Comunicarea, cheia spre marile succese… Parcă așa se spune, nu? Citind cartea Ascultă!, scrisă de Dale Carnegie și publicată la editura Curtea Veche Publishing, am înțeles că a comunica înseamnă, înainte de toate, a asculta. Dar, ce înseamnă până la urmă, comunicarea? Cât de mult comunicăm non-verbal și cum învățăm să decriptăm mesajele pe care transmise de anumite părți ale corpului nostrum, printr-o simplă mișcare?
Cuprins
Dale Carnegie a atins în cartea Ascultă! și acest subiect extrem de important atunci când vorbim despre comunicarea și interacțiunea dintre două persoane.
,,Se spune că doar 7% din ceea ce comunicăm se bazează pe cuvintele pe care le rostim, 38% din ceea ce comunicăm ține de inflexiunile vocii, iar 55% din ceea ce comunicăm ține de comportamentul nonverbal. Deși cifrele pot varia în funcție de sursă, este clar că putem afla multe doar observând alte lucruri decât cuvintele unei persoane”, a explicat Dale Carnegie.
Dacă te-ai întrebat cât de bine se simte o persoană în preajma ta, iată câteva lucruri interesante pe care le poți urmări la cineva pentru a-ți da seama dacă se simte confortabil sau inconfortabil în comunicarea cu tine.
Laba piciorului – picioarele noastre pot fi indicatoare ale emoției. De exemplu, când o persoană stă în picioare, își poziționează un picior pe călcâi și îndreaptă laba piciorului drept în sus, astfel încât degetele de la picioare stau drept în aer, este un indiciu al emoțiilor foarte pozitive. Dacă o persoană bate din picior, este nerăbdătoare sau nervoasă.
Totodată, poziția picioarelor poate indica anumite intenții. Să spunem că vorbești cu cineva și, dintr‑odată, persoana respectivă își îndreaptă vârful unui picior spre ușă. Aceasta este o expresie extrem de precisă a mesajului: „Trebuie să plec.“
Când ne încrucișăm picioarele, este un indiciu de confort. Este o manifestare a faptului că ne simțim confortabil, specifică oamenilor care se plac reciproc.
Brațele – unul dintre cele mai expresive moduri în care ne folosim brațele este ceea ce se numește brațe akimbo. De cele mai multe ori, când vezi pe cineva care stă cu mâinile pe șolduri, cu coatele în afară și cu picioarele ușor îndepărtate, exprimă o poziție de suveranitate. Este poziția pe care o vedem când cineva este la conducere, în rol superior. Este o prezență care impune respect. De asemenea, poate indica o problemă.
Dacă încerci să transmiți că ești interesat și deschis, schimbă poziția mâinilor, astfel încât degetele mari să fieîndreptate spre vorbitor. Încrucișarea brațelor poate avea atât o conotație pozitivă, cât și una negativă. Pentru a determina despre ce este vorba, trebuie să te uiți la felul în care sunt prinse brațele.
Când doi oameni care stau de vorbă au brațele încrucișate și își strâng foarte tare brațele, e un semn negativ. Altfel, gestul nu este neapărat asociat cu ceva negativ. Poți să stai cu brațele încrucișate sprijinit de spătarul unui scaun și să fii foarte relaxat. Când ne aflăm într‑un cadru social în care există alte persoane în jurul nostru, obținem o anumită doză de confort punându‑ne mâinile peste piept.
În momentele în care dorim să creăm o barieră psihologică, așezăm un obiect precum o pernă sau o pătură sau o haină peste brațele sau trunchiul nostru.
Mâinile – reprezintă unul dintre cele mai bune locuri pentru a căuta mesaje nonverbale. O strângere de mână fermă este un semn de dominanță și agresivitate. O strângere de mână flască este un indiciu al timidității. Femeile care au o strângere de mână puternică indică faptul că sunt deschise către experiențe noi. Aceeași corelație nu este valabilă și pentru bărbați.
Superiorii tind să aibă strângeri de mână mai ferme decât subordonații lor, iar prietenii exercită o presiune egală atunci când își strâng mâinile. De asemenea, o strângere rapidă de mână indică lipsa de interes sau entuziasm. O strângere de mână ceva mai lungă decât cea normală este un semn al dominării.
Când avem sentimente de afecțiune față de cineva – când ținem un copil în brațe, când strângem în brațe pe cineva care ne este drag –, avem tendința de a-l atinge cu întreaga suprafață a palmelor.
Gâtul – este unul dintre acele locuri pe care tindem să le atingem pentru a ne liniști atunci când suntem stresați. Masarea spatelui gâtului în timp ce vorbim este un indicator clasic al disconfortului.
Atunci când femeile se simt nesigure, când sunt stresate, când sunt tulburate sau se simt amenințate, vor acoperi o mică zonă numită șanțul suprasternal – adâncitura mare, vizibilă între gât și claviculă – cu vârfurile degetelor sau cumâinile.
Capul – este o altă parte a corpului care indică dacă cineva te ascultă sau prin care poți să transmiți cuiva că îl asculți. Vorbești cu cineva, iar la un moment dat în conversație, capul tău începe să se încline încurajator în timp ce asculți. Dacă se menționează ceva care nu îți place în mod special, capul tău se va îndrepta imediat.
Fruntea – este una dintre zonele din corp în care poți vedea cel mai ușor anxietatea. Ne prezintă, în timp real, o imagine foarte exactă a gândurilor și sentimentelor unei persoane. Ne poate arăta ușor și clar când există stres, când există confort, când lucrurile nu merg așa cum trebuie sau când ceva ne tulbură.
Ochii – în timp ce majoritatea oamenilor se gândesc să clipească doar ca o modalitate de a‑și umezi ochii, acesta este de faptun mecanism de blocare foarte eficient.
De cele mai multe ori, când auzim ceva ce nu ne place, închidem ochii. Uneori durează doar o zecime de secundă, alteori puțin mai mult, dar este unul dintre mecanismele de blocare pe care creierul uman le‑a găsit pentru a se proteja.
Dacă cineva te ascultă și închide ochii, nu înseamnă neapărat că nu ascultă. S‑ar putea să nu îi placă ceea ce îi spui.
Sprâncenele – unul dintre gesturile comice clasice pentru a indica interesul este următorul: un bărbat se uită la o femeie, dă din cap și își ridică sprâncenele, ca și cum ar spune: „Ce faci?“ Acest gest este numit flash‑ul sprâncenelor și este un semn de confort sau interes.
Imaginează‑ți că întâlnești pe cineva și, în timp ce mergi să‑i strângi mâna, ochii lui rămân ficși; iar apoi întâlnești o altă persoană și, în timp ce te îndrepți spre ea să‑i strângi mâna, se uită la tine și își arcuiește sprâncenele în acel flash al sprâncenelor. Care dintre cele două gesturi îți indică un nivel mai mare de atenție din partea celuilalt?
Gura – când avem un zâmbet adevărat, sincer, mușchii din jurul ochilor sunt angajați în acest proces. Într‑un zâmbet adevărat, colțurile gurii se ridică spre ochi și ochii reflect zâmbetul, deoarece mușchii ochilor vor fi implicați în el.
Zâmbetul fals – mai exact zâmbetul social este zâmbetul care mișcă colțurile gurii spre urechi, dar nu implică ochii. Dacă ții seama de acest detaliu, poți evalua profunzimea emoției exprimate.
Bărbia – cu toții cunoaștem gestul clasic al profesorului sau terapeutului care își atinge sau își mângâie barba (reală sau imaginară). Atingerea bărbiei este asociată cu meditația, cu reflecția, cu gândul și cu precizia ideilor.
Așadar, când vezi că cineva își atinge bărbia în timp ce merge sau stă, nu înseamnă că încearcă să se calmeze, ci mai degrabă că meditează. Mai degrabă dacă își atinge maxilarul înseamnă că vrea să se liniștească.
Maxilarul – ne poate spune ceva și despre încredere sau nesiguranță. Când suntem puternici și încrezători, maxilarul iese în afară. Când suntem slabi și nesiguri și când ne lipsește încrederea, ne înfigem bărbia în piept.
Care sunt modalitățile prin care poți învăța să îți dezvolți intuiția și să ai încredere în ea? Iată ce ne învață Dale Carnegie:
- Meditează. Mulți oameni cred că meditația înseamnă să stai cu picioarele încrucișate pe o pernă, rostind incantații.
Mesajele oferite de intuiția ta tind să fie subtile, așa căpetrecerea timpului în liniște te va ajuta să auzi și săinterpretezi aceste mesaje. - Folosește‑ți simțurile. Întrucât intuiția provine din indicii subtile din mediu, o modalitate de a dezvolta alșaselea simț este de a le dezvolta pe celelalte cinci. Ceauzi? Ce gust are ceva? Privește foarte atent lucrurile.Miroase‑le. Atinge lucrurile. Fii un observator al vieții tale!
- Fii atent la visele tale! Când mintea conștientă este ocupată, ea poate trece peste vocea tăcută a intuiției. Dar când dormi, mintea ta conștientă se odihnește iar minteainconștientă îți poate trimite simboluri și mesaje.
- Fii creativ! Implicarea în activități creative, cum ar fi să desenezi, să faci colaje sau să scrii într‑un jurnal, liniștește mintea cognitivă și permite intuiției tale să vorbească.
- Fă un duș! Ai auzit vreodată pe cineva spunând: „Celemai bune idei îmi vin la duș?“ Este ceva în legătură cu senzația de apă caldă care îți învăluie corpul și mișcările repetitive pe care le faci atunci când te speli; toate acestea liniștesc mintea conștientă și permit creativității să iasă la suprafață. Dacă încerci să îți accesezi intuiția, fă un duș sau spală vasele.
- Observă oamenii. Vezi ce fel de informații poți obține din observarea oamenilor înainte de a vorbi cu ei sau culege informații despre ei de la alți oameni. Cu cât acorzi mai multă atenție, cu atât îți vei da seama că știi deja lucruri pe care nu le‑ai putea ști cu mintea rațională.
- Respectă‑ți propriile valori. Mintea te poate îndepărta de propriile tale valori, dar intuiția ta nu o va face niciodată. Dacă „simți“ că ceva este greșit, probabil că este.
- Practică tehnicile de ascultare din această carte. La fel cum poți folosi ideile și tehnicile din această carte pentru a deveni un ascultător mai bun, poți să le utilizezi și pentru a învăța să îți asculți intuiția. După cum spune o glumă veche: „Vorbesc doar cu mine însumi pentru că sunt singurul care crede întotdeauna că am dreptate!“
Cartea Ascultă!, scrisă de Dale Carnegie, este o remarcabilă pledoarie pentru comunicarea de calitate care provine din înțelegere, sinceritate, răbdare, dar mai ales ascultare. La sfârșitul cărții, Dale Carnegie te provoacă să pui în practică ceea ce ai învățat și ai aflat din cartea lui. Dale Carnegie te învață cum să devii un ascultător mai bun în paisprezece zile. Ce zici, te tentează?
,,OK, deci ai citit cartea și te‑ai uitat peste sau ai făcut exercițiile pe care ți le-am propus. Acum este timpul să apeși pedala până jos și să începi cu adevărat să aplici ceea ce ai învățat. Nu spunem că vei deveni un ascultător perfect peste noapte.
Cercetările arată că oamenii care fac mici schimbări sunt mult mai susceptibili să mențină acele schimbări decât cei care își schimbă dintr‑odată întreaga viață.
Acest capitol îți va oferi un plan solid ce cuprinde o serie de indicații practice pe care poți începe să le pui în aplicare începând de astăzi pentru a deveni un ascultător mai bun în paisprezece zile. Uneori, atunci când faci o mulțime de mici modificări, te uiți în jur și descoperi că acestea au condus la o îmbunătățire semnificativă!”, conchide Dale Carnegie.