La început de luna august credem că te găsești în una din doar trei potențiale situații: tocmai te-ai întors, te pregătești să pleci sau ești chiar în vacanță. Oricum ar fi, în cadrul selecției de recomandări realizată de Anca-Maria Pănoiu, redactor-șef, vei găsi cel puțin o carte care să-ti fie alături. Luna aceasta, mixul de non-ficțiune și ficțiune include volumele Credeam că problema e doar la mine, Brené Brown, Fericit de unul singur, Elyakim Kislev, Burnout. Ghid de supraviețuire, Imogen Dall, Adunare, Natasha Brown și Pustiul din Pine Barrens, Joyce Carol Oates, iar perspectivele asupra lor ne sunt împărtășite de colegele noastre Alina Rudeanu (editor coordonator), Cristina Ștefan (editor coordonator), Iulia Nedea (corector), Diana Ilie (redactor) și Cornelia Florea (traducătoare).
1. Credeam că problema e doar la mine, Brené Brown
(Alina Rudeanu, editor coordonator)
Femeile și rușinea. Relație cu state vechi, întortocheată, nuanțată și asezonată cu trăiri dintre cele mai diverse. Până să citesc cartea lui Brené, nici nu bănuiam cât de multe forme poate îmbrăca rușinea. Sigur, cu câteva mă pot „mândri“ și eu (vi le-aș spune, dar, ce să vezi, mi-e… rușine!), pe altele poate le-am intuit, dar oricum ar fi, aș fi băgat mâna-n foc că demonii mei sunt doar ai mei. Și că trebuie să merg la braț cu ei pentru tot restul vieții, că-mi convine sau nu.
Apoi am descoperit Credeam că problema e doar la mine și am aflat nu numai că rușinea (cu tot cu demonii din dotare: teama, învinovățirea, vulnerabilitatea) este o emoție universală, care ne influențează felul în care trăim, gândim, ne comportăm și iubim, ci și că metodele de a lupta împotriva ei (compasiunea, empatia, legăturile afective) sunt la îndemâna oricărei femei.
Ne este rușine pentru că ne îmbrăcăm diferit, pentru că arătăm diferit, pentru că ne comportăm diferit, pentru că gândim diferit, pentru că simțim diferit. Iar poveștile adevărate pe care le veți găsi din abundență în carte sunt dovada că lista este nesfârșită și că posibilitățile sunt nelimitate. Numai că Brené Brown nu ne lasă nici de această dată la greu, ci ne arată, cu umor și autoironie, că perfecțiunea este o utopie. Și că așa e sănătos să rămână.
Pe Brené sigur o cunoașteți din deja clasicele titluri Curajul de a fi vulnerabil, Curajul în sălbăticie și Îndrăznește să conduci, apărute la Curtea Veche Publishing. Vă invit să adăugați și această nouă carte pe lista favoritelor voastre și, cu toate că nu-mi place deloc ideea de spoiler alert, am o curiozitate: voi ați mâncat vreodată edamame? Și, dacă nu ați mâncat și sunteți ca mine, cât de tare v-ați rușinat că nu ați auzit niciodată de așa ceva?
Alina Rudeanu traduce cu nesaț de 20 de ani, de când a legat o strânsă prietenie cu limba engleză. David Robson, Akwaeke Emezi, Jenny Colgan sunt doar câțiva dintre autorii traduși. A făcut din pasiunea pentru cuvântul scris meserie, așa că, atunci când nu traduce, este editor coordonator la Curtea Veche Publishing.
2. Fericit de unul singur, Elyakim Kislev
(Cristina Ștefan, editor coordonator)
Având în spate experiența mai multor ani de celibat, am trăit la propriu cele descrise de cercetătorul Elyakim Kislev, de la presiunea pusă de bunici asupra mea „să-mi găsesc pe cineva“ până la mirarea mamei („Nu știu cum te descurci singură“), de la așteptări nerealiste și trecătoare sentimente de singurătate până la bucuria simplă de a-mi petrece seara la cinematograf, doar eu cu mine.
Să nu fii implicat într-o relație romantică înseamnă că, zi de zi, ești pus în fața presiunilor familiei, prietenilor și societății, iar asta în ciuda faptului că tot mai puține persoane din întreaga lume aleg să se căsătorească. Elyakim Kislev pune cap la cap sute de cercetări și statistici din SUA și Europa, demontând mituri și arătând că, de fapt, oamenii căsătoriți nu sunt neapărat mai fericiți decât celibatarii. În plus, celibatul e mult mai răspândit decât s-ar putea crede: studiile arată că oamenii singuri dezvoltă comunități, leagă prietenii strânse și schimbă arhitectura urbană, crescându-și astfel nivelul de fericire.
Fericit de unul singur nu este însă o luptă împotriva căsătoriei sau a cuplurilor, ci o privire profundă asupra modurilor în care oamenii se pot împlini ca celibatari. Analizând modele sociale din mai multe țări, Elyakim Kislev confirmă: să fii pe cont propriu reprezintă un model de viață perfect valid.
Cristina Ștefan este redactoare de carte și jurnalistă. A absolvit un masterat de editare de carte la Universitatea din București. A contribuit cu articole, interviuri şi reportaje la Dilema veche, Arte şi Meserii, Libertatea. Se bucură când poate să aducă în fața publicului larg cărțile, filmele și artiștii care o pasionează. Scrie proză scurtă în iocan și antologia Kiwi. Ar sta oricând la o cafea cu Alice Munro, Lavinia Braniște sau Junot Díaz.
3. Burnout. Ghid de supraviețuire, Imogen Dall
(Iulia Nedea, corector)
Te-ai pomenit peste noapte copleșit de panică, simți că spațiul personal ți se îngustează și orice posibilă interacțiune cu ceilalți te pândește amenințător? Ești doar tu cu munca ta, vechea și fidela prietenă, căreia n-ai vrea să-i dai drumul, cu toate că legătura voastră a devenit deja toxică, fără să-ți dai seama. Ce-i de făcut?
Trebuie să înveți să simplifici, iar Burnout este cel mai ingenios ghid care îți arată cum să faci asta. Pasul numărul unu este să te întorci la tine însuți – ești singurul care contează printre hățișurile realității de zi cu zi, deci ocupă-te de propria stare de bine. Ai în paginile acestei cărți un arsenal de posibilități de relaxare. Începe cu un pahar cu apă, o gură de aer și un somn bun care să te aducă pe făgașul normalității. Apoi, dă-ți voie să spui nu: ia-ți liber de la obligațiile zilnice, de care obișnuiai să fii dependent. E în regulă să ai o zi în care nu răspunzi la telefon sau pur și simplu nu faci nimic productiv. Scrisul este întotdeauna benefic, fie că îți ordonezi prioritățile notându-ți pe o listă lucrurile pe care le ai de făcut, fie că ții un jurnal al emoțiilor tale. Și, dincolo toate acestea, înțelege că orice „trebuie“ este maleabil și oferă-ți răgaz să pui pasiune în ceea ce faci.
Burnout e o carte simplă, prietenoasă, scrisă cu un umor care te va scoate din zona de confort și la care te poți întoarce oricând pentru un sfat la minut despre cum să încerci să fii mai bun cu tine însuți.
Iulia Nedea a absolvit Facultatea de Litere din Oradea (2013), masteratul de Studii literare românești al Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca (2015) și doctoratul în filologie la Oradea (2018). Iubește poezia, citește cu drag literatură pentru copii, iar cea mai mare bucurie a ei este să scrie despre cărți.
4. Adunare, Natasha Brown
(Diana Ilie, redactor)
Puzzle-ul propus de Adunare este alcătuit din materia unor realități extrem de familiare: un oraș labirintic, o fată care încearcă să-și împace propriile idealuri cu cerințele din ce în ce mai rigide ale societății, întrebările lumești și relațiile încâlcite, peste care planează greoi iluzia siguranței. Debutul autoarei Natasha Brown are farmecul unui roman compozit, dinamica unui scroll la sfârșitul unei zile obositoare și forța unei structuri stabile și îndelung gândite. Nu e de mirare că o autoare precum Diana Evans (Oameni obișnuiți, Curtea Veche Publishing, 2022) îl compară cu o trezire bruscă din letargia în care ne-am complăcut și cu o veritabilă speranță pentru o literatură din ce în ce mai vie, atentă la tensiunile pe care le traversăm – fie ele sociale, rasiale, politice, familiale – și la posibilele răspunsuri pe care le putem găsi împreună.
Naratoarea este o tânără britanică de culoare pentru care cariera, viața amoroasă și ierarhiile nu par o problemă, dar în ale cărei volute sufletești regăsim întrebări din cel mai greu aliaj. Cum să supraviețuiești într-un mediu ostil și rasist? Ierarhiile și capitalismul îți vor pune viața în pericol? Oare este posibilă dragostea într-o familie de aristocrați de carton? Toate acestea și multe alte frământări alcătuiesc un tablou complex, în care suntem purtați pe urmele unei femei aflate în pragul unei adevărate crize existențiale. Nimic din deschiderea cărții – aniversarea viitorilor socri într-o suburbie de bogați pretențioși – nu anunță răsturnările de situație prin care va trece această femeie. Și totul se petrece cu ajutorul unui flux al conștiinței impecabil: peisajul interior explică efectele post-coloniale, dinamica de putere este răsturnată, dragostea e pusă sub semnul întrebării și independența pare o țintă mișcătoare.
Adunare e acea carte pe care o iei cu tine în metrou și care te face să cobori la stația greșită. E mai degrabă o nuvelă care te împinge să gândești condensat și te macină, ștergând praful de pe tipicul romanelor psihologice și eliberând în mediul literar o voce pe cât de proaspătă, pe atât de tăioasă și inteligentă.
„Dizolvă-te în creuzet. Apoi scurge-te, toarnă-te într-un mulaj. Îndoaie-ți oasele până când se desprind și se rup, iar tu te potrivești. Forțează-te să iei forma lor. Integrează-te, spun ei, încurajator. Apoi se încruntă. Iar și iar. Și există mereu, tăcut, sub limbajul insistent al toleranței și coeziunii, un dispari! Topește-te în supa multiculturală a Londrei.“
Diana Ilie este absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine și a masteratului „Societate, multimedia, spectacol“ de la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (ambele la Universitatea din București). Este redactoare de carte și, mai recent, traducătoare din italiană și engleză. Ultima sa traducere, Orașul solitar de Olivia Laing, a apărut la Curtea Veche Publishing în 2021. A scris cronici pentru Kooperativa poetică și Dissolved Magazine, iar câteva dintre poemele ei și-au găsit locul în Doppelgänger: Antologia Mornin’ Poets (frACTalia, 2021).
5. Pustiul din Pine Barrens, Joyce Carol Oates
(Cornelia Florea, traducătoare)
Vine un moment în viață când o familie reușită și o poziție socială favorabilă nu mai sunt de ajuns, când vechi pasiuni rămase într-un ungher al inimii sunt scoase la iveală de evenimente suspecte ce sapă subversiv în cotloanele minții și renasc puternicul sentiment al nevinovăției. Și atunci vrei să faci pace cu tine, să pui ordine în gândurile răvășitoare, să-ți dai voie să știi ce vrei, așa cum face Matt McBride.
Pustiul din Pine Barrens este un roman atroce, un thriller care scormonește în tainele psihologice ale personajelor în stilul caracteristic lui Joyce Carol Oates, cea care creează eroi ce evoluează printr-o introspecție profundă, dar și cu obsesii greu de stăpânit. Între un criminal în serie, victimele sale alese după un tipar bine stabilit și cei aflați pe urmele lui se stabilesc dialoguri lăuntrice și exterioare, legături încâlcite și enigme incitante. Uneori, și povești de dragoste.
Nu se poate spune că ar fi un roman de luat în vacanță. Nu dă o stare de bine, dar scoate la iveală metehne pe care de cele mai multe ori se crede că ar fi mai bine să le păstrezi ascunse de ceilalți, întrebări care nu au nevoie de validare din afară. Cu toate acestea, cei pasionați de analiza polițistă ar putea fi atrași să dezlege misterul aflat în spatele Numelui Necunoscut și al mlaștinilor din Pine Barrens.
Cornelia Florea este licențiată în geografie, cu un masterat în Etnologie, Antropologie culturală și Folclor și un doctorat în Studii culturale. E preocupată de cercetarea comunităților, lucrând în prezent la un proiect despre așezările de pe malul Dunării. Îi plac locurile, oamenii și poveștile. Este antropolog și editor, iar uneori traduce și face fotografii. Îi plac drumețiile montane și drumurile lungi cu motocicleta și nu-și lasă niciodată acasă aparatul de fotografiat când pleacă în călătorie.