Felul în care reușim în viaţă este oare determinat doar de raţiune? Ei bine, dacă simți că viaţa înseamnă mult mai mult decât logică şi calcul abstract, atunci ar trebui să citeşti lucrarea Inteligenţa emoţională, scrisă de Daniel Goleman și publicată la Curtea Veche Publishing.
Cuprins
Avem tendinţa să vorbim în general despre inteligență ca fiind legată de partea noastră raţională. Majoritatea testelor sunt practic construite pornind de la pozitivismul ştiinţific, în sensul că raţiunea este mult mai importantă decât orice altă formă de adaptare la mediul în care trăim. Dacă reducem natura umană la raţiune, atunci s-ar putea să ne trezim că nu știm ce să facem cu emoțiile noastre.
O societate condusă de rațiune?
Pornind de la această logică a fost gândit şi filmul Equilibrium avându-l pe actorul Christian Bale în rolul principal. În film, societatea distopică a viitorului era condusă doar de raţiune, în timp ce orice soi de sentiment trebuia inhibat. Nu e cazul să gândim în această notă viaţa actuală, dar dacă ne raportăm la studiile asupra comportamentului consumatorului, la modul în care este gândită programa şcolară, ar trebui să ne punem nişte semne de întrebare.
Daniel Goleman semnalează pericolele educației actuale și militează pentru o Știință a Sinelui, în care bunăstarea emoțională a copiilor să fie la fel de importantă ca performanța lor intelectuală.
Emoție versus rațiune
În cartea Inteligenţa emoţională, Daniel Goleman încearcă să ne arate că emoţiile pot fi gândite și în termeni pragmatici. În acest fel, avem două modalități de a acționa, una emoţională şi una raţională, iar armonizarea celor două aspecte, echilibrul dintre ele reprezintă cheia unei vieți bune.
Autorul ne explică faptul că, dacă până acum accentul a căzut pe raţiune, ar fi timpul să vedem cum anume emoţiile pot influenţa raţiunea, dar și cum rațiunea poate modula emoțiile.
În acest sens, IQ-ul poate da roade dacă se împletește cu inteligența emoțională, dacă acordăm atenție nu doar capacității noastre de a raționa, ci și de a ne raporta la lume prin intermediul afectelor. Dacă vedem omul ca un agent pur rațional, atunci ne îndepărtăm de propria noastră umanitate.
Cum găsim mărimea justă din noi
În tradiție aristoteliciană, Goleman își propune să ne arate că, pentru a avea o viață împlinită, ar trebui să găsim justa măsură. Cu alte cuvinte, echilibrul între emoții și rațiune poate să facă din om un agent moral, iar în ultimă instanță, un etalon al succesului.
Astfel, cunoscându-ne mai bine și știind ce pot face emoțiile din noi și pentru noi, vom fi mai siguri pe noi și vom putea trăi viața pe deplin.
Și durerea poate fi productivă
După ce vom face și acest pas, vom fi fost gata să găsim soluția la toate provocările vieții. Deși mulți dintre noi avem tendința să privim lumea într-un mod maniheist, Goleman ne învață că durerea poate fi productivă, că suferința poate fi vindecătoare, că mânia, în logica mărimii juste, poate fi eliberatoare. Cu alte cuvinte, că orice emoție negativă poate fi transformată astfel încât să fie o sursă de cunoaștere.
În ultima instanță, discuția se rezumă la modul în care alegem să ne trăim viața zi de zi. Dacă emoțiile ne deschid inimile, atunci putem nu doar să reușim pragmatic în viață, ci putem să fim în acord cu noi înșine. Calea spre fericire devine astfel un dans între emoție și rațiune.
Cred că echilibrul dintre emoţie şi raţiune e cheia succesului. Nici una nici cealaltă nu sunt eficienţe de una sigură. Avem nevoie de raţiune pentru a ne construi confortul şi de emoţie pentru a ne bucura de el. Emoţia fără raţiune îţi dă sentimentul de animal hăituit de propriile neputinţe. Doar raţiune înseamnă să construieşti fără să te bucuri, fără să împărtăşeşti cu cei din jur ceea ce ai realizat. Din păcate manipularea exploatează individul emoţional. Acesta nefiind raţional va fi victimă sigură.