Acum citești
Cum ne controlăm emoțiile negative

Cum ne controlăm emoțiile negative

Să dai frâu liber emoțiilor și sentimentelor tale sau să încerci să le ții în frâu, pentru ca mai apoi să răbufnești, vărsându-ți întreaga furie și frustare? Pentru a lua decizia corectă, te invităm să descoperi cartea Inteligența emoțională, a lui Daniel Goleman, publicată la Curtea Veche Publishing, un adevărat ghid despre cum anume să ne gestionăm emoțiile și sentimentele cu pricepere.

Tindem să credem că suntem conștienți de ceea ce simțim, de efectul evenimentelor de peste zi în planul emoțional. Cu adevărat, însă, nu prindem decât o mică parte din realitate pe care apoi o contorsionăm în funcție de patternurile noastre individuale de gândire. Iar dintre toate emoțiile, furia este cea care ne dă cel mai mult de furcă și nu știm dacă e mai bine să o eliberăm sau dimpotrivă, să o cenzurăm.

Undă verde la emoții?

Să luăm ca exemplu dimineața, începând cu momentul în care te trezești din somn până când ajungi la job, acea perioadă care dă starea de spirit a întregii zile. Dacă nu începe prost din momentul în care deschizi ochii la sunetul înfiorător al alarmei care te smulge din vis și te privează de cel mai dulce somn, cu siguranță drumul până la birou e presărat cu diverse provocări care să-ți încerce calmul, răbdarea și inteligența.

Dimineața, agitația plutește în aer și cel mai aprig se resimte în trafic, fie că ești în mașina personală sau în vreun mijloc de transport în comun. Astfel, nu trece mult până să te calce cineva pe coadă sau până să ajungi martorul vreunei nedreptăți comise altcuiva. Dacă reacționezi sub impulsul furiei, vei dezamorsa într-adevăr presiunea interioară și va exista chiar și o senzație de satisfacție justițiară, făcându-ți ție sau altora dreptate.

Asta nu va rezolva însă situația creată, ba din contră, va încuraja ca această atitudine să devină un precedent. Daniel Goleman, cel care a introdus termenul de inteligență emoțională în psihologie, dezvoltare personală și profesională, consideră că a răspunde cu furie sentimentului de furie nu face decât să îl întețească în timp și să blocheze accesul persoanei în straturile mai profunde ale conștientizării emoționale.

Tocmai asta ar fi cheia către înțelegerea și controlarea furiei, examinarea cât se poate de imparțială a sentimentului în așa fel încât să devină vizibil triggerul, mai exact ce anume te-a făcut să îți ieși din minți.

Tentația irezistibilă a furiei

„Într-adevăr, mânia este cea mai seducătoare atunci când vine vorba despre emoții negative (…) Spre deosebire de tristețe, mânia dă energie, chiar o stare de euforie”, spune Goleman. Privind-o din această perspectivă, devine lesne de înțeles de ce e absolut irezistibil să te lași purtat de furie și să răbufnești, precum și frustrarea supărătoare care se instalează dacă nu reacționezi.

Să oprești explozia mânioasă în gât și să o sufoci înghițind-o nu este o soluție. Atâta vreme cât impulsul enervării nu s-a diluat în înțelegere, el va arde ca un tăciune pe interior, hrănindu-se cu alte emoții negative pe parcursul zilei, crescând pe nesimțite și sfârșind prin a suge orice fărâmă de entuziasm din tine. Recunoaștem cu toții astfel de zile la sfârșitul cărora suntem niște epave, dărâmați de toate lucrurile care au mers prost.

Dar dacă emoția pe care o simți nu e ceea ce pare? Dacă o străfulgerare divină intervine în primul moment al furiei și te obligă să conștientizezi emoția pe care o simți, motivul care ți-a trezit-o și felul în care urmează să o manifești? Dacă pentru o fracțiune de secundă îți trece prin minte gândul că poate persoana care te-a supărat duce în spate o supărare cu mult mai mare? Această perspectivă lasă să se întrevadă un tablou mult mai complex și în primul rând face loc compasiunii.

Dacă furia pe care o trăiești nu e o emoție generată de ceva din tine, ci preluată prin empatie de la altcineva, chiar de la cel împotriva căruia te îndreptai în impulsul tău mânios? În contextul acesta, ar părea că te lași prins într-un cerc vicios contagios.

Cum gestionăm managementul emoțiilor

În cartea sa Inteligența emoțională Daniel Goleman identifică trei dispoziții:

  1. Autoconștientizarea este atitudinea dezirabilă în care persoana este conștientă de emoțiile sale pe măsură ce le simte, o claritate emoțională ce aduce stăpânire de sine, autonomie și o abordare în general pozitivă a vieții.
  2. Închiderea în sine este motivul pentru care mulți dintre noi ne simțim copleșiți de emoții, intoxicați de anxietatea pe care nu reușim să ne-o explicăm, darămite s-o controlăm.
  3. Acceptarea intervine în cazul celor care sunt conștienți de ceea ce simt, dar nu intervin cu nimic pentru a-și schimba stările. Pentru o persoană cu vitalitate și voioșie înnăscute pare că nici nu ar necesar, dar pentru cei care se afundă cu precădere în stări proaste atitudinea pasivă, resemnată devine problematică.

Ca să putem acționa și reacționa în armonie cu ființa noastră este nevoie să trecem printr-un proces perseverent de autocunoaștere, fără pretenția de a-l finaliza vreodată. Ființa umană este într-o continuă devenire până în secunda morții și poate, de-abia atunci, va descoperi cele mai revelatoare aspecte cu privire la viață. Prin urmare, fiecare situație dezvăluie noi informații despre tine însuți, prin modul în care exteriorul reverberează în interior, în care conștientizezi ceea ce simți.

Articol recomandat
carte self-help

Intensitatea cu care trăim momentul este, de asemenea, diferită pentru fiecare dintre noi. Revenind la situația luată ca exemplu în înțelegerea furiei, dacă se întâmplă să fie mai multe persoane care să reacționeze la nedreptățile comise în autobuz, cu siguranță unele vor fi mânate de un sentiment de puternică empatie cu victima. Însă, vor exista și alți oameni care se vor implica în conflict dintr-un pur simț civic, fără ca vreo coardă emoțională să le fi fost întinsă peste măsură.

Cum ne orientăm în jungla noastră interioară

Nu vorbim aici despre un grad scăzut de empatie, ci mai degrabă de gradul de intensitate cu care simțim. Aceeași situație pe unii îi scoate din minți, iar pe alții îi provoacă foarte puțin. Cu alte cuvinte, avem reacții și sensibilități diferite la același eveniment.

Sensibilitatea este o trăsătură de caracter pe care suntem prea puțin îndemnați să o cultivăm, sub papucul preconcepției că ne-ar face mai vulnerabili. Dimpotrivă, în procesul de mapare a dimensiunii emoționale, sensibilitatea este instrumentul fără de care nu ne-am putea orienta.

Este benefic să fim în contact cu emoțiile noastre, dacă nu pentru o misiune înaltă precum este evoluția propriei ființe, măcar pentru dimineți mai liniștite și zile mai senine. Inteligența emoțională a lui Daniel Goleman reprezintă ghidul de bază în acest parcurs care te poate ajuta să-ți înțelegi mai bine stările și emoțiile prin care treci în anumite momente din viața ta.

Cine este Daniel Goleman

Daniel Goleman este psiholog şi cercetător în domeniul psihologiei clinice şi al ştiinţelor comportamentale, discipline în care şi a obţinut doctoratul la Harvard.
A primit premiul Premiul pentru Întreaga Carieră din partea Asociaţiei Americană de Psihologie. A colaborat cu numeroase publicaţii prestigioase, printre care The New York Times, People, Time, Journal of Social and Clinical Psychology etc. Pentru articolele sale a fost nominalizat de două ori la Premiul Pulitzer.

Dr. Goleman a publicat mai bine de 12 ani articole despre ştiinţele creierului şi științele comportamentale în The New York Times și a scris și editat zeci de cărți de specialitate.

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus