Poate că cele mai solide cercetări sunt acelea înrădăcinate în experiența personală. Poate că cele mai fertile noțiuni și concepte sunt cele ce izvorăsc dintr-o realitate trăită direct. Poate că implicarea personală a cercetătorului, cu lacrimi, frământări, suferințe, toată ofranda de omenesc, naște cele mai relevante descoperiri.
Cuprins
Pe calea compasiunii de sine
Așa cel puțin pare să fie cazul lui Kristin Neff. Cea care a introdus compasiunea de sine în sfera cercetării academice mărturisește că totul a pornit de la o situație personală: era în ultimul an de studii postuniversitare la Universitatea din California-Berkeley, stresată în privința doctoratului, trecând printr-un divorț și îngrijorată de perspectiva căutării unui job, când a devenit interesată de budism și a început un curs de mindfulness. Acolo, instructoarea i-a vorbit despre compasiunea orientată către sine. De îndată ce a început să o practice, Neff a fost uimită de efectul benefic avut asupra ei. Au urmat 20 de ani de cercetări de pionierat despre autocompasiune, crearea în premieră a unei scale de măsurare a acesteia, plus două volume de referință în domeniu: Self-Compassion: The Proven Power of Being Kind to Yourself și Fierce Self-Compassion / Compasiunea de sine feroce (traducere în limba română de Oana Dorobanțu).
Ce (nu) este compasiunea de sine
Azi, dr. Kristin Neff este profesoară asociată la catedra de Psihologia Educației a Universității din Texas-Austin și co-fondatoare a Center for Mindful Self-Compassion, colaborează cu publicații și inițiative respectate precum TEDx Talks, The New York Times, The Atlantic sau Harvard Business Review, și ori de câte ori este rugată să vorbească despre autocompasiune începe prin a demonta preconcepțiile noastre despre aceasta.
Compasiunea de sine nu înseamnă a-ți plânge de milă, nu are de-a face cu egoismul și nu merită desconsiderația pe care de regulă i-o arătăm. Să te tratezi cu amabilitatea, grija și înțelegerea cu care ai trata un prieten drag, un apropiat – asta este esența compasiunii de sine. Ea implică bunătate față de propria persoană, dar și o recunoaștere a umanității noastre împărtășite, a faptului că toți avem scăderi și defecte, toți ducem vieți imperfecte, și totuși merităm (și ne acordăm) afecțiune, sprijin și compătimire.
Efectele pozitive ale autocompasiunii
Ce beneficii are practicarea compasiunii de sine? Cercetările întreprinse au reliefat câteva:
✅ o mai bună capacitate de a face față divorțului, îmbătrânirii, suferinței și stresului post-traumatic
✅ reducerea fricii de eșec și creșterea motivației de a încerca din nou, după o nereușită
✅ o mai bună stare de sănătate (inclusiv a sistemului imunitar) datorată mai atentei îngrijiri de sine
✅ o mai mare disponibilitate de a-ți asuma responsabilitatea, când îi rănești pe ceilalți, și de a-ți cere scuze
Și o curiozitate importantă: conform studiilor, procentul bărbaților este mai mare decât cel al femeilor care au compasiune de sine. Explicația? Culturală, se pare: femeile sunt crescute în spiritul sacrificiului de sine, sunt educate să se ocupe mai mult de ceilalți, decât de ele însele. Poate acesta este și motivul pentru care Compasiunea de sine feroce (având subtitlul „Cum pot femeile să-și valorifice bunătatea ca să se facă auzite, să-și revendice puterea și să prospere”) este o carte dedicată în principal femeilor. Chiar dacă ea nu se adresează bărbaților, însă, aceștia din urmă, ne asigură autoarea, vor găsi învățături relevante în exercițiile, practicile și ideile detaliate în volum.
„Compasiunea de sine feroce” – puncte principale
Să punctăm în continuare câteva dintre acestea, așa cum sunt ele prezentate pe parcursul lucrării:
• Dacă vor să lase în urmă dominația masculină și să-și ocupe locul cuvenit la masa puterii, femeile trebuie să își revendice dreptul de a fi aprige. Doar astfel se vor putea ocupa energic și eficient de problemele cronice ale lumii de azi: de sărăcia larg răspândită, de rasismul sistemic, de traficul de ființe umane, de categoriile sociale defavorizate, de sistemul de sănătate disfuncțional, de schimbările climatice ș.a.m.d.
