De la descoperirea roții, a scrisului, a tiparului și până la teoria inteligenței sociale și a evenimentelor de tip lebăda neagră au trecut multe mii de ani. În cele ce urmează, îți prezentăm o serie de descoperiri științifice și culturale care au schimbat lumea împreună cu trei cărți importante despre cele mai recente dintre acestea.
Cuprins
Focul
Descoperirea focului este legată de preistorie. Oamenii și-au dorit să stăpânească focul după bunul plac, iar descoperirea modului în care acest lucru este posibil face parte din dezvoltarea homo-sapiens și reprezintă un factor cheie care-i diferențiază de alte mamifere. Focul nu este important doar din punct de vedere practic, ci și ca un concept metafizic și un aspect intrinsec al vieții.
Roata
Cine a inventat primul roata? Se crede că prima roată a fost inventată în 4.500 î.Hr., și a fost folosită în olărit. Roata cu spițe a fost inventată în jurul anilor 2200-1550 î.Hr. Această invenție a permis dezvoltarea infrastructurii de transport în antichitate. Cea mai veche reprezentare a unui vehicul cu patru roți și două axe a fost descoperită în Polonia, fiind datată aproximativ acum 5.500 de ani.
Scrierea
Scrierea a apărut în Orientul Antic, în cursul mileniului al IV-lea î.Hr, în Egipt şi în Mesopotamia. Apariția sa vine pe fondul unor nevoi practice din viaţa de zi cu zi: nevoia de a cuantifica recolte, mărfuri, locuitori, taxe. Cele mai vechi forme de scriere au fost: scrierea pictografică, scrierea hieroglifică, apărută în Egipt, scrierea cuneiformă, apărută în Mesopotamia, alfabetul fenician, în care se scria de la dreapta la stânga, alfabet preluat de greci, apoi, de romani.
Scrisul ca mediu de comunicare reprezintă o modalitate de a dezvolta sisteme juridice, de a organiza spații locuite și de a transmite idei către o masa mare de oameni.
Hârtia
Fabricarea hârtiei este asociată cu oficialul chinez Tsai Lun, în timpul dinastiei Han (202 î.Hr. – 220 d.Hr.). Se spune că Lun a inventat hârtia utilizând fibre de dud, bumbac, plase de pește, deșeuri de cânepă amestecate cu apă și întinse pe o foaie. În Europa, hârtia a ajuns în jurul anului 1100, prima fabrică de hârtie fiind deschisă în 1150 la Jativa, Spania.
Tiparul
Înainte de apariţia tiparului, cărţile erau realizate manual, fiind obiecte rare, prețioase. Inventarea tiparului în secolul al XIV-lea de către Johannes Gutenberg a marcat începutul unei revoluţii care a schimbat nu doar istoria cărţii, ci şi pe cea a civilizaţiei creştine. Invențiile sale au constat în multiplicarea literelor prin turnarea într-un aliaj de plumb, bismut şi antimoniu și în adaptarea cernelii pentru literele metalice şi construirea presei tipografice. Aceste descoperiri au influențat creștinismul și răspândirea educației în Europa și în lume.
Teoria heliocentrică
În istorie, heliocentrismul s-a opus geocentrismului, teorie ce punea Pământul în centrul Universului. În 1619, Johannes Kepler, astronom și matematician german, a publicat lucrarea Harmonices Mundi (Armonia lumii). În ultimul capitol al acestei cărți, Kepler enunță a treia lege a mișcării planetelor: „pătratul timpului de revoluție este proporțional cu puterea a treia a distanței medii dintre o planetă și Soare”, care a dovedit că pământul se învârte în jurul Soarelui. Ultima sa operă importantă, Tabulae Rudolfinae, publicată în 1627, conține tabele ce descriu mișcările planetelor și a constituit baza oricărui calcul astronomic pentru următorii 200 de ani.
Teoria gravitației
În lucrările sale despre teoria forțelor de gravitație, Sir Isaac Newton, matematician și filosof britanic, s-a bazat în mare măsură pe observațiile lui Kepler. În 1687, Sir Isaac Newton a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și, prin studierea legilor mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. Legile atracției gravitaționale au explicat modul în care obiectele mari puteau exercita o forță de atracție. Newton a stabilit cele trei legi universale ale mișcării – Legile lui Newton, referitoare la inerția de repaus și mișcare și la principiul acțiune-reacțiune și care descriu relația dintre diferitele forțe asupra obiectelor.
Teoria circulației sanguine
În 1628, medicul britanic William Harvey a publicat celebra lucrare De Motu Cordis – cercetarea anatomică despre mișcarea inimii și a sângelui în animale prin care a elaborat teoria exactă a circulației sanguine. Harvey a descoperit faptul că sângele circulă în corp printr-un sistem de artere și vene. Aceasta a fost o contribuție majoră la înțelegerea modului în care funcționează corpul uman și reprezintă o tranziție de la lumea medievală la noua eră a iluminismului.
Vaccinarea
Doctorul britanic Edward Jenner a testat, în 1796, primul vaccin împotriva variolei, termenul de vaccin inventat de acesta fiind un derivat din expresia „variole vaccinae”. Jenner a realizat o muncă de pionierat în ceea ce privește imunizarea oamenilor împotriva unor boli fatale ale timpului său, așa cum a fost variola. În secolul al XIX-lea, aceste descoperiri vor fi folosite pentru a salva viețile a nenumărate milioane de oameni.
Teoria evoluționistă
Charles Darwin, naturalist britanic, geolog, biolog este fondatorul teoriei evoluționiste și a lucrării științifice Originea speciilor, publicată în 1859. Darwin a observat că toate speciile de forme de viață au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”. Teoria sa a fost acceptată pe scară largă de comunitatea științifică în anii 1930.
Pasteurizarea
Primul test reușit de pasteurizare a fost efectuat în 1864 de către Louis Pasteur, om de știință francez, pionier în domeniul microbiologiei. Procesul de pasteurizare a fost utilizat pe scară largă în vinificație și producția de lapte și de sucuri și a condus la reducerea infecțiilor bacteriene.
Radioactivitatea
Radioactivitatea naturală a fost descoperită în 1896 de către omul de știință francez Henri Becquerel în urma studierii luminescenței unor săruri ale uraniului. În 1898, soții Marie și Pierre Curie au descoperit poloniul și radiul, două elemente cu radioactivitate mult mai mare decât a uraniului. Marie Curie și alții au ajutat la dezvoltarea acestui domeniu, permițând o utilizare cu spectru mai larg, precum razele X. În 1914, Marie Curie a dezvoltat aparate radiologice pentru a sprijini soldații răniți în Primul Război Mondial; astfel, chirurgii puteau să opereze mai rapid și cu mai multă acuratețe.
Teoria relativității
Teoria relativității a fost formulată de fizicianul teoretician Albert Einstein. Cele mai cunoscute contribuții ale lui Einstein sunt legate de teoria relativității restrânse care unesc mecanica și electromagnetismul, publicată în 1905 în lucrarea științifică Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare și de teoria relativității generalizate. Aceasta apare zece ani mai târziu și extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației. Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein este E=mc², care cuantifică energia disponibilă a materiei. Pe această formulă se bazează atomistica, secțiunea din fizică care studiază energia nucleară.
Penicilina
Penicilinele sunt antibiotice derivate din speciile de fungi din genul Penicillium. Descoperirea primei peniciline a avut loc în 1928 și este atribuită lui Alexander Fleming, bacteriolog scoțian. După abia 10 ani de la descoperirea sa, a fost dezvoltat un produs comercial. Odată produsă, penicilina a salvat milioane de vieți omenești prin proprietățile sale antibacteriene.
Efectul anti-age al procainei
Ana Aslan, medic român specialist în gerontologie și academician, a evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor legate de înaintarea în vârstă, aplicând-o pe scară largă în geriatrie. În 1952, a preparat vitamina H3 – Gerovital, produs geriatric brevetat în peste 30 de țări. În 1980, a inventat, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, Aslavital, produs geriatric. De istoria Gerovitalului se leagă numele unor celebrităţi ca Marlene Dietrich, Claudia Cardinale, Jacqueline Kennedy, Charlie Chaplin, Salvador Dali, care au venit la Bucureşti pentru a beneficia de efectele Gerovitalului.
Despre Ana Aslan puteți afla mai multe detalii în volumul De vorbă cu Ana Aslan de Valentin Lipatti. Conversația cu Ana Aslan este structurată în trei interviuri realizate de profesorul și diplomatul Valentin Lipatti, în prima jumătate a anilor ’80. Acestea s-au desfășurat la Institutul de Geriatrie și Gerontologie și la locuința Anei Aslan din București. Discuțiile acoperă aproape toată cariera Anei Aslan, medicul cunoscut în întreaga lume pentru descoperirea virtuților procainei în geriatrie și nu numai.
Inteligența socială
Cercetătorii în domeniul social și al științelor comportamentale s-au întrebat dacă inteligenţa de tip social este un concept distinct de alte concepte înrudite. Inteligenţa socială include, în mod evident, cunoașterea socială și interacţiunea socială. Termenul de inteligenţă socială se referă la capacitatea sau abilitatea omului de a realiza interacţiuni speciale, care au caracter adaptativ, în conformitate cu provocările și cerinţele vieţii. Capacitatea de a interacţiona social are în vedere abilitatea de a cunoaşte, stabili şi dezvolta relaţii interumane.
Teza principală a lui Daniel Goleman, cercetător în psihologie clinică și științe comportamentale, este că inteligența socială nu este un simplu derivat al inteligenței generale, ci, mai degrabă, este exact invers. Acesta consideră că mințile oamenilor își pot sincroniza activitatea, nu doar prin comunicare verbală, iar funcționarea mecanismelor cerebrale susține acest proces.
Mai multe lucruri despre inteligența socială și felul în care ne afectează viața poți afla din volumul Inteligența socială. Noua știință a relațiilor umane de Daniel Goleman. În această carte, Daniel Goleman explică de ce abilitățile noastre de a relaționa cu cei din jur sunt fundamentale pentru a deveni persoane de succes dar și care sunt modalitățile de a dezvolta inteligență socială. Goleman pledează pentru relații pozitive și cultivarea compasiunii. Autorul ne pune în gardă și asupra faptului că relațiile nesănătoase ne otrăvesc organismul, iar emoțiile negative pot avea consecințe dăunătoare.
Teoria evenimentelor de tip „Lebăda neagră“
Termenul „lebăda neagră” provine dintr-o expresie latină scrisă atribuită poetului Iuvenal, acesta afirmând că un om bun e la fel de rar ca o lebădă neagră – „rara avis in terris nigroque simillima cygno”. Teoria evenimentelor de tip Lebăda Neagră reprezintă o metaforă folosită pentru descrierea unui eveniment neașteptat pentru cei care îl trăiesc și care are un impact major în istorie, fiind raționalizat retrospectiv, după apariția consecințelor sale.
Teoria a fost propusă de Nassim Nicholas Taleb, statistician, practician în matematici financiare și epistemolog al probabilităților. Ea avea ca obiectiv explicarea rolului disproporționat al evenimentelor rare, cu impact major și greu de prognozat, a imposibilității calculării probabilității evenimentelor rare cu ajutorul metodelor științifice, a preconcepțiilor psihologice, individuale și colective, care obliterează înțelegerea incertitudinii și a rolului crucial al evenimentelor istorice rare. Taleb consideră că toate evenimentele istorice importante sunt de tip lebăda neagră, așa cum ar fi apariția Internetului și a calculatorului personal.
Mai multe lucruri despre teoria evenimentelor de tipul „lebăda neagră“ și felul în care ne afectează existența poți afla din volumul Lebăda neagră. Impactul foarte puțin probabilului de Nassim Nicholas Taleb.
În Lebăda neagră, Nassim Nicholas Taleb realizează o analiză riguroasă a impactului improbabilității asupra vieții noastre. Până la descoperirea Australiei, Lumea Veche nu s-a îndoit de faptul că toate lebedele sunt albe. După ce exploratorul olandez Willem de Vlamingh a descoperit lebede negre în vestul Australiei, în 1697, termenul a început să fie folosit pentru a defini un lucru imposibil care, însă, ar putea deveni posibil mai târziu.
Așadar, dacă dorești să studiezi cele mai noi descoperiri culturale și științifice, nu uita de teoriile lui Daniel Goleman și ale lui Nassim Nicholas Taleb, expuse în cărțile prezentate aici și nu numai.