Am citit câteva dintre cărțile ce poartă semnătura lui Adrian Sângeorzan, medicul-scriitor român care trăiește de ani buni la New York. “După sfârșit” a fost, pentru mine, cu totul altceva. Poate, pentru că, a eliberat printre rânduri, într-o scriitură de excepție, toată furia, toată neliniștea și resemnarea unei lumi îngenuncheate de pandemie, războaie, cutremure.
Cuprins
Am citit fiecare rând cu sentimentul că viața – acea alergare haotică după acel ceva neștiut de nimeni – te înalță când nu te aștepți și te pune la zid mai abitir – atunci când ai senzația că te afli chiar în Țara Fericirii – acolo unde minciuna se dovedește a fi cel mai mare adevăr, iar fericirea o simplă utopie fără noimă.
“După sfârșit” – o carte care te poartă prin toate întrebările fundamentale ale vieții și te pune față în față cu (ne)adevărurile din tine. O lume în amorțire, mult robotizată, în toată capitolele vieții noastre.
Personajele alese, povestea creată, acțiunea – toate conturează perfect “frauda existențială” în care ne ducem viețile și în care omul pierdut din noi devine un simplu pion, incapabil să-și accepte condiția și să-și urmeze drumul.
Omul modern, cel care poartă “CIP-ul” neștiut, nevăzut sau imaginar, sunt și eu!
Cel care aleargă bezmetic prin viață, care alunecă într-o inexplicabilă beție a puterii, ratând trenul pe care îl așteaptă dintotdeuna. Omul modern, cel care are în buzunar trei telefoane mobile – iar în geanta ce-i atârnă greu pe umăr – poartă un laptop de ultima generație, dar care uită să-și sune părinții, frații și prietenii.
Cel care își neglijează pasiunile pentru glorie, care blamează știința, dar își acoperă goliciunea din el cu puterea tehnologiei și cu senzația, uneori, amăgitoare că se află la un click distanță de orice. Mai puțin de trăirile adevărate și profunde.
Scriitorul descrie magistral amăgirea omului modern și neputințele fatale din el. Până la urmă – ce ar mai putea urma DUPĂ SFÂRȘIT – și ce am înțeles eu din cartea lui Adrian Sângeorzan, care merită 100% citită.
- Țara Fericirii nu există. Nimeni nu-ți va oferi fericirea pe tavă, atâta vreme cât nu te lupți pentru ea. Fericirea dobândită și câștigată prin minciună se pierde la fel de ușor. De aceea, nu căuta Țara Fericirii, caută, mai degrabă, să fii fericit!
- Nu lăsa pe alții să gândească pentru tine. Este un drept și o datorie față de tine și față de cei dragi ție să lupți pentru ceea ce crezi și pentru ceea ce îți dorești. Atâta vreme cât nu faci asta, “CIP-ul” minții și al gândirii tale, va aparține întotdeauna altora.
“Nimicul devenise una dintre principalele ocupații ale omului nou, care fusese înlocuit de inteligența artificială creată în mod masochist tot de el, tocmai pentru a nu-i mai putea face față”
Adrian Sângeorzan , cartea După sfârșit
- Este nevoie, mai mult decât oricând, de o resetare a minților după alte reguli. “Mințile, nu telefoanele mobile, nu computerele sau rachetele, armele, credințele și toți sateliții dispăruți.” Mai suntem oare capabili să facem asta?
- Omenirea are nevoie de o reumanizare, de o reîntoarce către lucrurile simple din noi, precum, mărturisește autorul, “îmbrățișarea, plânsul și râsul, atingerea, adevărul și minciuna și chiar sexualitatea parțial pierdută a oamenilor.”
- Nu trebuie să acceptăm să fim începutul altui experiment! Haideți să experimentăm noi, prin puterea minții și a inimii, lucrurile pe care le alegem pentru noi, oamenii pe care îi vrem în jurul nostru. Să fim noi înșine miracolul din noi!
- Este nevoie de o reconstruire colectivă a puzzle-ului rupt de vremuri, de jocul armelor, de calamități, de virusuri “scăpate” din laboratorul ambițiilor, orgoliilor și al puterii. Să schimbăm polii pământului și să facem lumea un loc mai respirabil!
- Lumea de astăzi are nevoie de o nouă Arcă a lui Noe, de o nouă reconfigurare a sufletelor și a minților, de o selecție a ceea ce suntem și devenirea întru’ ceea ce nu am reușit să fim. De puterea vieții prin nașterea unor noi generații.
