Dacă vreo fetiță nu era de acord cu ce aude și, în tensiunea momentului, se strâmba, zicând: „Ce tâmpenie!“, o lăsam în pace. Dar pe măsură ce întreruperile și jignirile reciproce se întețeau, discuțiile noastre din timpul orelor degenerau rapid în certuri zgomotoase.

Cu toate acestea, nu mă încumetam să le stric entuziasmul cu observații și mustrări. Poate că eram naivă, dar mă așteptam ca, la un moment dat, copiii să ajungă singuri la concluzia că trebuie să înceapă să se poarte mai civilizat unii cu alții. Însă singura concluzie trasă a fost a mea. Acești copii nu se vor schimba niciodată dacă profesoara lor nu se schimbă”, explică oatoarele prin intermediul persoanjelor cărții.

Cum să eliberezi copiii de povara rolurilor

Ne place să spunem că toți suntem artițti pe scena vieții. Și ne mai place să afirmăm că viața bate filmul. Și, câteodată, mult se mai potrivesc viețile noastre cu această vorbă. Însă, uneori cel mai bine este să jucăm rolul vieții noastre și nu alte roluri cu care nu ne potrivim și care maim ult ne împovărează inutil. Pe noi și pe copiii noștri.

Articol recomandat

Autenticitatea și bucuria de a fi tu în orice situație sunt cele mai importante arme.

  1. Caută prilejul de a le arăta elevilor o nouă imagine despre ei înșiși.
  2. Pune-i pe elevi în situații în care să se poată vedea singuri altfel.
  3. Lasă-i pe elevi să audă întâmplător când spui ceva pozitiv despre ei.
  4. Prezintă comportamentul pe care ți-ar plăcea să-l vezi.
  5. Reamintește le elevilor realizările lor anterioare.
  6. Enunță-ți sentimentele și/sau așteptările. Necesitatea parteneriatului părinte – profesor:
  7. Atât părinții, cât și profesorii au nevoie de apreciere, informații și înțelegere din partea celorlalți.
  8. Și unora, și celorlalți trebuie să ni se recunoască eforturile.
  9. Și unii, și ceilalți avem nevoie de respect.
  10. Și unii, și ceilalți avem nevoie să lucrăm împreună, să ne sprijinim reciproc și să căutăm ce e mai bun în fiecare, astfel încât să le putem da tot ce e mai bun copiilor noștri.

,,Poate că spiritul pe care încercasem să îl aduc în clasa mea era adevăratul „talisman“, care îi putea ocroti pe toți copiii. Poate că dintre sutele de ceasuri și miile de replici schimbate unii cu alții va rămâne totuși ceva care îi va păzi și îi va susține – o experiență fundamentală, în urma căreia să devină mai puternici, mai miloși, mai apți să gândească, să învețe și să iubească. Oricum, așa îmi plăcea să cred”, este concluzia cărții ,,Comunicarea eficientă cu copiii acasă și la școală“, scrisă de de Adele Faber , Elaine Mazlish , Lisa Nyberg , Rosalyn Templeton.

Dacă v-a plăcut, gândiți-vă că se poate și altfel! Gândiți-vă că, a comunica efecient înseamnă a vă apropia și mai mulr de copilul dumneavoastră. Fără măști, fără roluri jucate inutil, fără țipete și reproșuri. Trebuie doar să găsiți tactica potrivită pentru parteneriatul părinte-copil. Vă urez comunicare eficientă, înțelegeri și o relație cât ami frumoasă!

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus