Cum îl ajuți pe copilul tău să se simtă înțeles și iubit? Cum îi acorzi atenția cuvenită, asfel încât să nu îl faci să simtă că nu are cui să împărtășească gândurile și experiențele sale? Nu este deloc simplu să crești un copil, însă cartea Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, scrisă de Gary Chapman și Ross Campbell, publicată la Curtea Veche Publishing, reprezintă un adevărat ghid în consolidarea relației părinte-copil.
Cuprins
După cum bine se știe, în ziua de astăzi, este foarte greu să reușești să crești un copil, și mai mult decât atât, să fie și inteligent și fericit. Influențele negative sunt la tot pasul și adeseori, pentru că nu se simt iubiți de cei din jur, mai ales de părinți, se lasă prinși în mrejele tentațiilor superficiale.
Pentru a înțelege mai bine acest lucru, am să fac apel la un exemplu concret relatat de Gary Chapman și Ross Campbell în cartea Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, apărută la Curtea Veche Publishing. La unul dintre seminarele lui Chapman, doi părinți l-au abordat, îngrijorați de faptul că în ultimul an școlar comportamentul copilului lor de 8 ani s-a schimbat radical. „De mai multe ori, la școală, învățătoarea a stat de vorbă cu părinții, fiind și ea îngrijorată, într-un fel, de starea copilului. Ce era ciudat? Copilul dorea mereu să discute cu profesoara, la masa de prânz îi dădea pe ceilalți copii la o parte pentru a sta cât mai aproape de ea, fiind chiar gelos când aceasta nu-l mai avea în vizor. Mai mult, în pauzele dintre ore devenise agresiv cu colegii lui de clasă, iar nici acasă lucrurile nu erau mai strălucite, având certuri tot mai dese cu sora lui.“
Autorul, după ce le-a ascultat părerea, i-a rugat să fie atenți la seminar, soluția putând fi găsită chiar în timpul discursului pregătit de el. Uimiți de răspunsul dat, au participat la seminar, iar după ce acesta s-a încheiat au venit încrezători să discute iar cu Gary Chapman. Ceea ce descoperiseră era faptul că, în acel an, au început să muncească mai mult și nu i-au mai acordat la fel de multă atenție, copilul căutând în învățătoare acea persoană care să-i dăruiască afecțiunea de care el avea așa mare nevoie.
Umpleți rezervorul emoțional al copiilor voștri!
Deși era un lucru banal, se pare că era destul de important, iar Gary Chapman ne arată destul de clar: „Așa cum mașinile merg cu o rezervă de carburant și copiii noștri se alimentează din rezervorul emoțional. Trebuie să umplem acest rezervor emoțional al copiilor noștri, pentru ca ei să se manifeste așa cum se cuvine și să-și atingă întregul potențial. Dar cu ce putem umple aceste rezervoare? Evident – cu iubire. Dar cu acel gen de iubire care le va permite copiilor noștri să crească și să se dezvolte cum trebuie.”
Un alt exemplu relevant, folosit de autori, dar dintr-o perspectivă mai exhaustivă, este al unor prietene foarte bune: una dintre ele avea părinți care erau modești, dar își făceau timp pentru familie, iar cealaltă provenea dintr-o familie foarte stabilă din punct de vedere financiar, diferența regăsindu-se în faptul că părinții nu își făceau timp pentru a petrece momente de calitate împreună, fiind mai mult plecați să muncească, ocupați cu treburi cotidiene, axați pe imediatul lucrurilor, nu pe sălaș și pe viața de familie.
Prima fată, datorită faptului că părinții ei, deși fără prea multe resurse financiare, au avut grijă să îi umple rezervorul emoțional, a ajuns să aibă o căsnicie fericită. Cea de a doua a ajuns să divorțeze din cauza dependenței de droguri, negăsind în părinți și mai apoi, în partenerul său, acea iubire care să îi umple rezervorul.
Pentru ca un copil să poată să ajungă un adult responsabil, încrezător în el însuși, trebuie să simtă o iubire necondiționată, aceasta fiind pentru un copil o „lumină călăuzitoare, care strălucește în întuneric, și care ne ajută și pe noi părinții, să ne dăm seama unde ne aflăm și ce trebuie să facem ca să ne creștem copilul.” Necondiționat înseamnă să iubești acel copil orice ar fi, după cum se exprimă autorii, adică să se simtă acceptat indiferent de calitățile și defectele pe care le are, iar iubindu-l după propriul limbaj, să contribuim la o dezvoltare armonioasă atât fizică cât și mintală a copilului, chiar psihosomatică.
Ca părinți, nu trebuie să subestimați capacitatea de exprimare a copilului. Dimpotrivă, trebuie ajutat să aibă încredere în sine chiar dacă de multe ori are îndoieli în legătură cu ce este capabil să realizeze. Astfel, ajunge un adult responsabil, care va reuși să aibă o evoluție frumoasă. De asemenea, este importantă conferirea unui sentiment de siguranță, accentul principal căzând pe dezvoltarea capacității de a se adapta la societate.
Tu îți iubești necondiționat copilul?
De ce este importantă iubirea necondiționată pentru dezvoltarea copilului? Pentru că lipsa adaptabilității poate să transforme acel copil frumos și dulce pe care îl vezi ca părinte, într-un „monstru despotic” care „îi înlătură pe toți pentru a-și atinge scopurile.” În ultimă instanță, este vorba de capacitatea de a forma un agent moral în societate.
Așadar, este foarte important să iubești în funcție de limbajul copilului tău, să îl faci să simtă că îl iubești necondiționat.
Mai mult, faptul că îl încurajezi și îl ajuți să își dezvolte abilitățile și talentele, va spune despre tine, în special atunci când el va fi adult, că ai fost un părinte responsabil.
Contribuția ta constructivă, după cum vedem și-n carte, este foarte valoroasă pentru adaptarea la societate a adultului în devenire – un om plin de curaj, care îi va trata cu respect pe cei din jur, în ciuda îndoielilor și a problemelor inerente cu care se va confrunta.