Cartea Filip și mantia magică, scrisă de de Simona Suman , pe ilustrațiile Andreei Mitică – o cărticică publicată la Editura Curtea Veche Publishing – este o minunată poveste cu învățăminte. Are un mesaj puternic și actual pentru realitatea zilelor noastre, iar ilustrațiile sunt pe măsura poveștii. Vorba aceea, nu degeaba o fotografie face cât o mie de cuvinte! Andreea Mitică a acordat un interviu pentru site-ul carticheie.ro din care veți afla care a fost feedback-ul la ilustrațiile din această cărticică, dar și câtă muncă și talent se ascund în spatele fiecărei fotografii, tocmai pentru a le face mai luminoasă viața copiilor.
Reporter: Ilustrațiile din această carte sunt minunate, savoare pentru cei mici. Este adevărat ca o fotografie face cat o mie de cuvinte, însă eu vreau să te întreb ce feedback ai? Care este impactul imaginilor asupra copiilor?
Andreea Mitică: Până acum feedback-ul pe care l-am primit a fost copleșitor de pozitiv, ce-i drept mai mult din partea adulților, a părinților în mod special. Simona îmi împărtășește des feedback-ul pe care îl primește de la copiii prietenilor și cititorilor. Tare m-a înduioșat când am văzut un prichindel întrebat “ce vrei să citim în seara asta?” răspunsul plin de entuziasm a fost “Filip!”. M-am topit! Așa că, pe această cale, aș vrea să rog toți părinții care au citit copiilor “Filip și Mantia Magică”, să ne transmită feedback-ul lor, pentru că, nu este bucurie mai mare decât să vedem cartea în mânuțele copiilor!
Cât de multă muncă – nu mai punem la socoteală talentul – se scunde în spatele acestor ilustrații? Cât timp lucrezi la o ilustrație?
Mi-a fost tare drag să lucrez la carte, așa că am desenat mult și intens că să iasă așa cum mi-am imaginat, și mi-a făcut mare plăcere la fiecare pas. Nu pot să spun precis cât timp a durat să ilustrez o pagină, cel puțin câteva zile, odată ce stabilisem ce se întâmplă în ea. Pentru mine, a fost important să gândesc cartea încă de la început, că un întreg. De aceea am finalizat toate paginile și coperta la nivel de schiță, am creat paleta de culori și am aranjat textul în așa fel încât să curgă frumos printre imagini. Astfel, având toate elementele și culorile deja stabilite, nu mi-a rămas decât să “croșetez” cu migală fiecare pagină, adăugând detalii și texturi. Cred că tot procesul a durat aproximativ jumătate de an. Acum să pot ține cartea în mâna că obiect este o senzație fenomenală! Sunt tare încântată de cum a ieșit, iar editura Curtea Veche a avut multă grijă să fie tipărită tare frumos!
Cum gândești ilustrațiile unei povești? Ce face diferența? Cum alegi culorile pentru fiecare personaj al poveștii?
Cred că primul pas după ce am citit poezia Simonei a fost să îmi imaginez și eu povestea, ca și cum ar fi a mea, ca să mă pot apropia de ea să înțeleg cine sunt cu adevărat personajele.
Cartea fiind pentru copii destul de mici însemna că poezia trebuia să rămână scurtă și haioasă, nefiind foarte mult loc pentru a dezvolta în detaliu personajele.
Așa că parte din treaba mea a fost să conturez cât mai bine fiecare personaj, prin detalii vizuale. Mi-am creat o poveste în minte pentru fiecare, cum arată, cum sunt îmbrăcate, și foarte important, în ce fel îi reprezintă casele în care trăiesc, astfel ca fiecare apartament să fie o lume în sine, diferită de celelalte, cu obiecte și culori care să redea o atmosfera particulară fiecărui personaj.
Astfel, mi-am imaginat că bătrânica nu își mai găsește ochelarii pentru că de-a lungul vieții a adunat mormane de materiale de croitorie, de care nici nu mai are loc în căsuța pe care o împarte cu o pisică albă. Sau că poartă mereu un ac de siguranță prins de capot, așa cum făceau bunicile noastre, pentru că “nu se știe niciodată când ai nevoie de unul”. Casa ghicitoarei este plină de plante, are o atmosferă mistică și miroase a bețișoare parfumate, animalele Paulinei sunt înfrumusețate cu tutu și fundițe, iar monstrul de sub pat e, de fapt, prietenos. Filip este un puști roșcat, pentru că am vrut să iasă în evidență, oriunde s-ar afla în pagină, are părul creț, e puțin timid dar foarte darnic și zâmbăreț.
Curaj, ingeniozitate, vitejie, cuvinte frumoase care pot învinge bullying-ul. Mai pe scurt – răutatea, violenta și agresivitatea. Este greu să transmiți aceste stări prin puterea imaginilor?
Cred că pentru orice problemă este bine să ne adresăm copiilor într-un mod prin care ei să poată empatiza ușor cu personajele. Deși problema este una grea și dureroasă, cred că cel mai bine ajungem la copii prin intermediul ilustrațiilor vesele, frumos colorate și prin personaje expresive și simpatice, de care să se poată atașa. Până la urmă încercăm să le oferim o lectură plăcută indiferent de subiectul atins. Am încercat să abordez problema bullying-ului cu blândețe, insistând pe lucrurile pozitive pe care le poate face copilul pentru a trece mai ușor peste asta. Ce am vrut să evidențiem aici a fost soluționarea problemei, ilustrate într-un mod prietenos.
Dacă ar fi să gândești în termeni de imagine o campanie împotriva bullyingul-ului care ar fi cea mai sugestivă sau cele mai sugestive ilustrații?
Dacă ar fi să aleg cele mai reprezentative pagini, care să ilustreze problema bullying-ului, aș alege spread-ul în care Filip se ascunde trist lângă perete, gândindu-se la toate răutățile pe care i le-a spus colegul său, Matei. Am încercat să ilustrez situația într-un mod simpatic și ușor de înțeles pentru copii, dar în realitate mi se pare o imagine foarte grea și de impact, care arată clar durerea și confuzia din sufletul copilului, atunci când se râde de el.
Lângă aceasta aș alătura și ilustrația în care Filip visează mantia cea magică. Acolo se poate vedea că tot ceea ce își dorește el, este să aibă mai multă încredere în sine, așa că se imaginează puternic și de neatins.
DESPRE ANDREEA MITICĂ….
Andreea Mitică lucrează ca ilustrator și animator în București. Ambele profesii îi plac la fel de mult și se bucură de fiecare desen care prinde viață așa cum și-a imaginat.
Creează în cariera ei de la ilustrație de carte până la ilustrație publicitară. Apoi pune în mișcare personajele concepute de ea și nu numai pentru filme de animație, animații educaționale sau reclame animate.
Are un stil colorat și îi place să abordeze subiecte vesele și optimiste, inspirate de momentele simpatice din viața de zi cu zi, să redea scene în care domină atmosfera caldă și starea de bine, populate de tot ceea ce îndrăgește – fie ca este vorba despre căței, pisici, plante sau toate la un loc.
Ferește-ți copilul de bullying: cartea „Secretul lui Milton“