Banda rulantă pe care ne aflăm, numită Timp, tocmai a virat într-un an nou-nouț. Îi vedem umbra de după colț, se profilează misterios cât să ne facă să mărim ochii de curiozitate. Ce urmează? Pace în Ucraina? Alegeri anticipate? Un nou summit global pentru mediu? Dispare un dictator? Apare altul? Ajungem iar pe Lună? Se descoperă vaccinul anti-cancer? Mai lansează Apple un iPhone? Ia Glenn Close în fine Oscarul?
Cuprins
Nu vom ști. Deocamdată. Pe ce putem conta, însă, e planul editorial de la Curtea Veche Publishing. Care se ițește cu un asortiment de sâmbete ștampilate cu zâmbet sarcastic (deoarece satire distopice), dimineți de duminică cu creionul în mână (căci parenting și dezvoltare personală), seri cu echilibristică între încântare și înfiorare (întrucât povești cu fantome).
Se prefigurează, așadar, un an cuprinzător: cu fel și fel de feluri de lectură. Să îl citiți în tihnă!
Super Sad True Love Story, de Gary Shteyngart
Nu trebuie să fii cine știe ce clarvăzător ca să constați că America viitorului apropiat creionată de Shteyngart în acest roman multipremiat (Salon Book Award 2010, Bollinger Everyman Wodehouse Prize 2011) este extrem de plauzibilă. O societate obsedată de sex, de looks și de shopping, unde absolut toată lumea umblă permanent la ea cu un mic äppärät care stochează informații personale complete, de la caloriile consumate la soldul contului curent. O cultură acaparată de rețele sociale lingvicide a căror deviză e „Less words… more fun!!!” O guvernare monocoloră dominată de Partidul Bipartizan care strivește orice mugure de revoltă a populației. O țară angajată într-un război cu Venezuela pe care îl pierde, pe cale de a fi declarată falită și neguvernabilă de către creditorii chinezi.
În această distopie se trezește Lenny Abramov să se îndrăgostească cu încăpățânare de Eunice Park. El, 39 de ani, cu un corp așa și-așa, o chelie în forma statului Ohio, cu capitala Columbus punctată de o aluniță, și per ansamblu total uncool (căci, de exemplu, îi plac cărțile – când orice om normal știe că ele-s câh, „miros a șosete umede”). Ea, 24 de ani, mare consumistă, mare fană de tehnologie și postacă ferventă, în noul jargon digital, pe contul ei de GlobalTeens. Ce șanse are asemenea pereche neasortată? De-aici și titlul…
Umblă vorba printre critici că romanul lui Shteyngart, deși excelent calibrat între umor satiric și reflecție pur emoționantă, ține de postumanism. Un curent cultural care, atenție, se ivește și el de după colț – musai de urmărit!
You are a badass, de Jen Sincero
Fermecătorul titlu al acestui hit al literaturii self-help (a fost cinci ani în Top 10 bestselleruri New York Times) nu te induce în eroare: chiar e vorba despre o carte care te învață să fii rău în cel mai bun sens al cuvântului. Ai să afli cum să faci brânci convingerilor autosabotoare, cum să aplici croșee comportamentelor contraproductive, cum să dai șpițuri undeva obstacolelor care-ți stau în cale și cum să începi naibii să faci bani. Te vei plictisi citind? Ha! Paragrafele scurte și picante, poantele cu zvâc, poveștile de viață cu schepsis, exercițiile șmechere, tonul vioi și ritmul alert (ca să te prinzi repede) te vor ține în priză pe durată tuturor celor 27 de capitole. Pe scurt: badass reading!
The Sentence, de Louise Erdrich
Ce mai are oare de demonstrat o scriitoare laureată Pulitzer? Că într-un timp încremenit de lockdown, dar mustind de resentimente rasiale și de nedreptăți care-și cer nota de plată, într-un spațiu acum pustiit de pandemie, acum răvășit de turbulențele datorate uciderii lui George Floyd, cărțile sunt singura constantă cu sens. Toate astea, într-o poveste cu fantome care tulbură, place și emoționează în egală măsură.
Tookie, o americancă nativă proaspăt reabilitată după 10 ani petrecuți în închisoare, se angajează la o librărie din Minneapolis specializată în cărți despre cultura indienilor americani. Printre clienții care explorează neobosit rafturile se numără Flora, o albă care declară că a fost și ea indigenă într-o viață anterioară. Femeia își face apariția în librărie zi după zi, insistent, persistent – chiar și după ce, de Ziua Morților 2019, moare.
Decesul, zice-se, s-a produs în timp ce Flora citea povestea unei indigene răpite de albi în secolul XIX și a fost cauzat de o propoziție. Iar fantoma Florei va continua să plutească sinistru printre rafturi până când Tookie va rezolva misterul acestei „arme a crimei”. Cum-necum…
Hold on to Your Kids, de Gabor Maté și Gordon Neufeld
Prietenii sau familia? În special copiii și adolescenții de azi s-ar putea simți foarte tentați să aleagă prietenii. Din dorința de a aparține unui grup, de a face parte dintr-o identitate colectivă specială, ei se orientează spre prieteni. Atunci când își formează gusturile, atunci când își aleg hobbyuri și când adoptă un comportament sau altul, grupul de prieteni le este inspirație. O tendință cu două tăișuri: căci ce pare îndemn poate deveni ușor constrângere; iar influența se poate transforma pe nesimțite în presiunea de a te conforma.
Părinți, deci, nu vă pierdeți înrâurirea asupra copiilor voștri – ne îndeamnă acești doi specialiști eminenți. Și ne învață cum să reușim să contăm mai mult, să păstrăm sensul, căldura și forța legăturii noastre afective cu fiii și fiicele noastre, inclusiv în epoca chatului online, a smartphone-ului și a jocurilor video. Învățături realmente prețioase pentru alimentarea unei culturi a parentingului în care familia este prima care modelează, educă și oferă siguranță și sentimentul apartenenței.
The Book of Form and Emptiness, de Ruth Ozeki
O scriitoare care este preot zen budist e foarte probabil să ne surprindă. Într-adevăr, cine și-ar fi putut închipui cu ușurință o existență în care obiectele au glas și vorbesc?
Este vorba de existența lui Benny, un băiat de 14 ani rămas recent orfan de tată. În casa lui, un pantof murmură plăcut, însă un glob spart țipă strident; o masă șușotește melodios, dar o frunză veștejită de salată tună și fulgeră. Benny nu înțelege exact ce comunică ele, însă pricepe ce sentimente au de transmis. Totuși, când mama lui Benny ajunge, vai, strângătoare compulsivă de obiecte, tărăboiul din casă devine insuportabil, iar băiatul se refugiază într-o bibliotecă publică. Măcar acolo obiectele, cărți ordonate frumos pe rafturi, sunt civilizate și vorbesc cu voce scăzută. Iar când apar și un homeless filosof plin de înțelepciuni și o artistă stradală plină de trucuri captivante, existența se colorează tot mai viu.
Sentimente pe care oricare dintre noi le-am trăit, personaje apropiate care ne încălzesc inima, convorbiri cu sens care ne mângâie mintea, o viață atinsă de magie doar un pic, doar cât să ne simțim binecuvântați că o trăim – pentru toate acestea, romanul lui Ozeki merită Women’s Prize pe care l-a primit în 2022. Pentru toate acestea și mai ales pentru că e pur și simplu o poveste extraordinar de frumoasă.