- Să reînvățăm să trăim cât mai simplu, dincolo de valul acesta de nebunie pe care îl simțim prin toți porii. Să ne reîntoarcem la locurile care ne aparțin și la veșnicia din ele, îngropată de forfota și zarva unei lumi care te zguduie cu forța celui mai puternic cutremur.
- Să nu uităm niciodată de “pana îngerului” care apare la ușa fiecăruia, făcând diferența între a avea totul și a nu avea nimic. Să scriem cu toată forța noastră și să-i învățăm și pe ceilalți să-și scrie NUMELE și POVEȘTILE. Sunt singurele care rămân după sfârșit.
- Să facem posibil un virus al iubirii! Nu, nu dintre cele create în laboratoare, ci unul care vine direct din sufletele noastre, curat și nealterat de niciun interes meschin. Să-l împrăștiem apoi în lumea întreagă, ca și cum ar fi singura și ultima noastră salvare.
“- Dragul meu, virusul ăsta nu are nimic de-a face cu dragostea! Crezi că am putea face un virus al iubirii? Te-ai gândit vreodată la asta? Unul care, odată răspândit, să ne peticească genomul cu ceva bun. S-ar putea să fie singura noastră salvare”
A. Sângeorzan, cartea “După sfârșit”
Când scriu aceste rânduri, în breaking news-ul televiziunilor se derulează rapid imagini și informații despre cutremurul din Turcia, războiul din Ucraina și moartea unui coleg din presă.
Una dintre acele zile care îmi readuce în minte o întrebare retorică la care nu găsesc niciodată răspuns: ce mai vine oare după sfârșit? Mai suntem capabili să facem un virus al iubirii? Mai suntem capabili să ne resetăm principiile, trăirile și valorile?
Mai avem puterea să ne reîntoarcem la lucrurile simple din noi, fără să picăm în capcana omului nou, aflat, aparent, la un click distanță de orice, mai puțin de el însuși?
Și dacă sfârșitul nu-i aici, atunci ce urmează DUPĂ SFÂRȘIT? Adrian Sângeorzan, așteptăm continuarea!
Frânturi din viață și despre viața
La Curtea Veche Publishing, scriitorul Adrian Sângeorzan a publicat volumele de proză “Între femei”, “Certificat de virginitate”, dar și romanele “Circul din fața casei” și “Vitali.”
Cărțile ,,Între femei” și ,,Certificat de virginitate” sunt adevărate frânturi din viața și despre viața femeii, veritabilă epopee pe două continente, descrisă cu vervă, umor şi dramatism.
În cartea “Certificat de Virginitate”, România și America, medicina și literatura, condeiul și bisturiul se contopesc în povestiri provocatoare și fascinante. Personaje detaliat conturate se întâlnesc și se despart sub pretextul unor întâmplări cu tâlc, al unor călătorii în trecut sau în viitor, spre locuri cunoscute sau tainice.
“Lume mascată”, publicat în limbile germană și mandarină
Scrisă în plină pandemie, în camera de gardă, volumul “Lume mascată” a atras cititori, critici literari, dar și scriitori din Germania și România la Târgul de carte de la Frankfurt din 2022.
Volumul scris de Adrian Sângeorzan a fost publicat deja în mai puțin de 2 ani în limbile germană la editura Ludwigsburg „Pop Verlag și Chineză (Mandarină), la Taipei, Editura Showwe Information Co Ltd, tradus de poetul Kuei Shien Lee, de 4 ori candidat la Premiul Nobel pentru Literatură.
Totodată, poezii din acest volum au fost traduse și publicate, în iulie 2021, în revista columbiană „Urraka” din Cartagena și pe pagina Festivalului Internațional de Poezie, de la Medellin, unde Adrian Sîngeorzan a fost poet participant.
Poemele au fost traduse în peste 12 limbi: arabă, bengali, engleză, franceză, germană, italiană, mandarină, suedeză, sinhala, uzbekă, vietnameză, spaniolă și poloneză. În plus, volumul „Lume Mascată” a fost acceptat spre publicare și în Columbia.
Adrian Sângeorzan, membru al Mișcării mondiale de poezie Poeta del Mundo, la invitația Vicepreședintelui pe Asia a acestei mișcări, Kuei Shien Lee.
Este și membru al Uniunii Scriitorilor din România, dar și al Bibliotecii Internaționale a Poeților din SUA. Fragmente din scrierile sale au fost traduse în antologii apărute în Europa și America.
