Acum citești
Noi apariții, colecția Cărți Cheie: Povestea banului – posibilă monografie a desacralizării noastre cea de toate zilele

Noi apariții, colecția Cărți Cheie: Povestea banului – posibilă monografie a desacralizării noastre cea de toate zilele

carti despre bani

Cărțile despre bani se plasează, de regulă, ferm în domeniul finanțelor, al bankingului sau al antreprenoriatului. Ele dau sfaturi practice și utile, ne instruiesc cum să economisim, cum să investim, cum să ne îmbogățim. Ei bine, Viața secretă a banilor. Povești despre datorii, bogăție, fericire, lăcomie și caritate, de Tad Crawford (traducere Ștefan Mălaimare), își rezervă dreptul de a contrazice tiparul. Este o carte despre bani complet atipică. În loc de finanțe, mitologie. În loc de sfaturi, tușe de psihologie jungiană. În loc de instrucțiuni, hermeneutică.  O carte care, esențialmente, spune povestea banului cu farmecul caracteristic povestitului. Să o ascultăm.

De ce este specială această carte

Tad Crawford, crescut în colonia de artiști de la Woodstock, licențiat în economie și absolvent al Facultății de Drept Columbia, a lucrat ca avocat la o firmă din New York și a fost profesor la School of Visual Arts, înainte să se decidă să înființeze o editură (astăzi specializată în lucrări despre drepturile artiștilor, destinate scriitorilor, fotografilor, designerilor, regizorilor, actorilor ș.a.). Tot gândindu-se cum să facă rost de bani pentru editură, Crawford, precum mărturisește, a ajuns să se întrebe: „la ce mă gândesc, atunci când mă gândesc la bani?” Acela a fost punctul de la care autorul și-a început lunga explorare a rolului și sensului banului, în istorie.

Ce a descoperit? Că, așa cum ne relatează în Viața secretă a banilor, încă din timpuri preistorice, tribale, banul a făcut parte dintr-o paradigmă a schimbului dintre om și divinitate, o tranzacție între uman și sacru. El își are originile în ritualurile de fertilitate practicate în era vânătorilor-culegători, când Naturii i se aduceau ofrande pentru ca, la schimb, ea să fie generoasă cu oamenii, să le asigure belșug de fructe de cules și de animale de vânat. Pornind de la aceste contexte ritualice, banul a ajuns treptat să joace un rol incontestabil în ceremonialul religios. Era mijlocul prin care, la templu, credincioșii își procurau animalele ce urmau a fi jertfite pe altarul divinității, sau constituiau direct ofranda oferită oficianților religioși în schimbul unei rugăciuni, de pildă. Evident, și astăzi, în cultura noastră, oferim bani pentru acatiste sau pentru a ni se oficia slujbe de nuntă, botez, etc.

Rădăcina banului se adâncește, așadar, în terenul atemporal al sacralității. Aceasta, de fapt, își împrumută, într-o măsură, specificitatea banului: căci ceea ce dă banului valoare este că suficient de mulți dintre noi credem că el e valoros. Pentru ca o bucată de metal sau de hârtie să ajungă să reprezinte o valoare X, e nevoie de un act de credință colectiv: investim credință într-un obiect pentru ca el să devină simbol general acceptat, general recunoscut al unei (mai mici sau mai mari) puteri de cumpărare. În acest sens, „banii sunt o creație a minții”; ei ne spun ceva despre mentalul nostru, sunt un mijloc de autocunoaștere, un mediu al înțelegerii-de-sine, ca și al legăturii dintre noi și al comunității noastre. Iar evoluția banului, de la scoicile din preistorie la cardurile și monedele virtuale de azi, reflectă grăitor evoluția ființei noastre. Aceasta e perspectiva originală, revelatoare a cărții lui Crawford.

Cu ce te îmbogățește această carte

Parcurgând Viața secretă a banilor, nu poți să nu te simți fascinat/ă de legăturile surprinzătoare pe care le face autorul între Eneida și poezia lui T.S. Eliot, între La bine și la rău (film din 1997) și mitul zeițelor Demetra sau Monet, între Evanghelia după Luca și fabule de Esop, între Cartea Genezei și basme africane – o demonstrație de cultură generală derulată cu talent de (re)povestitor și degajarea plăcută a omului cult căruia îi place să împărtășească ce știe.

Nu poți, pe de altă parte, să nu fii captivat/ă de toate curiozitățile presărate prin volum: ce obiecte au fost folosite ca bani de-a lungul mileniilor, cum a ajuns profilul conducătorului să fie ilustrat pe monede, de ce pe bancnotele americane scrie „In God we trust” și de unde vine numele de „dolar”, de ce monedele au încetat a mai fi făcute din aur sau argint, cum a apărut cardul de credit, de ce expresii din limbajul contemporan, cum ar fi „pompează sânge în economie”, trădează legătura dintre bani și sacralitate.

În fine, nu poți să nu rămâi pe gânduri, inspirat/ă de întrebările pe care le ridică această monografie a banului ca element de spiritualitate umană: se mai poate ieși din jocul iluzie-profitabilitate ce întreține mecanismul de funcționare al cardului de credit, expus în remarcabilul capitol despre îndatorare? În ce măsură tind băncile și marile finanțe să exploateze ecourile sacre ale banului, „magia” lui din mentalul nostru, pentru a ne transforma, eventual, într-o populație mondială de datornici? Ce pierdem, pe plan simbolic, ba chiar spiritual, dacă renunțăm total la cash, la monede și bancnote?

Orizontul spre care tind miturile și basmele repovestite aici, pildele, parabolele, dar și faptele istorice evocate, interpretările propuse și observațiile consemnate fac din Viața secretă a banilor ruda de altă cultură a mai bine cunoscutei, pentru români, Dăruind vei dobândi, de Nicolae Steinhardt. Sunt, ambele, esențialmente, cărți ale dărniciei – o rara avis pentru omul contemporan, în epoca digitală.

VEZI segmentul 3, de la minutul 15:11

10 fragmente ilustrative

• „O povestire din folclorul evreiesc vorbește despre felul în care banii ne pot deforma perspectiva asupra lumii. Un avar înstărit s-a dus la rabinul său și i-a cerut binecuvântarea. Rabinul l-a rugat să stea în fața ferestrei și să privească la oamenii de pe stradă. Apoi l-a întrebat pe avar ce vede, la care acesta i-a răspuns: «Oameni.» Apoi rabinul i-a pus avarului o oglindă în față și, când l-a întrebat din nou ce vede, i-a răspuns: «Pe mine.» Apoi rabinul i-a spus că atât fereastra, cât și oglinda sunt făcute din sticlă, însă oglinda are un strat de argint. Sticla ne permite să vedem alți oameni, însă sticla acoperită cu argint ne împiedică să vedem pe altcineva în afară de noi înșine.”

• „Ne asumăm un mare risc dacă alegem să ignorăm conexiunea banilor cu apa, sângele și sufletul. Banii ne oferă iluzii fiindcă își au originea în temple și în ofrande. Banii ne vorbesc despre puterea de însămânțare a apei, despre potența sângelui ca ofrandă și despre viața eternă a sufletului. Toate acestea sunt adevărurile nescrise ale fiecărui fluturaș de salariu pe care îl aducem acasă lunar, ale profitului micilor afaceri, ale dividendelor de la bursă și ale dobânzilor la credite. Dacă înțelegem asta, atunci înțelegem că sarcina noastră este să alungăm iluziile cu privire la bani, astfel încât să vedem, dincolo de bani, adevărurile profunde ale vieții noastre. Atunci, banii vor putea lucra în serviciul acestor adevăruri, și nu al unor iluzii.”

• „… banii simbolizează energia vitală. Dacă ne închipuim că acumularea de bani este scopul a ceea ce întreprindem (sau al întregii noastre vieți), atunci pierdem din vedere […] relațiile pentru care au fost creați banii. Cu siguranță, în context familial, folosirea banilor poate fi aidoma împărțirii hranei sau a dragostei. În afaceri, fluxul banilor poate facilita productivitatea și crearea de bunăstare pentru întreaga comunitate. Dacă nu facem decât să înmagazinăm energia și fructele productivității noastre, ne alegem cu prea puțin și ne lipsim pe noi înșine de conexiunea cu alții și cu comunitatea, care aduc atât de multă însemnătate vieții noastre.”

• „De ce se bazează un astfel de călugăr mendicant pe dărnicia altora? Esențialmente, o astfel de persoană își revelează credința într-o ofertă infinită și urmează ad litteram cuvintele lui Iisus: «Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.» Care este câștigul societății din care face parte cerșetorul? Cerșetorul le oferă altora oportunitatea de a dărui, descătușându-și, astfel, bogăția interioară. În acest mod, viața pioasă și însăși supraviețuirea cerșetorului reflectă sănătatea societății. […] Atât cerșetorii care s-au oferit pe sine ca destinatari ai pomenilor, cât și marii industriași care și-au alocat avuțiile dezvoltării de instituții cu scopul îmbunătățirii condiției umane au participat la circulația înțeleaptă a banilor. Ambele categorii au acceptat principiul conform căruia circulația banilor este benefică tuturor. Ambele categorii au văzut un mod prin care banii pot fi scoși din piață și duși în tărâmul spiritual, unde circulația lor avea să servească scopurilor conforme cu originile sacre ale banilor.”

