Când trei doamne din trei colțuri ale Europei își pun talentul la treabă pentru a le face copiilor o surpriză, rezultatul e sclipitor! Scriitoarea slovenă Jana Bauer*, ilustratoarea anglo-americană Caroline Thaw** și traducătoarea Alina Popescu au creat o planetă aparte unde imaginația transformată în realități inedite întreține atmosfera, iar viețuitoarele gravitează în jurul unui personaj de-o energie imparabilă, care poate ofensa, indigna, mira, cuceri, năuci, dar nu poate în niciun caz lăsa pe cineva, vreodată, indiferent: Zâna năzdrăvană.
Cuprins
* Jana Bauer s-a născut în 1975 și a crescut la Kočevje cu poveștile inventivului ei tată despre vrăjitori, fantome și contrabandiști. A absolvit Academia de Teatru, Radio, Film și Televiziune din Ljubljana și a devenit o scriitoare de cărți pentru copii apreciată atât în țara ei, cât și în Germania, SUA, Croația, Lituania, Macedonia, etc.
** Londoneză la obârșie, Caroline Thaw s-a format și a lucrat ca designer teatral în Marea Britanie, apoi a studiat arta ilustrației la New York, formându-și un stil grafic grațios și atent la amănunte ce reușesc să surprindă remarcabil personalitatea și umorul.
Fă cunoștință cu eroina
O protagonistă cu adevărat unică și excepțională: dezinvoltă până la (simpatică) obrăznicie, îndrăzneață până spre trăsneală, plină de idei nu tocmai convenționale, creativă fără opreliști, săritoare la nevoie, temperamentală și intempestivă, inimoasă și fraternală, când e cazul. În genere, uluitoare. Zâna năzdrăvană știe totdeauna ce vrea, face ce face fără șovăială, bombăne și-și ostoiește furia cu câte-un „Fir-ar!” oricând o impune situația. Băutura preferată: ceaiul. Activitatea preferată: săritul în bălți. Ușă de biserică? Doamne ferește!… Irezistibilă? Absolut!
Atenție, umor!
Pentru așa o eroină, proza săltăreață, intriga sprințară, firul narativ ca argintul viu și mai ales umorul sec, administrat ca loviturile sub centură, reprezintă potriveala ideală – și fac din aceste povești lecturi delicioase pentru copii. Spre ilustrare, câteva mostre care ar putea funcționa prea bine ca poante de sine stătătoare:
• „– Bunica mea, răspunse micuța, are într-un sertar șaptesprezece arici vii pentru pieptănat. Câte unul pentru fiecare zi din lună. Știi că niciunul nu i-a mulțumit vreodată? Sunt teribil de nepoliticoși. Poate pentru că îi hrănește doar cu prune uscate. Am auzit că prunele uscate provoacă impolitețe.”
• „– Ascultă, începu bufnița, ceea ce le-ai făcut pârșului, veveriței și ariciului a fost teribil de neplăcut. Ar trebui să înveți bunele maniere.
– Nu, mulțumesc, căscă Zâna năzdrăvană. Îmi place mai mult jeleul de zmeură.”
• „Bunica poate fi rea, în special joia.”
• „El ar fi vrut să-i spună să nu-l deranjeze cu toate dorințele ei enervante. Dar asta ar fi însemnat să folosească prea multe cuvinte. Prin urmare, preferă să spună:
– Șșș, dispari!”
Zâna năzdrăvană și pădurea fermecată
Într-o bună zi, în Pădurea fermecată aterizează, într-un ceainic atârnat de un balon purtat de Vântul de Sud, o zână. Poartă o rochiță de vară și o scufie din care se înalță două cornițe ca două crenguțe înverzite, iar în ceainic cară multe oglinzi, un fotoliu și diverse alte obiecte de uz personal. Creatura e cam prost dispusă (se va afla ulterior de ce), trântește și bufnește, înjură binișor, se instalează degrabă într-o scorbură de-ale veveriței (fără să întrebe dacă poate), se piaptănă numaidecât cu ariciul (fără să întrebe dacă poate), iar ursul, bufnița, pârșul și celelalte animale-ale pădurii urmăresc stupefiați acest vârtej invadator care în mod hotărât a reușit să tulbure draga de liniște a pădurii lor!…
În timp, zâna va învăța să fie mai atentă la sensibilitățile animalelor, ariciul ofensat va învăța să nu o mai saboteze, iar împreună locuitorii Pădurii fermecate vor trăi mici aventuri cu tâlc, se vor ajuta în situații-limită, vor participa la serate cu povești și pișcoturi, ba chiar vor construi o scăldătoare în canicularul iulie. Până când, deh, vine toamna târzie, în pădure se strecoară frigul, iar bunica cea aprigă a zânei îi trimite vorbă că e iertată și surghiunul se poate încheia. (Aici aflăm că zâna fusese alungată de-acasă pentru pocinogul de a fi spart o ceașcă de ceai din setul cel fin al bunicii.) Tristețea care-i cuprinde pe locuitorii pădurii în timp ce zurlia lor prietenă se îndepărtează în balon nu poate fi nicicum descrisă. Măcar află așa, din zbor, în ultima clipă, cum o cheamă. Ariciomilla o cheamă. Să știe pe cine să caute. Căci or să o caute, nu?
Zâna năzdrăvană și pădurea fermecată a fost tradusă în 17 limbi și răsplătită cu premiul Golden Pear.
Zâna năzdrăvană și iarna sălbatică
În loc să intre în hibernare, animalele Pădurii fermecate meșteresc un aeroplan care arată ca o corabie cu un copac în loc de catarg. Sau ca o colibă cu aripi. În orice caz, zboară. Și îi poartă până în mijlocul unei câmpii de tufișuri cu spini, unde tronează un copac uriaș plin de cuiburi. Este chiar domiciliul zânelor năzdrăvane, surorile, mătușile și verișoarele Ariciomillei, care îi întâmpină pe oaspeți cu o ploaie de ace de molid pișcătoare – în spiritul deja bine cunoscut al zânelor năzdrăvane… Cum-necum, ele îl răpesc pe arici în scopuri de pieptănare, iar pentru ca o misiune de salvare a micului țepos să poată fi organizată, trebuie creată o diversiune: un spectacol de Circ la care dau buzna circa 350 de fetițe urlătoare, cu coate și genunchi juliți, și unde însăși bunica cea aprigă, trăgând din pipă, se instalează în primul rând, apostrofată de o nepoată nu tocmai respectuoasă printr-un apelativ de mare inspirație: „Babeta bășineta!”
În fine. Ariciul e salvat, apare și Ariciomilla și toată lumea scapă cu bine de zânele țicnite, reușind să aterizeze înapoi acasă, în Pădurea fermecată. Va urma o iarnă minunat de troienită. Ariciomilla va reuși să-i mobilizeze la bulgăreală chiar și pe hibernatori, și se vor distra grozav în parcul de zăpadă cu derdelușuri, tobogane, castele și carusel, construit de Castor. Ariciul are de trecut niște hopuri emoționale: ba dă semne de gelozie, ba suferă de credulitate cronică, atunci când cade pradă veveriței cu pălărie roșie, o escroacă de pomină care reușește să ducă de nas o jumătate de pădure. Toți au de pătimit efectele unui clopoțel fermecat stricat (care îndeplinește dorințele atât de aiurea, încât Pădurea ajunge pentru o noapte pe Lună, unde are loc o petrecere-monstru) și ale unei pietre blestemate care atrage mari nenorociri precum spargerea unei oale vechi și căderea țurțurilor milimetric pe lângă scăfârlia ariciului. Arici care, à propos, primește o scrisoare din junglă, de la familia lui de peste mări: i-au găsit o aricioaică frumoasă, nu merge să se însoare? Și cum oare ar putea aiuriții lui prieteni să-l lase neînsoțit?…
Zâna năzdrăvană și iarna sălbatică a fost nominalizată la Premiile Večernica și Desetnica (2018).
Dincolo de povești, învățăturile
Ambele volume ale Janei Bauer traduse până acum în română sunt o reală demonstrație de virtuozitate scriitoricească. Însă la fel de adevărat e că, dincolo de personajele adorabile și de acțiunea care sare din aventură în aventură cu iuțeală iepurească, poveștile cu Zâna năzdrăvană și animalele-prietene din Pădurea fermecată au și câteva lecții de oferit. Copiii lectori învață din ele cât de important este să îți reglezi comportamentul pentru a te integra într-o colectivitate; cum suspiciunea poate provoca un șir de neînțelegeri pentru care singurul antidot este încrederea în celălalt; cum frica poate fi învinsă doar înfruntând-o; câtă dezamăgire pot produce așteptările nerealiste, dacă ele nu sunt ajustate prin asertivitate și franchețe; cât de dăunătoare sunt superstițiile și zvonurile, de ținut în frâu printr-o sănătoasă circumspecție rațională; ce bine e să te porți frumos, atent și binevoitor cu cei din jur, culegând roadele prieteniei lor.
La final, merită spus că, dincolo de bucuria pe care o vor simți copiii parcurgând poveștile cu năstrușnica Zână et co, părinții înșiși le vor savura: căci pe lângă umorul percutant care saltă din narațiune sau dialoguri la fiecare câteva pagini, ei vor dibui printre rânduri și nuanțe parodice deștepte, de pildă la adresa comunismului. O lectură, așadar, perfectă pentru mințile vii!
Volumele „Zâna năzdrăvană și pădurea fermecată” (43,50 lei) și „Zâna năzdrăvană și iarna sălbatică” (45 lei) pot fi achiziționate din librării sau, online, de AICI.