Acum citești
De ce e ficțiunea polițistă benefică pentru copii. 5 romane cu Sherlock Holmes de la Curtea Veche, repovestite pentru cei mici

De ce e ficțiunea polițistă benefică pentru copii. 5 romane cu Sherlock Holmes de la Curtea Veche, repovestite pentru cei mici

povesti cu Sherlock Holmes

Pentru unii ca Eliade, Noica sau Mihail Sebastian, ca și pentru mulți alți oameni de litere, mult mai puțin celebri, de la ei încoace, romanele polițiste erau genul de carte pe care o traduci în studenție ca să faci un ban. Pentru non-literați, ele sunt genul de carte pe care o citești în tren, pe aeroport, în așteptare, sau la mare: lectură ușoară de weekend ori de vacanță, care asigură suficient divertisment suficient de deștept.

Grație asocierii dintre timpul liber și povestea polițistă, majoritatea iubitorilor de lectură avem o relație de simpatie cu această specie literară care, de altfel, și-a făcut debutul destul de târziu în istoria literaturii: prima nuvelă polițistă a fost publicată în 1841, iar pentru a o compune, autorul, Edgar Allan Poe, se folosise de Memoriile lui François-Eugène Vidocq, primul detectiv particular cunoscut, cu birou deschis la Paris în 1817. A urmat primul roman polițist, în 1866, iar de-atunci specia a înflorit, sub condeiul unor autori mari precum Arthur Conan Doyle, G.K. Chesterton, Agatha Christie, Raymond Chandler, Georges Simenon, ș.a.

Puțini fani ai ficțiunii polițiste sunt însă conștienți de beneficiile acesteia asupra dezvoltării noastre cognitive, și în special asupra dezvoltării copiilor. Este recomandat ca cei mici să înceapă să citească povești polițiste (idealmente ilustrate) de la vârsta de 6-7 ani, pentru a-și stimula funcția cognitivă a creierului. Concret, ficțiunea polițistă îi ajută pe copii să își dezvolte

          ✅spiritul de observație

          ✅capacitatea de deducție

          ✅puterea de analiză și de interpretare logică

          ✅o gândire flexibilă, cu accesarea mai multor perspective posibile

          ✅abilitatea de a identifica relații cauză-efect

          ✅memoria pentru detalii

          ✅gândirea critică

          ✅prudența în viața de toate zilele

În plus, pentru că acest tip de scriitură creează suspans și mister, ținându-l pe cititor în tensiune până la final, copiii învață, citind povești polițiste, să amâne gratificarea dorinței (ceea ce, pentru cei din generația Z, de pildă, obișnuiți cu gratificarea instant oferită de tehnologie, poate cere un adevărat efort de voință). Totodată, lectura de ficțiune polițistă stimulează un anumit gust pentru provocări, pentru întâmpinarea dificultăților cu interes, curiozitate și o anumită plăcere investigativă tipică spiritului cercetătorului. Nu în ultimul rând, un copil care citește romane polițiste ajunge să înțeleagă mai bine diverse motivații și comportamente omenești – pe scurt, să cunoască oamenii.

S-au strâns așadar, un număr consistent de beneficii importante de care cei mici se pot bucura cu ușurință, doar citind niște cărți care atrag oricum prin poveștile lejere, dar pline de acțiune, cu intrigă alambicată, însă și întorsături de situație palpitante, cu dialoguri funny și personaje memorabile, șarmante.

Iar dacă veni vorba de personaje șarmante, primul care ne vine în minte, arhetipul prin excelență al detectivului este, desigur, irepetabilul Sherlock Holmes. Născut în 1887 în romanul (rezumat mai jos) Study in Scarlet,scris de eminentul său creator Sir Arthur Conan Doyle, Sherlock a făcut carieră fulminantă la nivel mondial, atât în patru romane și 51 de nuvele ulterioare ale lui Sir Arthur, cât și, preluat de alți scriitori, după moartea acestuia. De fapt, prezent în mai bine de 25.000 de adaptări literare și TV, Sherlock al nostru a intrat în Cartea Recordurilor drept personajul literar cel mai des portretizat în film, din întreaga istorie a cinematografiei.

Articol recomandat
autocompasiune

Poveștile cu el protagonist pe care ți le propunem în continuare fac parte din seria de repovestiri realizată de Stephanie Baudet – o scriitoare britanică pentru copii semnificativ versată în crearea de povești cu detectivi (vezi ingeniosul ei sextet cu detectivii de dinozauri).

Fie ca ele să îi aducă copilului tău dulcea plăcere a lecturii, dar și acel plus de dezvoltare cognitivă pe care ficțiunea polițistă îl poate produce!

Un caz în roșu aprins

Sherlock Holmes apare în lumea romanelor polițiste odată cu acest caz pentru care Scotland Yard îi cere ajutorul. S-a descoperit cadavrul lui Enoch Drebber într-o casă din Londra, fără urme vizibile de agresiune. După examinarea locului faptei, Sherlock vine deja cu un profil al criminalului. Îl publică în ziare, când sosește vestea că a fost ucis și secretarul lui Drebber, Joseph Strangerson. Nici 24 de ore mai târziu, Sherlock îl cheamă sus, în apartamentul lui, pe vizitiul unei trăsuri pe care o comandase și îi pune cătușele. Cum a știut cine e criminalul? Pentru a ne da și noi seama, ne întoarcem în timp, în America, într-o comunitate de mormoni

Liga roșcaților

Jabez Wilson are un job bizar, dar călduț: patru ore pe zi, trebuie să copieze din Encyclopaedia Britannica. Știe prea bine că angajatorul l-a contractat pentru un singur motiv: culoarea părului său. Numele angajatorului? Liga Roșcaților. Ce nu știe Jabez e de ce biroul s-a închis brusc, de la o zi la alta, iar el a rămas în stradă fără nicio explicație. Cum să-și imagineze el că, atunci când va apela la Sherlock Holmes pentru a descoperi ce aranjamente învârte de fapt Liga, strălucitul detectiv va da de o infamie și mai mare?

Banda pătată

La 30 de ani, Helen Stoner are aerul unui animal hăituit. Îi este frică. Teribil de frică. Pentru că la Stoke Moran, vechea lor casă de familie, cu doi ani în urmă a răsunat în noapte un sunet de fluier grav – iar a doua zi sora ei, Julia, era moartă! Acum, că Helen stă în fosta cameră a Juliei, tocmai s-a auzit din nou în casă acel sunet. De aceea lui Helen îi e frică. Teribil de frică. Ce va descoperi Sherlock despre misterul fluierului? Și va putea el dezlega enigma înainte ca și Helen să fie eliminată?

Rubinul albastru

Când o piatră prețioasă specială din cutia cu bijuterii a Contesei de Morcar e dată dispărută, pentru ca să reapară peste o vreme în gâtlejul unei gâște tocmai în preajma Crăciunului, Sherlock Holmes nu poate să nu facă niște legături… Cum va reuși el să dea de proprietarul gâștei cu pricina? Și de ce au crescut la piață atât de mult vânzările de gâște către proprietarul unui anume Han Alpha? Întrebări la care, culmea!, se mai adaugă una: cum, oare, s-ar mai putea salva viața nevinovatului prins la mijloc în toată această încrengătură?  

Semnul celor patru

Mary Morstan habar nu are de ce de șase ani încoace primește câte o perlă pe an. Și nici de ce, odată cu ultima perlă, îi ajunge și-un bilet anonim care o convoacă la o întâlnire secretă, „în seara asta”. Intervine el, Sherlock, dar lucrurile nu sunt simple. Pentru că tocmai acum șase ani a murit maiorul Sholto, prietenul tatălui ei din regimentul în care fuseseră împreună în India. Iar tatăl e dat dispărut de zece ani. Nu se poate să nu existe o legătură între această dispariție și necunoscutul care trimite perlele și biletul. Dar care să fie legătura, exact? Și de când?

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus