Cum învățăm să ne cunoaștem unul altuia dorințele, să ne încurajăm, dar și să ne exprimăm deschis trăirile față de partener? Cartea Cele cinci limbaje ale iubirii, scrisă de Gary Chapman și publicată la Curtea Veche Publishing, ne dezvăluie micile secrete care fac o poveste de iubire să dureze o viață întreagă. Dacă nu ne credeți pe cuvânt, vă invităm să citiți cartea și să decriptați limbajul iubirii!
Cuprins
Declarații de iubire simple și directe
Gary Chapman a dedicat un capitol special limbajului declarațiilor. Astfel, autorul ne arată că una dintre modalitățile de exprimare a iubirii o reprezintă folosirea potrivită a cuvintelor care întregesc acest sentiment care ne împlinește pe fiecare dintre noi. Astfel, prin declarații sau cuvinte de laudă, ne exprimăm iubirea într-un mod foarte puternic. Autorul ne îndeamnă ca declarațiile noastre să fie simple și directe. În acest mod, viața de cuplu devine mai bogată, iar lucrurile simple devin la rândul lor etaloane ale iubirii.
Interesant este faptul că autorul a descoperit că există mai multe dialecte ale declarațiilor în cuplu. Noi nu o să intrăm în detalii, ci o să ne aplecăm asupra unui aspect și anume încurajările. Chapman afirmă, în acest sens, că toți ne simțim nesiguri în anumite privințe, că avem nevoie de confirmări pentru a merge mai departe. Se pare, ne arată el, că ne lipsește curajul și această teamă ne împiedică să ducem la bun sfârșit anumite lucruri pe care am vrea să le facem. Ce presupune acest lucru? De multe ori, din lipsa încurajărilor în momentele dificile prin care trece, partenerul stagnează în a evolua, lăsându-se cuprins de nesiguranță. El/ea are nevoie de un simplu imbold pentru a merge mai departe.
Empatizați cu partenerul!
Autorul mai pune accentul pe faptul că trebuie să empatizăm cu partenerul și să încercăm să vedem lucrurile din perspectiva sa. Practic, să ne dăm seama de lucrurile cu adevărat importante pentru el/ea și de trăirile sale. Astfel, putem umple rezervorul afectiv al partenerului, arătându-i care sunt adevăratele noastre sentimente, dar și că se poate baza pe noi.
Tonul face muzica!
Tot în acest capitol, Gary Chapman ne atrage atenția în legătură cu modul în care folosim cuvintele. Așadar, vorbele rostite pe un ton frumos reprezintă un alt dialect al declarațiilor. Autorul surprinde și faptul că uneori cuvintele noastre spun una, iar tonul spune alta, ceea ce pentru partener poate fi deranjant.
Vorbele rostite cu blândețe pot să întărească o relație, cele spuse cu răutate nu pot decât să o dărâme.
Evident, într-o relație nimeni nu este perfect, cu toții facem greșeli, problema este atunci când se ține evidența, iar în loc să iertăm, le contabilizăm. În felul acesta, indică Chapman, prelungim nefericirea, deși am putea foarte ușor să fim fericiți, trăind pur și simplu prezentul.
Autorul pune accentul și pe politețe. Adesea, într-un cuplu și mai ales într-o căsnicie, apar rutina și monotonia, ele ducând la o anumită nepăsare exprimată prin lipsa politeții în relație. Felul în care exprimăm ceea ce vrem trebuie să fie unul politicos, nu poruncitor, deoarece partenerul nu este obligat să răspundă dorințelor noastre. Cu alte cuvinte, iubirea se exprimă și prin politețea aflată în cuvintele noastre. Dacă rogi frumos partenerul să facă un anumit lucru pentru tine, îi recunoști implicit încrederea pe care o ai în el și cu siguranță el va răspunde afirmativ.
Vorbe, dar și fapte!
Viața de cuplu nu înseamnă însă doar vorbele frumoase pe care i le spui celui de lângă tine. Da, contează major acest lucru, contează tonul, contează încrederea, contează felul în care îl prețuiești, însă toate acestea nu sunt de ajuns dacă nu sunt dublate și de fapte. Mai exact, de acele lucruri pe care ești dispus să le faci pentru el/ea.
În final, Gary Chapman ne dezvăluie un mic secret:
„Dacă vrem să avem o relație strânsă, trebuie să ne cunoaștem dorințele reciproc. Iar acest lucru nu se poate întâmpla decât dacă ne exprimăm trăirile cu iubire și politețe față de partener, folosind declarații și un ton frumos. Și, nu în ultimul rând, atunci când este nervos și nu are o dispoziție bună să folosim cuvinte de încurajare, să renunțăm la tonalitatea care ne îndepărtează, în loc să ne aducă aproape”.