• „… tot ceea ce este primit de la natură vine cu o datorie. Această datorie este un aspect al ciclului natural al vieții și al morții. În cel mai larg sens al cuvântului, datoria pe care o avem față de natură este datoria pentru viața însăși. […] Dacă suntem datori naturii pentru viață, nu ne putem achita de datorie decât prin moarte, după cum am văzut în multe ritualuri în care moartea ca jertfă are rolul de a fecunda o viață nouă. Astfel, s-ar putea să ne dorim să negăm că primim daruri de la natură și că îi suntem îndatorați pentru ele.”

Articol recomandat
carte de self-help

• „Confluența datoriei existențiale și a datoriei monetare sugerează de ce acumularea de averi imense reflectă o dorință ascunsă pentru nemurire.”

• „Firește că aurul și argintul sunt metale prețuite încă din cele mai vechi timpuri. Frumusețea și utilitatea lor ornamentală le-au dat valoare cu mult înainte ca economiile de piață să le întrebuințeze pentru schimburi. Abandonând atât aurul, cât și argintul ca etalon monetar al banilor de azi, am renunțat la metalele cu o profundă semnificație simbolică. […] Aurul simbolizează lumina solară, strălucirea puternică a inteligenței divine. […] Coroana de aur a regilor sugerează putere și iluminare divină, în vreme ce banii de aur sugerează o superioritate divină. Și argintul este superior, simbolizând strălucirea lunii, luminozitate, puritate, inocență, castitate și chiar elocvență. Există o tensiune simbolică între aceste două metale, aurul fiind asemuit soarelui și masculinului, în vreme ce argintul este asemuit lunii și femininului.”

• „Este lesne de înțeles de ce băncile își doresc să echipeze consumatorii cu carduri de credit, însă de ce sunt consumatorii atât de dispuși să îmbogățească băncile? Dincolo de factorul comodității și poate de nevoia de a împrumuta bani pentru a face anumite achiziții, mai este și sentimentul mai tangibil de bogăție pe care ni-l conferă cardurile de credit, o senzație magică de expansivitate și putere, care aduce lumea sub controlul nostru. […] Dedesubtul acestui sentiment al puterii magice se află, din nou, promisiunea înșelătoare a imortalității, a tinereții nemuritoare, a nemărginirii. Cardurile American Express nu sunt întâmplător verzi sau aurii. Verdele, firește, este culoarea lumii vegetale, care parcurge constant ciclurile sale de moarte și renaștere. Culoarea verde a cardurilor poate chiar sugera faptul că rezerva de bani pe care îi cheltuim folosind cardul se va regenera inevitabil întocmai ca vegetația. Aurul este metalul bogăției subpământene, atât ca metal minat din adâncul pământului, cât și ca simbol al bogăției noastre lăuntrice. De aceea foarte multe carduri emise de bănci sunt aurii […]. Întrebuințând această simbolistică, cardurile de credit ne dau iluzia datoriei care nu trebuie nicicând achitată, o iluzie reconfirmată de necesitatea achitării unei sume minime lunare, și nu a datoriei integrale acumulate pe cardurile bancare.”

• „Semnalele de alarmă cu privire la cardurile de credit sunt bine-cunoscute. De fapt, unul dintre ele este achitarea exclusiv a sumei minime în fiecare lună. Altul este achiziționarea de alimente cu cardurile de credit […]. Utilizarea soldului de pe un card de credit pentru a achita alte datorii, a combate plictiseala sau depresia prin cumpărături și consumarea întregului sold în fiecare lună, astfel încât, dacă apare o urgență, nu mai sunt bani, sunt toate semnale de alarmă. […] Mulți oameni vor încerca să ignore aceste semnale de alarmă, o negare ușor de digerat din cauza absenței programelor de educare cu privire la finanțele personale. Iluzia se spulberă abia când datornicul ajunge în incapacitatea de a achita chiar și suma minimă lunară.”

• „Puterea banilor de a simboliza energia noastră vitală ne derutează. Avem impresia că stima de sine și valoarea noastră depind de posesia banilor, în loc de întrebuințarea lor ca unealtă pentru a privi mai adânc în sinele nostru. Avarii își clădesc stima de sine și sentimentul siguranței în jurul acumulării și prezervării energiei lor vitale. Totuși, această acumulare contravine scopului deținerii de bani, din moment ce circulația lor este esențială dacă ne dorim ca banii să servească rolul de a facilita schimburile între oameni. Circularea banilor, în special în serviciul propriei comunități, ne permite să intrăm în contact cu avuția naturală pe care o avem la interior, energie care este sporită prin dăruirea către alții.”

Volumul „Viața secretă a banilor” costă 55 de lei și poate fi achiziționat online de AICI.

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus