Acum citești
3 lecții despre bucuria de a trăi

3 lecții despre bucuria de a trăi

În cartea Curajul de a fi vulnerabil, publicată de Curtea Veche Publishing, Brené Brown face o radiografie a vulnerabilității umane, ascunsă de multe ori sub masca perfecțiunii. Autoarea oferă cititorilor săi trei lecții de viață despre bucuria sinceră de a trăi, în ciuda perioadelor de cumpănă existente în viața unui om.

Până să citesc această carte, nu m-am gândit niciodată că poți vorbi atât de deschis despre vulnerabilitate. De fapt, nici nu prea mi-a trecut prin minte să disec acest subiect. Nu m-am gândit că vulnerabilitatea are atâtea fețe și se traduce într-o multitudine de exemple, fapte și reacții umane.

Sunt om și sunt vulnerabil

Nu am fost vulnerabilă? Ba da, de foarte multe ori. Însă recunosc că am crezut mereu că a fi puternic te face mai altfel în ochii celorlalți. Am crezut că dacă te ascunzi în carapacea ta – fără să le arăți celorlalți slăbiciunile tale – înseamnă că nu le ai. Ba le ai și le porți cu tine! Slăbiciunile tale te reprezintă, te completează și te fac ceea ce ești.

În concepția multora, a fi vulnerabil înseamnă a nu avea sub control situația, a fi slab, a-ți fi teamă. De aceea, ne place să ne păstrăm o armură imbatabilă, dând senzația că suntem atotștiutori. De fapt, în societatea de astăzi s-au schimbat regulile jocului. Lumea ne vrea perfecți, ne vrea ca scoși din cutie, ne vrea puternici. Nu mai poți să spui „nu știu“, „nu pot“, „mă depășește“. Dacă o faci, ești taxat imediat. Ești catalogat ca fiind slab. Este un drept pe care îl ai, dar pe care aproape că nu-l mai poți folosi. Câți mai au astăzi curajul să strige: „da, sunt vulnerabil! Da, îmi este teamă! Da, asta nu știu să fac!“ Să fie o dovadă de slăbiciune sau un act de curaj?

Societatea modernă, în zodia perfecțiunii!

Citește-o pe Brené Brown și vei descoperi că aproape tot ceea ce știai până acum despre tine s-ar putea să fi fost fake news. Tu, perfectule, când te-ai analizat cu adevărat ultima dată? Când ai recunoscut că te-a depășit puțin ultimul tău discurs în public? Că îți tremurau mâinile și picioarele, că vocea îți era stinsă și gura ți se uscase de emoție?

Nici gând de așa ceva. Tu, perfectule, ai fost puternic, ai deținut controlul și părea că nu te atinge nimic. Dar ce să vezi? Acasă te aștepta o soție cu care te certaseși înainte de a ține acest discurs, parcă nici la job lucrurile nu merg prea bine, iar tu nu mai arăți ca la 20 de ani. Ceea ce te stresează peste măsură. Oficial, îți merge bine. Neoficial, ești plin de frustrări, de lucruri neînțelese, de complicații. Ești un om vulnerabil și poate că este bine să fii așa. Vorba aceea, să arunce piatra cel care este făr’ de vulnerabilitate.

Și bărbații sunt vulnerabili, nu-i așa?

Brené Brown face un lucru minunat cu această carte. Ea spulberă – vezi interviurile cu participanții de la cursurile sale și alte analize – miturile legate de vulnerabilitate. Ne arată, cu exemple clare, că și bărbații sunt vulnerabili, că și ei sunt împovărați de propriile slăbiciuni, că și ei suferă sau plâng. Însă ei trăiesc rușinea altfel decât femeile, iar autoarea surprinde foarte bine acest lucru în cartea sa.

Mai exact, ne ajută să înțelegem că n-ar trebui să mai punem atâta presiune pe viețile noastre și să înțelegem că a fi vulnerabili nu înseamnă a fi slabi, ci dimpotrivă, a fi curajoși și autentici.

Recunoștința, arma împotriva vulnerabilității

Tu când te-ai bucurat și când ai fost recunoscător ultima dată atunci când ți s-a întâmplat un lucru bun? Brené Brown vorbește într-unul dintre capitole și despre faptul că oamenii au ajuns să considere puținele lor momente de fericire ca fiind o vulnerabilitate. Cu alte cuvinte, ne este teamă să ne bucurăm de propria fericire, de propriile reușite. Nu mai știm să fim cu adevărat recunoscători, ci, dimpotrivă, ne vulnerabilizăm singuri.

Autoarea observă: ,,Cultura nemulțumirii de azi și frica stau la originea bucuriei rău-prevestitoare. Ne este frică că sentimentul de bucurie nu va dura, sau că nu vom avea parte de bucurie suficientă sau că trecerea la dezamăgire va fi prea dificilă. Ne-am deprins să credem că, în cel mai bun caz, a te bucura înseamnă să te expui dezamăgirilor sau chiar unui dezastru, în cel mai rău caz. Nu în ultimul rând, ne confruntăm constant cu problema credinței în propria valoare. Merităm să ne bucurăm, ținând cont de toate lipsurile și imperfecțiunile noastre? Avem dreptul la bucurie, într-o lume în care atâția copii mor de foame și în care se întâmplă atâtea războaie?”

Articol recomandat
autocompasiune

Lecții despre bucurie într-o lume vulnerabilă

Brené Brown povestește că cel mai frumos dar l-a primit de la oamenii care și-au expus vulnerabilitățile, aceștia oferindu-i trei lecții despre bucuria de a trăi.

  1. Putem găsi bucurie în momentele cele mai obișnuite ale vieții. Riscăm să n-o trăim dacă alergăm după lucrurile ieșite din comun. Cultura nemulțumirii, explică autoarea, ne induce teama că trăim o viață obișnuită, chiar banală. Însă atunci când vorbești cu cineva care a suferit o mare pierdere, realizezi că lucrurile cele mai de preț sunt altele.
  2. Fii recunoscător pentru ceea ce ai! Nu-ți cere scuze pentru ce ai! Fii recunoscător și nu te feri să le arăți celorlalți acest lucru! Nu-ți sabota momentele de bucurie!
  3. Nu-ți sabota momentele de bucurie! Niciodată nu vom fi cu adevărat pregătiți pentru a ne confrunta cu pierderile care intervin inevitabil. „Este adevărat, bucuria te poate face să simți neliniște, frică sau vulnerabilitate. Dar de fiecare dată când ne permitem să ne bucurăm de ceva din plin, ne dezvoltăm reziliența și cultivăm speranța. Bucuria devine parte din noi înșine, iar când ni se întâmplă ceva rău – și asta e inevitabil –, vom fi mai puternici.“

Spune nu știu și recunoaște că nu poți!

Cartea Curajul de a fi vulnerabil m-a făcut să mă gândesc care a fost acel moment de maximă vulnerabilitate din viața mea. Au fost multe, însă cu adevărat marcant a fost acela de la începuturile mele într-ale gazetăriei.

Atunci când, la primul meu articol, am stat aproape o oră în fața unui calculator, cu un document gol. O senzație de vulnerabilitate greu de explicat. Poate atunci nici nu am știut să definesc prea bine sentimentul. Cui să-i spun? Șefului meu care aștepta ca pâinea caldă articolul care era, ironia sorții, deschiderea de ziar?

Sau redactorului-șef, care numai de vulnerabilitățile mele nu avea nevoie? Să fim serioși! Nu am spus nimănui. Cu timpul și cu experiența am învățat să accept astfel de momente. Este drept, fără a deprinde acea îndrăzneală de a-mi striga și de a-mi pune pe tapet vulnerabilitățile.

Cartea lui Brené Brown m-a făcut însă să înțeleg că a fi vulnerabil – sub toate formele și în toate aspectele vieții – nu este neapărat o slăbiciune, ci o formă de curaj. Este o formă de a fi autentic într-o lume a măștilor perfecțiunii. Este o calitate să-ți accepți slăbiciunea, să lupți cu ea și să mergi mai departe. Să accepți că ești om, deci imperfect. Să spui „nu știu“ și să recunoști că nu poți.

Tu, când ai recunoscut ultima dată că ești vulnerabil?

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus