Acum citești
,,Gata cu mâncatul impulsiv”- una dintre cele mai citite cărți despre tulburările de alimentație

,,Gata cu mâncatul impulsiv”- una dintre cele mai citite cărți despre tulburările de alimentație

Gata cu mâncatul impulsiv- AFLĂ DE CE O FACI ȘI CUM SĂ TE OPREȘTI PRINTR-UN PROGRAM CU EFICIENȚĂ DOVEDITĂ, de Christopher G. Fairburn, o carte publicată la editura Curtea Veche Publishing, care-ți poate deveni cel mai bun aliat și sprijin în călătoria spre o viață de calitate, din foarte multe puncte de vedere. Dacă te numeri printre cei care s-au confruntat cu problema mâncatului impulsiv, cartea lui Christopher G. Fairburn te poate ajuta să vezi lucrurile explicate dintr-o perspectivă, să descoperi de ce te afli în punctul acesta și cum poți reuși să ieși la liman.

Atunci când viața nu ne este chiar pe roze, mulți dintre noi – haideți să fie acesta momentul adevărului – ne găsim echilibrul mental și emoțional în mâncare. Pe moment, pare minunat! Câteva clătite, vreo două amandine dulci tare, tare, o porție de paste -,,remediul” perfect pentru a scăpa, pe moment, zicem noi, de momentele dificile din viața ta. Este, din păcate, doar o iluzie care te va purta prin ghilotina mâncatului impulsiv.

Cartea de față este una dintre cele mai citite cărți despre tulburările de alimentație, Gata cu mâncatul impulsiv propune un program perfect structurat prin care oricine poate scăpa de aceste probleme atât de frecvente în zilele noastre.

Învață cum să îți monitorizezi comportamentul printr-un program testat și verificat clinic!

Devino propriul terapeut! Dacă te confrunți cu problema mâncatului impulsiv sau cunoști persoane cu tulburări alimentare, această carte e pentru tine. Așadar, cum încetăm cu mâncatul pe fond emoțional și să îți rezolvi problemele legate de imaginea propriului corp. Christopher G. Fairburn te învață cum să îți monitorizezi comportamentul printr-un program testat și verificat clinic. Ai ocazia să te descoperi și să îți înfrunți cele mai ascunse temeri, învățând în același timp cum să te vindeci.

Probleme asociate mâncatului impulsiv / Cine mănâncă impulsiv? / Ce cauzează problemele asociate mâncatului impulsiv? / Tratarea problemelor asociate mâncatului impulsiv, Un program de autoajutorare îmbunătățit pentru cei care mănâncă impulsive / Alternative la mâncatul impulsiv /Soluționarea problemei / Bilanțul / Modulul Dietă / Obținerea ajutorului profesionist pentru o problemă alimentară – iată doar câteva dintre temele abordate și tratate în această carte complete și complex.

,,Dacă ai o problemă cu obiceiurile tale legate de alimentație, această carte îți este destinată – indiferent de vârsta ta, sex ori greutate. Gata cu mâncatul impulsiv îți va oferi o prezentare lizibilă și autorizată despre problemele asociate mâncatului impulsiv și cum să le depășești.
Partea I prezintă cele mai actuale fapte, în timp ce partea a II‑a cuprinde un program de autoajutorare bazat pe cea mai recentă versiune a celui mai eficient tratament disponibil. Acest program „îmbunătățit“ poate fi folosit de oricine suferă de o problemă asociată mâncatului impulsiv atât timp cât el sau ea nu este substanțial subponderal(ă)”, este mesajul pe care îl veți găsi în introducerea cărții.

Caracteristicile unui episod de mâncat impulsiv

Peisajul și lucrurile descrise de autor decurg cam așa: apuci la întâmplare orice aliment și îl împingi în gură, uneori fără a‑l mesteca. Apoi, ai un sentiment de vinovăție și te apucă panica atunci când stomacul începe să te doară și îți crește temperatura. Te oprelti din mâncat doar atunci când te simți foarte rău.

Episoadele de consum impulsiv au două caracteristici în comun: cantitatea mâncată este văzută ca fiind excesivă și există impresia de pierdere a controlului în acel moment.

Senzațiile – primele momente ale mâncatului impulsiv pot fi plăcute. Gustul și textura alimentelor pot fi extrem de savuroase. Cu toate acestea, astfel de senzații rareori sunt de durată. Asta deoarece, curând, ele sunt înlocuite de sentimente de dezgust pe măsură ce persoana consumă din ce în ce mai multă mâncare. Unii oameni simt repulsie față de ce fac, dar continuă totuși să mănânce.

Viteza mâncatului. În mod obișnuit, explică autorul, în timpul unui episod de consum impulsiv, oamenii mănâncă repede. Mulți își îndeasă alimente în gură aproape mecanic, mestecând foarte puțin. Unii, de asemenea, beau copios pentru a ajuta mâncarea să alunece, ceea ce contribuie la senzația de sațietate și balonare. Consumul generos de băuturi ajută oamenii, de asemenea, să regurgiteze mâncarea după aceea.

Agitația. Unii oameni umblă de colo-colo în timpul unui episod de consum impulsiv. Pot afișa un aer de disperare și resimt pofta pentru mâncare ca pe o forță puternică ce îi determină să mănânce. Acesta este motivul pentru care uneori este folosit termenul „mâncat compulsiv“. Obținerea mâncării poate căpăta o importanță extremă; oamenii pot lua mâncarea altora, pot fura din magazine sau mânca alimente aruncate la gunoi. Mulți consideră un asemenea comportament rușinos, dezgustător sau degradant.

O senzație de alterare a stării de conștiință. Ce se întâmplă în acest caz? Oamenii descriu adesea senzația de a se afla într‑o transă în timpul consumului impulsiv. Dacă ai experimentat această stare de transă, știi că purtarea ta pare aproape automată, de parcă nu tu ai fi cel care mănâncă.

Caracterul secret. O caracteristică specifică a unui episod tipic de consum impulsiv este faptul că se întâmplă în secret. Unii oameni se simt atât de rușinați de mâncatul impulsiv, încât fac eforturi semnificative să îl ascundă – și pot reuși să facă asta timp de mulți ani.

Pierderea controlului. ,,Experiența pierderii controlului este una dintre cele două caracteristici principale ale mâncatului impulsiv. Este ceea ce distinge mâncatul impulsiv de mâncatul în exces de zi cu zi. Experiența variază considerabil între oameni. Unii o simt cu mult înainte să înceapă să mănânce. Pentru alții începe gradual, pe măsură ce încep să mănânce. Sau poate veni brusc atunci când își dau seamacă au mâncat prea mult”, explică Christopher G. Fairburn.

Costul mâncatului impulsiv

,,Cumpărarea de alimente presupune cea mai mare cheltuială lunară a mea. De‑a lungul anilor, m‑a îndatorat din ce în cemai mult. Mâncatul impulsiv poate fi costisitor și le poate crea oamenilor dificultăți financiare. Asta explică parțial de ce unele persoane recurg la furtul de mâncare. Scott Crow și colegii din Minneapolis au studiat recent costul mâncatului impulsiv pe un eșantion de oameni cu bulimia nervosa. Ei au descoperit că aproximativ o treime din facturile alimentare ale oamenilor au fost generate de alimentele consummate de aceștia în timpul episoadelor de mâncat impulsiv”, mărturisește autorul.

Tulburările de alimentație atipice pot fi împărțite în cinci subgrupe mai mult sau mai puțin distincte:

Tulburarea subclinică bulimia nervosa – în care tulburarea de alimentație seamănă cu bulimia nervosa, dar nu îndeplinește criteriile de diagnosticare.

Tulburarea subclinică anorexia nervosa – în care tulburarea de alimentație seamănă cu anorexia nervosa, dar nu îndeplinește criteriile de diagnosticare.

Tulburarea subclinică hiperfagia – în care tulburarea de alimentație seamănă cu hiperfagia, dar nu îndeplinește criteriile de diagnosticare.

Tulburări de alimentație mixte – în care caracteristicile tulburărilor bulimia nervosa, anorexia nervosa sau ale hiperfagiei sunt combinate în așa fel încât să facă imposibilă clasificarea stării ca o variantă a unei singure tulburări.

Sindromul de alimentaţie nocturnă, în care există episoade recurente de mâncat seara sau în timpul nopții.

Cât de sătui devin oamenii după mâncatul impulsiv?

Bulimia nervosa

7% – nu se simt sătui
7% – simt un ușor disconfort (balonare, o senzație fizică clară a consumului în exces)
60% – simt un disconfort moderat (balonare nedureroasă)
26% – le e imposibil să continue să mănânce din cauza umflării severe, dureroase

Hiperfagie

17% – nu se simt sătui
32% – simt un ușor disconfort (balonare, o senzație fizică clară a consumului în exces)
47% – simt un disconfort moderat (balonare nedureroasă)
4% – le e imposibil să continue să mănânce din cauza umflării severe, dureroase

Sindromul de alimentaţie nocturnă

Sindromul de alimentaţie nocturnă este un diagnostic relativ nou, despre care încă sunt multe de învățat. În principiu, trebuie să fie prezente trei caracteristici pentru a pune diagnosticul:

  1. Episoade recurente de mâncat în timpul nopții (după ce ai dormit puțin) sau de mâncat excesiv în timpul serii.

2. Conștientizarea comportamentului la momentul respectiv.

Articol recomandat
carte despre coaching

3. Sindromul de alimentaţie nocturnă tinde să apară în timpul maturităţii timpurii şi se pare că se derulează pe termen lung, deşi pot exista perioade prelungite când nu este prezent. Tinde să fie deosebit de răspândit în rândul persoanelor cu insomnie sau obezitate și al celor cu hiperfagie. Se pare că se transmite în familie și este la fel de comun în rândul bărbaților ca și în cazul femeilor.

Procese care perpetuează problemele asociate mâncatului impulsiv

Cercetările asupra modalităților în care problemele asociate mâncatului impulsiv evoluează în timp și factorii care le influențează desfășurarea sugerează că sunt implicate un număr limitat de procese interactive.

DIETELE. Dacă dietele sunt „extreme“ (de exemplu: dacă cel/cea ce ține dieta își impune atât de multe restricții încât el sau ea mănâncă foarte puțin), vor apărea presiuni psihice puternice. Dacă dieta este „strictă“ (cel/cea ce ține dieta își impune țeluri specifice și are o atitudine de tipul „totul sau nimic“), persoana în cauză va tinde să oscileze între diete și mâncat impulsiv. Prin aceste mecanisme, dietele constante par să susțină multe probleme asociate mâncatului impulsiv.

Din acest motiv, multe tratamente se concentrează asupra eliminării sau moderării dietelor. Acest fapt se aplică în mod special cazurilor de anorexia nervosa, bulimia nervosa și tulburărilor de alimentație atipică. Este mai puțin relevant în cazul hiperfagiei, căci în majoritatea cazurilor dietele sunt rare sau inexistente.

VĂRSĂTURILE ȘI ABUZUL DE LAXATIVE. Ambele metode de control al greutății încurajează mâncatul impulsiv, deoarece încrederea în eficacitatea lor neutralizează frica de îngrășare, un important mijloc de intimidare împotriva mâncatului impulsiv.

DISPOZIȚII ȘI GÂNDURI NEPLĂCUTE. Starea de spirit și alimentația sunt conectate în cazul tuturor, nu doar la cei ce suferă de tulburări de alimentație. Dar mâncatul impulsiv are o relație deosebit de complex și circulară cu dispoziția. Oamenii care mănâncă impulsive descoperă că acest obicei îi ajută să facă față dispozițiilor și gândurilor neplăcute, deoarece este în același timp o diversiune și o modalitate de calmare. Astfel, unele persoane pot ajunge să se bazeze pe mâncatul impulsiv pentru a face față acestor gânduri și emoții, fiind inconștiente de această legătură.


RELAȚII, EVENIMENTE, CIRCUMSTANȚE. O varietate de evenimente și circumstanțe influențează cursul problemelor legate de mâncatul impulsiv. Relațiile personale au o importanță deosebită în această privință. Spre exemplu, stabilirea unei relații strânse și tolerante cu un partener poate îmbunătăți stima de sine, poate reduce îngrijorările cu privire la siluetă și greutate și poate elimina unele surse de stres, promovând astfel recuperarea. Destrămarea unei relații poate avea efecte inverse.

DORINȚA DE SCHIMBARE. Autorul ne spune că ,,unii oameni par să aibă o slabă dorință de schimbare. Își acceptă problema cu mâncatul impulsiv și își adaptează viața pentru a o întreține. În astfel de cazuri, problemele tind să persiste, deseori ani la rând. Alții decid să se schimbe, să aibă un început nou și, în mod interesant, luând această decizie, unii reușesc să învingă problema fără ajutor din exterior. Alții, pe de altă parte, nu reușesc.”

,,Dr. Fairburn este autoritatea incontestabilă în domeniul tulburărilor alimentare, așa că cine altcineva era mai potrivit ca să scrie o lucrare completă despre mâncatul impulsiv? Această carte-program are în spate o experiență clinică vastă, numeroase studii și o perspectivă de o amploare rară. Poți avea încredere în ea. Este un reper”

Kelly D. Brownell

BIOGRAFIE Christopher G. Fairburn

Christopher G. Fairburn (n. 1950) este cercetător principal la Wellcome Trust și profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Oxford. Se află, de asemenea, la conducerea Centrului pentru Cercetarea Tulburărilor Alimentare de la Oxford.

Este un clinician recunoscut prin numeroase distincții, printre care și Premiul „Aaron T. Beck“ și Premiul Excelenței în Cercetare din partea Academiei pentru Tulburări

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus