Geniile sunt făpturi eminamente pătimitoare, căci din suferință se nasc marile creațiile – adevăr sau mit? Mai degrabă, stereotip lăsat moștenire lumii posibil de către Romantism. Realist vorbind, a crea opere artistice sau științifice remarcabile nu e nicidecum apanajul míticului „geniu chinuit”. Ba dimpotrivă: marii creatori sunt oameni care trăiesc din plin fericirea de a se cufunda în minunata plăsmuire a unui tablou, a unui roman, a unei teorii. Ființe luminoase care se simt împlinite creând. Aceasta e ideea (demistificatoare) centrală a unei piese intelectuale de-o eleganță clasică, adresată specialiștilor și nespecialiștilor, tradusă în limba română de Irina Dinescu și publicată anul acesta la Curtea Veche: Creativitate. Rolul fluxului în psihologia descoperirii și a inventării, de Mihaly Csíkszentmihályi.
Cuprins
Școala vieții și școala excelenței
Născut într-o familie originară din satul harghitean numit azi Mihăileni, Mihaly Csíkszentmihályi (1934-2021) a fost fiul unui diplomat maghiar detașat în Italia, deposedat de cetățenie și condamnat la moarte in absentia de către regimul comunist instalat în Ungaria după 1948. Mucalit cu expresivitate de Buster Keaton și radiind detașarea înțelepțitului care a trăit pe propria piele suișurile dar mai ales coborâșurile aspre ale vieții, Csíkszentmihályi povestește cum a petrecut o vreme într-un lagăr de concentrare, la vârsta de 11 ani, cum a descoperit în șah și alpinism o fericită evadare din marasmul existenței post-belice, cum a părăsit școala la 13 ani, fără să-și mai termine vreodată oficial liceul, cum a prestat diverse munci „la negru” în Italia, ca adolescent. Până într-o zi când, cu bani strânși pentru o vacanță la ski în Elveția, a nimerit la Zürich la bizara prelegere despre OZN-uri a unei somități care a sfârșit prin a vorbi cu patos despre devastarea Europei în urma celui de Al Doilea Război Mondial. Somitatea era Carl Jung.
Sedus de carisma (și, ulterior, de scrierile) eminentului psihoanalist, Csíkszentmihályi s-a hotărât să studieze psihologia acolo unde ea se preda la vremea aceea ca disciplină distinctă: în Statele Unite. A aterizat în Chicago cu 1,25$ în buzunar și a muncit nopțile ca să se întrețină pe perioada studiilor, însă ascensiunea lui a fost rapidă, cu licență și doctorat la Universitatea din Chicago, unde a și ajuns apoi șeful Catedrei de Psihologie. Pentru munca sa de cercetare în domeniul psihologiei pozitive, în special pentru elaborarea conceptului transcultural de „flux”, care descrie starea de concentrare intensă, de uitare de sine, de estompare a trecerii timpului și de bucurie pură în care intră artiștii în timp ce creează, Csíkszentmihályi a fost numit Gânditorul Anului (2000) și distins cu premiile Clifton Strengths (2009) și Széchenyi (2011).
Sondând creativitatea
Îndepărtându-se decisiv de sfera Muzelor care inspiră, moșind divin creația oamenilor, Mihaly Csíkszentmihályi își înrădăcinează studiul despre creativitate în trei decenii de cercetare și în interviurile luate între 1990 și 1995 de echipa sa de studenți unui număr de 91 de personalități creative selectate după câteva criterii stricte: 1) să fi produs o schimbare majoră într-un domeniu al culturii (știință, artă, afaceri, politică); 2) să fie încă implicați activ în domeniul respectiv sau în altul; 3) să aibă cel puțin 60 de ani. Întâmplător, printre cei aleși se numără și 14 laureați Nobel (pentru fizică, chimie, pace, literatură și economie).
În vreme ce perspectivelor nuanțate asupra personalității creative, mediului propice creativității, legăturii dintre vârstă și creativitate sau dezvoltării individuale a acesteia le sunt dedicate capitole separate în volum, o privire de ansamblu ne revelează următoarele: creativitatea e o activitate psihică ce se desfășoară pe tot parcursul vieții și presupune generarea de către niște oameni speciali a ceva nou în cadrul sistemului numit cultură, adesea prin depășirea granițelor dintre domeniile acesteia. Creativitatea nu se petrece în mod izolat, ci prin interacțiunea dintre persoana creativă și contextul său sociocultural, și implică aprecierea noului suficient de mult, cu validarea lui de către experți, pentru ca acesta să devină parte din cultură. În fine, oamenii creativi ne arată ceva foarte important: creativitatea sporește sensul și bucuria existenței.
8 fragmente revelatoare
• „Entuziasmul pictorului aflat în fața șevaletului sau al omului de știință aflat în laboratorul său se apropie de împlinirea ideală pe care sperăm cu toții să o obținem în viață, dar se întâmplă atât de rar. Probabil că doar sexul, sportul, muzica și extazul religios – chiar și atunci când aceste experiențe sunt trecătoare și nu au consecințe – oferă o astfel de senzație profundă de a fi parte din ceva mai mare decât noi înșine.”
• „… pentru a înțelege creativitatea nu este suficient să studiem indivizii care par a fi cei mai responsabili pentru o idee sau pentru un lucru nou. Deși necesară și importantă, contribuția lor este doar una dintre verigile dintr-un lanț, doar o fază dintr-un proces. Să spunem că Thomas Edison a inventat electricitatea sau că Albert Einstein a descoperit relativitatea este o simplificare convenabilă. Ne satisface înclinația străveche pentru povești ușor de înțeles cu eroi supraomenești. Însă descoperirile lui Edison și Einstein nu pot fi concepute fără cunoașterea anterioară, rețeaua socială și intelectuală care le-a stimulat gândirea și mecanismul social care a recunoscut și a răspândit inovațiile lor.”
• „Pare să fie adevărat și că centrele de creativitate se află de obicei la intersecția mai multor culturi diferite, unde credințele, stilul de viață și cunoașterea se îmbină și le permit indivizilor să realizeze mai ușor noi combinații de idei. În culturile uniforme și rigide e nevoie de mai multă atenție pentru a ajunge la noi moduri de gândire. Cu alte cuvinte, creativitatea tinde să apară mai degrabă în locuri în care ideile noi necesită mai puțin efort pentru a fi percepute.”
• „… oamenii creativi sunt adesea percepuți ca fiind ciudați, sau chiar aroganți, egoiști ori lipsiți de compasiune. Este important să nu uităm că acestea nu sunt trăsăturile oamenilor creativi, ci trăsături pe care noi, ceilalți, le atribuim lor pe baza percepției noastre. Atunci când cunoaștem o persoană care își concentrează întreaga atenție asupra fizicii sau muzicii și ne ignoră sau ne uită numele, o catalogăm ca fiind «arogantă», cu toate că s-ar putea să fie extrem de modestă și de prietenoasă dacă și-ar putea distrage atenția de la ceea ce urmărește. […] este practic imposibil pentru oricine să învețe suficient de profund un domeniu în care să aducă o schimbare fără să-i dedice întreaga atenție, părând în consecință arogant, egoist și lipsit de compasiune față de cei care consideră că sunt îndreptățiți să primească atenția persoanei creative.”
• „Fiecare dintre noi se naște cu două seturi contradictorii de instrucțiuni: o tendință conservatoare, formată din instincte de autoconservare, de autoglorificare și de economisire a energiei și o tendință spre dezvoltare, formată din instinctele de explorare, căutare a noului și a riscului; curiozitatea care duce către creativitate aparține acestui al doilea set. Ambele tendințe sunt necesare. Însă în timp ce prima tendință nu are nevoie de prea multe încurajări sau susținere din afară pentru a motiva comportamentul, cea de-a doua se poate ofili dacă nu este cultivată. Motivația de implicare în comportamente creative se stinge cu ușurință dacă nu există suficiente oportunități de a fi curios sau dacă există prea multe obstacole în calea riscului și a explorării.”
• „Dacă ar fi să exprim într-un singur cuvânt ceea ce distinge personalitățile creative de restul, acesta ar fi complexitate. Mă refer la faptul că dau dovadă de tendințe de gândire și acțiune care sunt izolate la majoritatea oamenilor. Conțin extreme contradictorii, în loc să fie «indivizi», fiecare dintre ei este o «multitudine». Asemenea culorii albe, care include toate tonalitățile cromatice din spectru, ei tind să reunească întreaga gamă a posibilităților umane.”
• „O caracteristică a travaliului creativ este că nu se sfârșește niciodată. Toți cei pe care i-am intervievat au spus, în diverse feluri, că este la fel de adevărat că au muncit în orice secundă din carieră și că nu au muncit nici măcar o zi în viața lor. Au trăit chiar și cele mai concentrate imersiuni în subiecte extrem de dificile ca pe o distracție, ca pe o aventură palpitantă și ludică. E ușor să fii iritat de această atitudine și să privești libertatea interioară a persoanei creative ca pe un privilegiu al elitelor. În timp ce noi, restul, ne chinuim cu joburi plictisitoare, ei au luxul de a face ceea ce le place, fără să știe dacă se joacă sau muncesc. S-ar putea să existe un sâmbure de adevăr aici. Însă, după părerea mea, este mult mai important mesajul pe care ni-l transmite persoana creativă: și tu îți poți petrece viața făcând ce îți place. […] Chiar dacă nu avem norocul de a descoperi un nou element chimic sau de a scrie o poveste extraordinară, să ne placă procesul creativ în sine ne este tuturor la îndemână. Este greu de imaginat o viață mai bogată.”
• „Deși creativitatea personală s-ar putea să nu conducă la faimă sau la bogăție, poate face ceva ce, din punct de vedere individual, este chiar mai important: poate să facă existența de zi cu zi mai intensă, mai plăcută, mai plină de satisfacții. Atunci când trăim creativ, plictiseala este înlăturată și fiecare moment promite o nouă descoperire. Indiferent dacă aceste descoperiri îmbogățesc lumea dincolo de viețile noastre personale sau nu, traiul creativ ne conectează cu procesul evoluției.”
Volumul „Creativitate. Rolul fluxului în psihologia descoperirii și a inventării” costă 54 de lei și poate fi achiziționat online de AICI.