,,Întotdeauna mi-am imaginat Paradisul ca fiind un fel de bibliotecă”, spunea Jorge Luis Borges. Nimic mai adevărat! Cineva spunea că nu poți cumpăra fericire, dar poți cumpăra cărți. Cu alte cuvinte, poți cumpăra imaginație, poți cumpăra poveste, poți cumpăra imposibilul.
Sunt oameni care spun că nu pot trăi fără cărți. Fără să citească câteva pagini pe zi. Motivația lor este una simplă: cartea le dă putere. Îi învață să vadă viața în alte culori. Să o trăiască la maximum sau să pur și simplu să o trăiască altfel.
Știu că pandemia ne-a resetat prioritățile, însă cartea ne-a rămas în continuare cea mai bună prietenă. Ea nu ține cont nici de distanțare socială, nici de restricții și nici de mască. Ea este acolo. Întotdeauna aproape. Trebuie doar să o iei din biblioteacă, să o cumperi dintr-o librărie sau să o comanzi pe net. O vei avea imediat pe masă sau pe noptieră și îți va rămâne alături până la acel mult visat Happy end. Sau până vei învăța o lecție de viață. Sau până te vei redescoperi. Sau vei iubi din nou.
Recunosc, îmi plac cărțile pentru că nu-ți cer niciodată dovezi de dragoste. În schimb, ele rămân, cu loialitate, o viață întreagă lângă tine.
Îmi plac cărțile pentru că în lumea lor, presărată de imaginație și culoare, ele îți arată întotdeauna că imposibilul devine posibil.
Îmi plac cărțile pentru că ele fac lumea mai bogată. Fără să te certe sau să te tragă la răspundere, îți dau adevărate lecții de viață. Depinde doar de tine să le vezi și să le aplici în povestea ta!
Îmi plac cărțile pentru că apar în viața ta atunci când ai cea mai mare nevoie de ele. Sunt discrete, dar sunt niște prieteni și aliați de nădejde!
Îmi plac cărțile pentru că, așa cum spunea Lev Tolstoi, ,,cartea bună este ca o conversație cu un om deștept”. Cu alte cuvine, dă-i voie unei cărți să scoată tot ce este mai bun din tine!
Îmi plac cărțile pentru că ele dau timpului o altă dimensiune și vieții tale un alt sens. Nimic nu este mai frumos decât să citești o carte bună și să bei o cafea fără zahăr. Și îmi place maximum ce spunea Confucius. Citez: ,,Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găsești timp ca să citești. Altfel vei capitula în fața ignoranței”. Cam adevărat, nu-i așa?
Îmi plac cărțile. Îmi place simplitatea și deopotrivă măreția lor. Îmi place că au în ele toată liniștia și toată furtuna unei întregi lumi. ,,Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei”, spunea Octavian Paler. Iar poveștile se scriu cu suflet. Iar dragostea se trăiește în liniște.
Eu știu de ce îmi plac cărțile. Ție de ce îți plac? Care este ultima carte citită? Care este cartea ta preferată? Dar din dar se face CARTE! Dă viață poveștilor!