Acum citești
Fake news, hateri și cyberbullying. Cum să te ferești de ele

Fake news, hateri și cyberbullying. Cum să te ferești de ele

Cine produce fake news și de ce? Care este originea primelor știri false și cum le putem combate? Mauro Munafo caută în cartea Fake news, hateri și cyberbullying, CUI SERVESC ȘI CUM SĂ TE FEREȘTI, publicată la Curtea Veche Publishing răspunsuri la aceste întrebări și explorează multe dintre problemele conexe, pentru binele comunităților online, din care toți am ajuns să facem parte.

Primim zilnic zeci, dacă nu chiar sute, de informații. Unele trec pe lângă noi ca și cum nu ar fi fost, altele ne folosesc în viața de zi cu zi. Care este însă limita dintre adevăr și minciună și cum aflăm asta? Mai verificăm informația primită sau o rostogolim, cu un simplu share, pe rețelele de socializare? Cât de periculoasă este granița dintre adevăr și minciună și cum ajunge o informație să se se transforme într-un fake news?

Ilustrațiile Martei Pantaleo și textul lui Mauro Munafò ne poartă într-o călătorie de redescoperire a știrilor false, de la primele surse istorice care le-au consemnat până în zilele noastre.

Găsim în placheta lui Munafò atât curiozități despre fake news, cât și nenumărate situații reale în care minciunile au pus în pericol viața unor nevinovați. El pledează aici cu rigurozitate pentru verificarea informațiilor, clemență în mediul online și acțiune împotriva agresorilor digitali.

MEDIUL VIRTUAL, PARTE DIN VIAȚA NOASTRĂ!

Este un adevăr incontestabil faptul că mediul virtual a devenit parte din viața noastră. Internetul îți oferă oportunitatea de a explora lumea cu un singur click, însă te dezobișnuiește și de dorința de a căuta singur, de a cerceta, de a verifica informația.

Așa că, mă bucură enorm, ori de câte ori văd că apar cărți care abordează și explică acest subiect. Publicată la Curtea Veche Publishing, Fake news este o carte alcătuită după regulile nescrise ale publicațiilor online ale momentului. Toate capitolele confruntă și explică fenomene digitale din sfera știrilor false sau a practicilor apărute odată cu internetul și propagate prin intermediul rețelelor de socializare.

În paginile ei sunt propuse soluții pentru tehnologii precum deepfake și realități ca cyberbullyingul și sunt prezentate cele mai elocvente exemple de situații pe care ar trebui să le evităm ca să rămânem în siguranță online.

Îmi place cum este structurată scriitura, dar și faptul că se prezintă, din aproape în aproape, informațiile despre fake news. Existau fake news înainte de răspândirea lor pe internet și pe rețelele de socializare? Așadar, care este primul fake news pe care autorul îl dezminte?

,,Primul fake news pe care trebuie să îl dezmințim este că nu existau fake news înainte de răspândirea lor pe internet și pe rețelele de socializare. Apariția și răspândirea informațiilor false sau înșelătoare și propaganda se numără printre cele mai folosite arme prin interme-diul cărora oamenii obțin voturi și ajung la un consens, declanșează sau schimbă cursul războiului în favoarea lor, înfrâng adversarii sau se îmbogățesc. Odată cu evoluția tehnologiei, s-au schimbat instrumentele de propagare a informațiilor – de la scrisori la ziare, de la radio la TV, până la web și smartphone-urile din zilele noastre. Cu toate acestea, esența nu s-a schimbat niciodată. Există numeroase exemple de minciuni istorice. În anul 300 î.H., filozoful grec Teofrast din Eres, discipolul lui Aristotel, ne vorbește în Caracterele sale despre „plăsmuitorul de știri“ și despre tehnica lui: „Plăsmuirea este o înșirare de vorbe și fapte închipuite, pe care plăsmuitorul vrea să le treacă drept adevărate. […] Iar dacă-l întrebi: «Și vezi una ca asta?» «Cum nu, dacă-i adevărată?» îți răspunde înda-tă. Căci toți țipă în oraș, că vestea se lățește în toate părțile; că toți – dar absolut toți – sunt de aceeași părere.“* În Roma antică, Octavian Augustus a împrăștiat bârfe despre rivalul său ca să obțină sprijinul populației în goana lui după putere. Ele îl înfățișau pe Marcus Antonius ca pe un alcoolic incapabil să judece din cauza obsesiei pentru Cleopatra.” Și lista prezentată de autor continuă.

PREMIILE NOBEL, NĂSCUTE DINTR-O EROARE – Vă vine să credeți că, și dintr-un fake news, poate ieși, la final, un lucru bun? Ei bine, așa s-a întâmplat și cu Premiile Nobel.

,,Fake news conduc uneori la rezultate pozitive. În luna aprilie a anului 1888, un ziar franțuzesc a publicat un articol virulent despre moartea inventatorului Alfred Nobel, pe care jurnalistul l-a poreclit „negustorul morții“, pentru că se îmbogățise „găsind o metodă să omoare o mulțime de oameni în cel mai scurt timp“. De fapt, la mijloc a fost o neîn-țelegere: omul care murise era Ludwig Nobel, fratele lui Alfred. În orice caz, articolul a avut un impact extraordinar asupra omului de știință, care devenise cunoscut în toată lumea pentru inventarea dinamitei și balistitei, compuși folosiți în construcții, minerit și, nu în ultimul rând, în industria militară și în producția armelor. Din frica de a rămâne în amintirea generațiilor viitoare drept tiran războinic, Nobel și-a schimbat testamentul, lă-sând moștenire întreaga lui avere instituției care astăzi poartă numele de Premiile Nobel. Aceasta este cea mai prestigioasă formă de recunoaștere a meritelor celor care lucrează în fizică, medicină, chimie, economie, literatură și a celor care au contribuit semnificativ la promovarea păcii. Premiile Nobel sunt acordate anual la Stockholm și Oslo și sunt înmâ-nate alături de un cec de 800 000 de euro.”

Cum s-a transformat și cum ne-a transformat internetul, de-a lungul timpului? O întrebare care apare din ce în ce mai mai mult, pe fondul a ceea ce reprezintă internetul/ rețelele de socializare în zilele noastre.

În prezent, 4,5 miliarde de oameni au acces la internet. Mai mult de 2,4 miliarde dintre aceștia folosesc Facebook cel puțin o dată pe lună, 2 miliarde accesează YouTube, 1 miliardse loghează pe Instagram și 300 de milioane folosesc Twitter, dintr-un total de aproximativ 3,5 miliarde de utilizatori activi pe rețelele de socializare. La aceștia se adaugă și 1,6 miliarde de oameni care folosesc WhatsApp și peste 1 miliard care utilizează Facebook Messenger.

Ce sunt, până la urmă, fake-news-urile? Cum se rostololesc ele, de unde vin și care este scopul lor? Spune-mi sincer, nu-i așa că și tu ai dat share unui articol care ți-a plăcut sau care te-a impresionat, la nivel de informație, și care ulterior s-a dovedit a fi un fake news?

Știu, nu ți-a venit a crede, însă lipsa verificării informației și faptul că uneori nu avem la mână instrumente pentru a proba veridicitatea acestor informații, poate duce la asemenea lucruri. Pe principiul, nu tot ce strălucește este aur, aveți grijă că nu toate informațiile sunt așa cum par la prima mână!

Articol recomandat

,,Fake news sunt niște informații false sau povești răspândite cu diferite scopuri, prin tehnici de mediatizare noi sau tradiționale. Nu există un singur tip de fake news – de-alungul anilor, comunitatea științifică a reușit să stabilească diferite criterii și etichete cu ajutorul cărora să identificăm „nivelurile“ de falsitate a unei știri”, explică autorul.

Care este ,,rețeta perfectă” pentru crearea unui fake news de succes? – Studiile au identificat și rețeta perfectă pentru crearea unui fake news de succes.

,,În primul rând, trebuie să stârnească un răspuns emoțional – să inspire imediat furie, ură, dragoste, încurajând reac-ții pe rețelele de socializare, precum un like sau un share, care să înlesnească mai apoi răspândirea știrii respective. În al doilea rând, trebuie să aibă o componentă vizuală puternică: creierul nostru în-țelege imagini mult mai repede decât texte scrise.
Așadar, ca să fie perfecte, fake news trebuie să conțină imaginea potrivită, însoțită de cea mai redusă combinație de cuvinte, atâta timp cât cuvintele sunt incisive (dacă ne gândim la meme-uri). În cele din urmă, povestea trebuie să fie puternică și repetată la nesfârșit. Repetita iuvant a fost modul în care romanii au explicat importanța repetiției ideilor până la asimilarea acestora. În urmă cu două mii de ani, ei găsiseră deja toate soluțiile”, conchide autorul cărții.

Cum se clasifică fake news-ul?

Una dintre cele mai titrate clasificări este cea teoretizată de Claire Wardle, directoarea organizației nonprofit First Draft, din Statele Unite ale Americii. Wardle susține că ar fi mai bine să vorbim despre „dezordinea informativă“ decât despre fake news și propune următorii termeni: mis-information, dis-information și mal-information.

  1. Mis-information- apare atunci când știrile false sunt create neintenționat, probabil de o . neînțelegere sau de graba exagerată – gândește-te la știrile care se adună în timpul evenimentelor tragice precum atacurile teroriste, dezvăluind informații despre posibilii vinovați sau despre desfășurarea evenimentelor, care ulterior se dovedesc false.

2. Dis-information – descrie, în schimb, declarații complet false, create ca să afecteze oameni, organizații sau țări: un exemplu este știrea falsă care a circulat despre Barack Obama și despre nașterea lui în Africa. Asta ar fi însemnat că alegerea lui ca președinte al Statelor Unite nu a fost legitimă, o teză încurajată la început și de viitorul președinte Donald Trump.

3. În cele din urmă, mal-information desemnează informațiile reale popularizate cu scopul de a dăuna imaginii cuiva – asta se întâmplă în momentul în care documente private sau fotografii ale unui candidat sunt făcute publice în preajma alegerilor.

Este oricând nevoie de o carte despre fake news – care să ne explice, cu exemple concrete – tot ceea ce înseamnă acest fenomen care tinde să devină periculos și care ia amploare mai mult cu fiecare zi. Indiscutabil, avem nevoie de informație, avem nevoie să descoperim lucruri, să explorăm – de cele mai multe ori, în mediul online – însă este important să primim informația corectă, nedeformată, transparentă. Este la fel de important să taxăm acele comportamente/ informații care afectează într-un mod negativ viața oamenilor nevinovați.

Ține și de noi să ne punem întrebări, să filtrăm informația, să verificăm, atât cât se poate sursele și să ne întrebăm: este corect ceea ce citesc acum? Informația asta este veridică? O pot transmite și altora, fără să le fac rău dacă ea nu este adevărată? Haideți să stopăm fake news-urile și să dăm o șansă informației corecte, fără înflorituri, fără jocuri de putere și de manipulare, fără falsuri!

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus