Cărțile scrise de terapeuți, azi, nu sunt puține. Și nici exclusiviste. De la îndrăgitele romane ale lui Irvin Yalom la volumele temerare despre sexualitate scrise de Esther Perel, psihologii și psihiatrii lumii în care trăim par să își fi instalat cabinetele în spațiul deschis al pieței de carte, de unde terapia pe care o practică emană direct către publicul larg. Cu efecte vizibil binefăcătoare. Printre autorii de asemenea volume-terapie se numără o practiciană care lansează o observație percutantă despre breaslă: absolvenții de psihologie nu învață despre creier și traumă, subiectele nu fac parte din formarea lor. Practiciana se numește Britt Frank și a hotărât să acopere această lacună propunându-ne un demers terapeutic ce amalgamează elemente de neurologie și strategii de tratare a traumei în cartea sa de pionierat, Blocajul. Cum să scapi de inerție și să mergi mai departe (traducere Ilinca Gângă, 342 de pagini).
Cuprins
Terapie pentru oricine simte că nu mai evoluează
Titlul original al cărții este The Science of Stuck și îngăduie un mic preambul: când spui că ești „stuck” în engleză, înseamnă că ai rămas în pană de idei, nu mai știi ce să faci, nu mai vezi soluții, dar și că nu mai ai încotro să înaintezi, că ți s-au închis toate drumurile, că bați pasul pe loc. În aceste două sensuri trebuie înțeles românescul „blocaj”, aici. Așa încât cartea aceasta este pentru oricine simte că stagnează – fie din cauză că e neinspirat/ă ori că nu se poate mobiliza, fie pentru că nu i se arată oportunități. Și putem ajunge, din păcate, să stagnăm în oricare dintre următoarele aspecte ale vieții: carieră, familie, bani, viață socială, relație, creativitate, parenting, spiritualitate ș.a. Pentru toți cei care vor să (continue să) evolueze în oricare dintre aceste direcții, cartea de față este un tovarăș de drum nemaipomenit!
Ce impresionează de la bun început la acest volum este autenticitatea vocii sale: Britt Frank, absolventă a Duke University și cu un Masterat în Asistență Socială făcut la University of Kansas, astăzi neuropsihoterapeută care publică articole, realizează podcasturi și susține prelegeri, a trăit ea însăși traume, a suferit ea însăși de anxietate, depresie și tulburări alimentare, a avut ea însăși comportamente adictive, relații disfuncționale și dependențe. Britt Frank are experiența a două decenii de blocaj în toate problemele amintite mai sus – și are, de asemenea, experiența directă a depășirii blocajului. Știe bine despre ce vorbește, și vorbește cu ceea ce ar putea fi numit har explicativ. Cititorul simte vibrând pe fiecare pagină limpezimea prezentării și autenticitatea expertizei. Pe scurt, ce ni se oferă aici e o cristalină terapie „bio”: terapie organică, înrădăcinată în viața terapeutei.
Remarcabil este, apoi, simțul practic excepțional care guvernează alcătuirea acestui volum. Pentru oameni grăbiți și/sau deja familiarizați cu unele chestiuni, autoarea propune un plan de lectură scurtată, „optimizată” – nu trebuie decât să urmăm indicațiile ei pentru a-l aplica. Totodată, autoarea ne îndeamnă să alegem fiecare din carte doar ceea ce este util și practicabil în cazul nostru specific, prevenindu-ne că demersul terapeutic desfășurat de ea aici este complementar cu terapia sau tratamentul pe care le-ar putea urma cititorul, și nu își propune nicidecum să le substituie. Practică este și adăugarea, la final de capitol, a unei liste recapitulative de puncte-cheie, a unui tabel cu exemple de „așa da”, „așa nu” și a unui set de exerciții (folositoare și interesante) de făcut în 5 minute.
Iar cele zece capitole care alcătuiesc volumul se lasă rezumate în câte un mesaj-cheie, astfel:
1) anxietatea e felul corpului tău de a-ți semnala faptul că ignori ceva esențial legat de tine
2) staționarea în blocaj are avantajele ei
3) lenea și lipsa de motivație sunt reacții la traumă, iar traume netratate avem toți
4) fiecare avem o „umbră” alcătuită din părți din noi pe care refuzăm să le recunoaștem
5) pentru a-ți scoate relația din blocaj, ai nevoie de un contract privind conflictul și de limite
6) pentru a depăși blocajele în prietenie, stabilește reguli, roluri și coordonate realiste pentru ea
7) pentru depășirea blocajului în familie, identifică abilitățile lipsă din familia ta și dobândește-le
8) pentru a ne elibera de o dependență, e nevoie să devoalăm iluzia/neadevărul care o susțin
9) blocajul în imaturitate emoțională se depășește prin… doliu după propria copilărie
10) există șapte reguli simple pentru a scăpa de blocaj
Blocajul este o carte care cucerește cititorul prin aceea că îi clarifică niște confuzii comune (de exemplu, dintre anxietate, frică și îngrijorare, sau dintre stări, emoții și gânduri), i se adresează într-un limbaj colocvial extrem de accesibil și menține permanent un ton prietenos, plăcut. (Iar trimiterile lejere la cărți sau filme bine cunoscute nu fac decât să adauge plăcere lecturii.) Pe măsură ce citești, ai senzația că asiști la un seminar practic, lămuritor. Din nou, unul dintre marile punct forte al autoarei este tocmai capacitatea de a lămuri: volumul e plin de mici clarificări realmente revelatoare (de pildă, despre perfecționism), când locuri comune sunt plasate sub lupa analizei și, din trei propoziții, nasc o perspectivă nouă, permit o nouă înțelegere. Citind, nu rareori te trezești exclamând: „DA! Asta are mare logică!”
În concluzie, cartea lui Britt Frank e cea mai agreabilă lectură obligatorie pentru oricine vrea să facă un pas înainte!
10 fragmente relevante
• „Cu toții ne lovim la un moment dat de problema chinuitoare de a ști ce să facem, și totuși de a continua să nu facem. Acesta este marele paradox al condiției umane și, ca atare, nu e nicio noutate. Saul din Tars, cunoscut mai apoi ca Pavel, a scris acum două mii de ani în Epistola sa către Romani: «Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.» Și‑a încheiat confesiunea cu următoarea afirmație, în care ne regăsim cu toții: «Am voinţa să fac binele, dar n‑am puterea să‑l fac.» Cred că Sfântul Apostol Pavel a pus cât se poate de clar punctul pe i. Sunt de părere că acest război interior distructiv este trăsătura definitorie a blocajului.”
• „Poate că ești blocat într‑o relație toxică. În probleme legate de alimentație sau de percepția asupra propriului corp. În spirala mentalității de tipul «ar trebui», în care te judeci pentru cum ești. În presiunea exercitată de familie. Blocat în repaus, incapabil să alegi ceea ce știi să faci în loc de ceea ce faci de fapt. Și cireașa de pe tortul pe care ți‑l trântește rușinea în față? Cel mai probabil presupui că tu ai o problemă. Nu ești leneș. Nu ești nebun. Nu ești slab, inept, stricat, defect sau lipsit de voință. Și în ciuda a tot ce îți îndrugă sâcâitorul critic interior, nu ai vreo problemă legată de motivație. Altceva se află în spatele planurilor tale eșuate de a‑ți oferi grijă și atenție, a listelor abandonate și a obiectivelor neglijate. Ca să mergi înainte, calea pe care trebuie să o urmezi e mai simplă decât ai crede.”
• „Creierul uman este puternic, frumos și misterios. Rezultatele cercetărilor din prezent arată că suntem programați pentru supraviețuire, nu pentru fericire. Suntem programați să căutăm siguranță, nu seninătate. Asta înseamnă că mintea cercetează în permanență mediul din jur, în căutare de pericole și oportunități. Dar de vreme ce nu mai trăiești în peșteră sau înconjurat de lei, tigri și urși, creierul e predispus să interpreteze greșit alertele de pericol. Impactul acestei confuzii asupra stării de bine e paralizant. Chiar dacă rațiunea îți spune că ești în siguranță, adeseori pare imposibil să te pui în mișcare. Când creierul e în starea de supraviețuire, e posibil să te simți copleșit, să fii iritabil, impulsiv, ostil, agitat și epuizat în același timp. Cei dragi devin deodată prădători agresivi.”
• „De fiecare dată când ești anxios, cel mai probabil e din cauză că ai înlocuit starea de funcționare rațională cu starea de supraviețuire. Când știi ce vrei, ești hotărât și lucid, pare că a intrat în acțiune latura logică a creierului. Când ești iritabil, ți‑ai pierdut controlul și te simți blocat, înseamnă că ai părăsit «tărâmul rațiunii» și ai intrat pe teritoriul creierului de supraviețuire. […] Atacul de panică e consecința modului greșit în care creierul interpretează informațiile. E felul lui de a‑ți veni în ajutor, ca tu să fii în siguranță.”
• „Dacă imperfecțiunile tale conțin daruri, cu siguranță acestea din urmă se regăsesc și în blocaj. Ce daruri ar putea fi oare scoase la iveală de blocaj, pe care te grăbești să le judeci? Uneori există recompense ale subconștientului dacă rămâi blocat. Acestea te îndeamnă să rămâi exact unde ești, așa cum ești. Atunci când reușești să îți analizezi motivațiile și prejudecățile cu o acceptare de sine formidabilă, în loc de rușine permanentă, capacitatea ta de a te mobiliza pentru a‑ți îndeplini visurile crește.”
• „… oricine – chiar și tu – primește ceva la schimb de pe urma comportamentelor «nesănătoase». Ca să ieși din blocaj, trebuie să faci un inventar sincer al tipurilor tale de comportament, până și al celor pe care știu că îți dorești sincer să le schimbi. Să îți fie rușine de tine și să îți pară rău pentru alegerile făcute nu funcționează. În loc să te judeci pentru comportamentul tău, mai bine devii curios. Curiozitatea este motorul procesului de schimbare. Dacă reușești să îți examinezi atent propriile tipuri de comportament, e mai ușor să le vezi avantajele. Înțelegerea rolului unui comportament este cheia schimbării acestuia.”
• „Procrastinarea nu înseamnă lene. Ea este o formă de apărare care te împiedică să te lovești de sentimentul de rușine. Dacă nu îți termini niciodată proiectul, nu candidezi pentru acel loc de muncă, nu mergi la întâlnire, nici nu începi antrenamentul, nu ai de ce să fii pus în situația de a eșua sau de a fi respins. Fie că vrei să fii în formă, să cultivi legături profunde cu oamenii, să începi o afacere, să mergi la întâlniri sau să îți îndeplinești un proiect creativ la care visezi, ai numeroase avantaje dacă rămâi blocat.”
• „Când vrei să fii într‑o dispoziție productivă, dar creierul preferă starea de procrastinare, nu ești leneș, ci trăiești o reacție la traumă, cunoscută altfel sub denumirea de creier de supraviețuire. […] Reacțiile la traumă se remarcă ori prin prea multă energie (anxietate /panică/ tulburare de deficit de atenție), ori prin prea puțină (depresie/oboseală/procrastinare). Să scapi de blocaj necesită o înțelegere elementară a traumei, chiar dacă nu crezi că suferi din această cauză.”
• „Dacă ar fi într‑adevăr posibil să lăsăm trecutul în urmă, nimeni nu s‑ar bloca. […] Până când nu e procesat, trecutul rămâne prezent. Scopul este să ne metabolizăm experiențele, nu să trecem peste ele. Această metabolizare înseamnă să nu ne simțim copleșiți din cauza senzațiilor pe care le avem – adică să rememorăm experiențe dureroase fără să fim stânjeniți și să ne simțim bine în propriul corp.”
• „Obiectivul terapiei (sau al oricărui demers interior) nu este să te schimbi, ci să te cunoști, pentru ca apoi să îți dirijezi orchestra interioară cu pricepere și compasiune. Te gândești deseori la compasiunea de sine ca la obiceiul de a spune lucruri «drăguțe» despre tine însuți, dar adevărata compasiune de sine e mai mult decât atât. Este o căutare îndrăzneață pentru a cunoaște fiecare colțișor din lumea ta interioară. E o călătorie la capătul căreia te împrietenești cu toate părțile din tine însuți. Adevărata compasiune de sine îți cere să refuzi să abandonezi până și cele mai întunecate părți ale psihicului tău. Nu toate comportamentele sunt acceptabile, dar toate părțile sunt prețioase.”
Volumul „Blocajul” costă 63 de lei și poate fi achiziționat online de AICI.