• Compasiunea de sine nu e o „artă” care se deprinde după ani de practică a meditației. În mod elementar, ea presupune pur și simplu să fim prietene cu noi însene. Să ne vorbim cu voce blândă, pe un ton cald, să ne liniștim și alinăm, dar și să acționăm aprig, când e cazul, așa cum o facem pentru cei dragi, atunci când sunt amenințați și au nevoie de protecție, ori când le trebuie un imbold pentru a trece peste un hop.
• Pentru noi toți, furia e un semnal de alarmă care indică apropierea pericolului și ne motivează să acționăm pentru a-l elimina. Totuși, furia fetelor e tratată altfel decât cea a băieților. Fetele sunt educate să manifeste tandrețe, să fie plăcute, conciliante și cooperante; furia e considerată nenaturală și dezaprobată, în cazul lor, ceea ce le înăbușă capacitatea de a se face auzite și de a se afirma.
• Autocompasiunea tandră este capacitatea de a ne reconforta și de a ne alina durerea așa cum o facem, ca mame, cu copilul nostru. Atunci când ne-am putea simți pierdute și copleșite de durere, compasiunea de sine tandră intervine pentru a ne face să ne simțim în siguranță, îngrijite și acceptate, și pentru a ne ajuta să ne vindecăm rănile. Dacă ne oferim compasiune atunci când ne e greu, nu mai suntem consumate exclusiv de suferință, ci simțim mai mult decât durere: simțim și iubirea care înconjoară durerea.
• Ca femei, am asimilat mesajul persistent transmis de cultura noastră că suntem „sexul slab”, nerealizând faptul că suntem puternice: facem față durerilor nașterii, rezolvăm conflicte interpersonale și ne ținem familiile unite. Energia feroce pe care o mobilizăm când îi îngrijim pe ceilalți ar trebui să ne fie la îndemână și atunci când ne apărăm cauza. Dacă nu învățăm asta, atunci capacitatea noastră de a înfrunta marile provocări ale lumii de azi va rămâne limitată.
• Există o legătură între autocompasiune și puterea lăuntrică: femeile cu un grad ridicat de compasiune de sine se simt mai stăpâne pe situație, mai puternice și mai competente; ele își afirmă mai răspicat punctul de vedere, au mai puține rețineri în a-și exprima furia, atunci când o simt, sunt mai conștiente de discriminare, mai puțin temătoare în fața conflictului și mai implicate în activismul social.
• Autocompasiunea feroce este complementară cu autocompasiunea tandră. Bunătatea, atunci când ne apără de vătămări, se traduce în curaj și putere ocrotitoare. Grija, atunci când se confruntă cu pericolul, se transformă în cutezanță și hotărâre. Dacă cineva ne tratează cu desconsiderație sau ne invadează intimitatea, e nevoie de fermitate pentru a impune limite. Iar când suntem tratate nedrept e nevoie de îndrăzneală pentru a cere echitate. Toate acestea pot fi prezente în viețile noastre la nivel (inter)personal, dar pot lua și forma unor campanii civice, unor articole de opinie, unor proteste, mitinguri, demonstrații sau greve. Ele sunt manifestarea bunătății active și angajate – parte a compasiunii de sine feroce.
• Autocompasiunea feroce ne motivează să devenim cea mai bună versiune a noastră. Dacă ne pasă de noi și ne apărăm împotriva suferinței, ne vom simți stimulate să eliminăm comportamentele care ne blochează drumul spre realizarea visurilor. Dacă ne ocrotim și ne îngrijim de noi însene, ne vom asigura că ne eliberăm de obiceiurile nesănătoase și că învățăm din greșeli, ne vom atinge obiectivele, obținând ceea ce ne dorim și devenind ceea ce aspirăm, în viață – ne vom împlini destinul.
Volumul „Compasiunea de sine feroce” costă 73 de lei și poate fi achiziționat din librării sau, online, de AICI.